Cifra mandatului
Graficul arată evidenţa numirilor şi schimbărilor de procurori şi de judecători – atribuţiile preşedintelui pe zona numirilor/schimbărilor procurorilor sau judecătorilor au crescut după 2004. Acest indicator reflectă atât voinţa ministrului justiţiei de a opera modificări de personal în sistem, dar şi disponibilitatea ca, în baza unei bune colaborări politice între Preşedinte şi ministrul Justiţiei, primul să îşi concretizeze voinţa de numire sau revocare a magistraţilor. Cifrele arată clar că actuala echipă de procurori şi judecători din sistemul de justiţie este mult diferită de cea din 2004. S-au operat 1211 schimbări în sistem, aproape de 20 de ori mai mult decât în mandatul Ion Iliescu.
Este un indicator demn de a fi luat în calcul atunci când se judecă performanţa sistemului, precum şi responsabilitatea Preşedintelui şi a ministrului de Justiţie faţă de această performanţă.
Prima concluzie este aceea că preşedintele Băsescu este lider la numărul total de decrete semnate în primele 28 de luni ale propriului mandat.
El se înscrie în tendinţa crescătoare regăsită la aproape toate instituţiile politice de a emite tot mai multe acte. Pe fond, se remarcă tendinţa generală a preşedinţiei de creştere a numărului de decrete, pe măsură ce trec mai multe luni de la începerea efectivă a mandatului; această tendinţă indică preocuparea preşedintelui de a fi un actor foarte activ în zonele de competenţă pe care le controlează.
Această discrepanţă majoră dintre modul în care cei trei preşedinţi s-au raportat faţă de promulgarea legilor poate da indicaţii cu privire la modelul diferit de raportare la Legislativ al celor trei preşedinţi. Chiar dacă, în mod evident, promulgarea legilor nu reprezintă o activitate independentă a preşedintelui (depinde în mod clar de „productivitatea” Legislativului, care, la rându-i, depinde de consistenţa majorităţii guvernamentale, dar şi de programul de guvernare şi de voinţa de iniţiativă legislativă a Guvernul), nu poate să nu atragă atenţia faptul că Ion Iliescu şi-a dedicat 2/3 din activitate relaţiei cu Parlamentul, în vreme ce la Traian Băsescu doar 1/3 din numărul total de acte reflectă relaţia sa cu organul legislativ.
Implicarea lui Traian Băsescu într-o permanentă dispută cu Parlamentul, foarte vizibilă din punct de vedere al comportamentelor şi declaraţiilor publice din ultimele luni, este destul de evidentă şi în planul „atenţiei” pe care preşedintele în funcţie o acordă actelor Parlamentului, în sensul folosirii la maximum a oricăror alte tipuri de instrumente instituţionale în afara celor legate de Legislativ.
Studiul intreg poate fi consultat aici.
