La cald, dupa 10 zile intense, pot fi retinute cateva concluzii foarte speciale – care pot fi contestate acum, dar merita a fi notate, pentru viitor, cand analiza va fi mai rece, mai putin patimasa si mai putin preocupata de interese de moment:
- Se formeaza un nou tandem Ciolos-Iohannis, care va domina atat discursul public romanesc cat si viata politica, pentru cel putin un an de zile. Prin iesirea din scena a lui Victor Ponta, nu va mai exista nici un pol de putere alternativ la actualul presedinte – liderii partidelor actuale au o credibilitate foarte scazuta, semnificativ sub 30%. Doar Ponta avea cifre relativ mari – aproape 40% dintre romani aveau incredere in el. Acum, ramane presedintele Iohannis (cu cifre in zona a 50% – deja, in actualul context, nu mai conteaza erodarea sa de cateva zeci de procente din acest an; nu se mai compara cu Ponta, ci se compara cu Dragnea, Gorghiu, Macovei si Basescu; or, in aceasta comparatie, mentine o distanta confortabila). In afara lui Iohannis si a liderilor de partide, personaje care au potential de incredere publica semnificativa mai sunt noul premier, Dacian Ciolos (care, estimez, va avea cifre comparabile cu presedintele, daca nu chiar mai mari, la inceput), comisarul european Corina Cretu (mai putin asociata cu PSD in ultima vreme), patriarhul Daniel (cu toata ofensiva impotriva sa) si Raed Arafat (lider in continuare in majoritatea topurilor). De notat ca in aceasta lista nu se mai regasesc liderii partidelor (singura exceptie poate fi Calin Popescu Tariceanu, in masura in care acesta nu va ramane izolat total in zona discursului de opozitie).
- Un Guvern de tehnocrati cu radacini politice va trebui sa isi asume compromisuri pentru a avea sustinere parlamentara si, daca asa se va intampla, ajungem din nou la o batalie cu efecte proaste pentru democratie – batalia dintre executiv si politic, inevitabil in defavoarea politicului. Partidele vor fi criticate pentru ca nu sustin automat tot ce vrea guvernul, iar orice demers al “tehnocratilor” care nu va fi sustinut va da apa la moara celor care vor ca partidele sa nu mai deranjeze actul executiv. Nu duc comparatia spre perioada interbelica sau spre alte momente totalitare (in care partidele erau scoase din ecuatie pentru ca puneau piedici gandirii tehnice si tehnocratice). O duc insa spre perioada “epocii Basescu” de inceput, cand a inceput erodarea credibilitatii Parlamentului, printr-un joc din care a castigat – doar pe moment – doar presedintele in functie. Prezidentializarea Romaniei de facto, fara o prezidentializare si a regimului politic ne va duce in aceleasi fragilitati. Vom repeta istoria, contribuind la slabirea pe mai departe a statului, in sine, in contextul in care urmatorii ani ar fi trebuit sa fie concentrati pe intarirea Statului. Efectele se vor vedea in timp – in momentele in care Statul va trebui sa ia decizii importante, si cand va avea o autoritate slabita.
- Mostenirea Guvernului Ponta este, cifric, una pozitiva, cel putin din punct de vedere economic si social. Cifrele sunt clare, si sunt asumate si de institutii internationale (clasamentele Bancii Mondiale, statisticile Eurostat, concluziile BNR etc). PIB in crestere, venituri mai mari, cele mai mici deficite din istorie, cea mai mica inflatie, scaderi de preturi, revenire a investitiilor straine directe, reducere a cheltuielilor in sistemul bugetar, cresteri de salarii si pensii etc. Totul, pe un fundament destul de sanatos – pentru ca gaura generata de criza economica si de guvernarea Boc a fost deja acoperita. Sigur ca lucrurile pot fi scapate de sub control, dar ramane ca noul Guvern sa demonstreze ca poate livra mai multa stabilitate si prosperitate. Am auzit discursul sustinatorilor dreptei care spun ca Ponta pleaca acum pentru ca este la fel de detestat pe cat era si Boc in momentul in care, in 2012, acesta a renuntat la functie. Le amintesc insa acestora doua diferente fundamentale: Boc era detestat nu doar de opozantii sai politici, ci si de majoritatea populatiei – ceea ce nu e valabil pentru Ponta; Ponta e respins de electoratul dreptei, nu insa si de societate in ansamblu, publicul neutru nefiind atat de ostil fata de el; si, in al doilea rand, legat de primul argument, detestarea lui Boc venea din bilantul sau economic – Boc a taiat venituri si a marit taxe, in timp ce Ponta a marit venituri si a redus taxe, lucru care este receptat in mod clar de o buna parte din public.
- Modelul compromisului intre stanga si dreapta – consacrat de guvernarea USL si asumat ca atare de Ponta (pentru ca asta am avut timp de aproape 4 ani, in care s-au luat atat masuri de relansare economica pe filiera liberala, cat si masuri sociale de reparatie, pe filiera pesedista), va fi puternic pus in pericol de viziunea de “dreapta” a tehnocratiei romanesti. Elitele tehnocratice autohtone gandesc corporatist – statul este slab si ineficient, deci trebuie inlocuit de privat; tot ce tine de stat este corupt, deci trebuie externalizat; in acest proces, cetatenii sunt mai degraba obstacole in calea eficientei. Romania a mai parcurs doar doua perioade de guvernare de dreapta: guvernarea CDR si guvernarile lui Traian Basescu (Boc-MRU). Ambele perioade au dus la caderi semnificative pentru Romania. Singura guvernare aparent tehnocrata care a mentinut Romania pe linia de plutire a fost cea a lui Stolojan, in care insa cabinetul era format din ministri politici, iar legaturile politice erau extrem de largi. Singurele perioade de eficienta guvernamentala autentica au fost cele in care s-a incercat un echilibru intre social si economic – dar acestea au continut puternice contestari din partea establishmentului media si a elitelor (dominate de ideologia dreptei), tocmai pentru ca aveau si componenta sociala intensa.
- Societatea civila isi da, cu acest prilej, dovada consecventei si a caracterului real. Ipocrizia discursului din ultima perioada este greu de egalat. Trec peste fenomenul Facebook, care merita analize mult mai atente, insa propaganda civismului strazii este una extrem de cinica. In prezent consemnam un refuz ostentativ (prin aceasta schimbare) al “doleantelor pietei” – avem si guvern politic, avem si o parte din partidele “contaminate” in zona noii majoritati politice (UNPR, de exemplu), avem si refuzul sine die al anticipatelor. In afara unei liste de noi guvernanti, nu este nimic nou. Sigur ca multi dintre activistii civici cred ca acesta este un prim pas spre “schimbare”. Nu cred insa ca acestia vor reusi sa isi faca partide, vor reusi sa candideze cu ele si vor reusi sa produca o improspatare autentica in randul parlamentarilor, functionarilor, decidentilor executivi. In realitate, civismul revine la cifrele sale reale, adica extrem de mici – cauza reala a lipsei de schimbare tine si de aceasta participare civica minima. Si singurii beneficiari ai acestei perioade sunt reprezentantii “societatii civile” de dreapta, care vor reveni la “modelul Basescu” al asocierii pe fata cu statul – politizarea societatii civile va fi inevitabila, inregimentarea politica a unor reprezentanti ai societatii civile se va face sub egida discursului despre cresterea competentei tehnice, iar contractele cu statul din perioada epocii Basescu vor fi reluate, in numele acelorasi deziderate.
- Cel mai dramatic efect al schimbarilor s-ar putea vedea in PSD, partid care pare ca a renuntat la guvernare cu ocazia acestor zile. Presedintele PSD, Liviu Dragnea, si-a asumat prin declaratiile facute, decizia prin care Ponta s-a retras din functia de premier – Liviu Dragnea incercand in repetate randuri, pana acum, sa arate ca el este cel care ia deciziile in cadrul coalitiei de guvernare si chiar in Guvern. PSD iese de la guvernare, pierde majoritatea (prin pierderea unora dintre parteneri – UNPR), pierde functii importante in administratia centrala si se vede in fata unei decizii grele: sustine guvernul “strazii”, al lui Klaus Iohannis, sau voteaza impotriva lui? Face opozitie, sau spera sa obtina ceva de pe urma acestui guvern? Evident, actuala conducere a PSD trebuie sa aiba libertatea de a-si asuma drumul pe care doreste sa duca partidul. De notat ca aceste decizii au fost luate in cel mai bun moment al istoriei recente a PSD (cu cel mai bun scor in sondaje, cu premier, cu guvern, cu cei mai multi alesi centrali si locali, cu pozitie cheie intr-o majoritate parlamentara confortabila).
- In fine – ceea ce ar fi putut sa fie anul de aur al acestei decade (anul in care legitimitatile multiple ale autoritatilor executive – presedinte si guvern – cumulate insemnau ca avem puterea cu cea mai mare reprezentativitate din istoria recenta a Romaniei) s-a transformat in anul in care politica si statul se confrunta cu una din cele mai mari crize de legitimitate. De ce? Pentru ca una dintre puteri (presedintia) a decis sa lupte cu alta putere (majoritatea parlamentara si guvernul sau) in loc sa lucreze impreuna cu aceasta. Efectul nu se va repercuta pe persoanele implicate (si Iohannis, si Ponta vor gasi cai sa evite erodarea electorala), ci pe institutiile pe care acestia le-au reprezentat. Fragilizarea autoritatii statului poate servi alte interese, insa nu poate aduce nimic bun intr-o societate in care singurele schimbari pozitive autentice au fost aduse, mereu, doar de stat. Stiu, vorbesc despre esecul unei coabitari pe care parea ca nu o doreste nimeni – dar este o coabitare care, atunci cand functiona, parea ca poate oferi o extraordinar de mare stabilitate tarii intr-un context extrem de sensibil. Am atras atentia asupra acestei sanse la inceputul anului, dar cu scepticismul celui care stie ca Romania nu este o tara a compromisului politic, ci una a majoritarismului exclusivist (castigatorul ia, sau vrea sa ia, totul!).
La ce sa ne asteptam pe termen scurt? Nu la foarte multe lucruri noi – puterea prezidentiala creste exponential, asumandu-si toate resorturile executive din prezent, asa cum s-a intamplat in perioada post 2009, dupa victoria lui Traian Basescu. Numele sunt noi (cel putin partial – unele revin fie din perioada Basescu, fie din perioada CDR), dar mecanismele vor fi similare. Singura diferenta – spre deosebire de acea perioada, acum nu pare sa existe disponibilitate pentru coagularea unei opozitii autentice. Cel putin, nu pe parcursul anului viitor.
Sursa foto: g1.globo.com
Dan Sultanescu
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
