Cetatenii UE care intra in alta tara „exclusiv” pentru a solicita beneficii pot fi exclusi din sistemele de asistenta sociala, in conformitate cu o hotarare a Curtii Europene de Justitie. CEJ a declarat ca statele membre UE trebuie sa „aiba posibilitatea de a refuza” beneficiile sociale pentru cetatenii UE „inactivi pe piata muncii” care s-au mutat in alta tara, cu scopul de a solicita ajutor social.
Hotararea va fi bine-primita de tari precum Marea Britanie si Germania, care au incercat sa introduca limitari cu privire la asa-numitul „turism pentru beneficii”, in incercarea de a preveni un pericol in crestere a miscarilor populare anti-imigratie din ambele tari.
Cazul a rezultat in urma revendicarilor formulate de o femeie din Romania care a nascut un copil in timpul sederii sale in Leipzig, in Germania de Est. Aceasta a primit beneficii pentru copii in valoare de 317 euro pe luna, usor de accesat in Germania, insa i s-a fost refuzat ajutorul de somaj, atunci cand autoritatile au decis ca ea nu isi cauta in mod activ un loc de munca. Femeia in varst de 25 de ani nu are calificarilor profesionale, putina educatie si nu vorbeste limba germana.
CEJ a declarat ca femeia din Romania si fiul ei „nu pot pretinde drept de sedere in Germania”, deoarece nu dispun de suficiente resurse pentru a se intretine. Decizia CEJ priveste insa numai beneficiile necontributive – cele la formarea carora beneficiarul nu contribuie cu sume de bani. Decizia CEJ nu afecteaza astfel niciunul dintre drepturile de care rezidentii straini se bucura in baza taxelor si impozitelor platite.
Efectul hotararii Curtii Europene de Justitie
Cresterea asa-numitului „turism pentru beneficii” in cadrul UE a fost evidentiata ca o problema majora de catre lideri precum Premierul britanic David Cameron. Cu toate acestea, statele membre au adus putine dovezi ale existentei sale pe scara larga. La inceputul acestui an, fostul Comisar european pentru ocuparea fortei de munca, Laszlo Andor, l-a acuzat pe Cameron de crearea de „mituri” pe acest subiect.
Hotararea de marti va veni ca o usurare pentru oficialii germani, care au asteptat in general ca Curtea Europeana sa sustina hotararile anterioare ale curtilor germane. Avocatul general al CEJ a oferit un aviz la inceputul acestui an conform caruia tarile ar putea respinge revendicarile pentru beneficii ale cetatenilor altor tari din UE, in cazul in care solicitantii cauta in mod serios un loc de munca.
Hotararea va permite Guvernului german sa faca presiuni pentru adoptarea legilor planificate pentru combaterea abuzului de asistenta sociala. In timp ce nu exista o legatura juridica directa intre hotararea judecatoreasca si aceste propuneri, o hotarare nefavorabila ar fi facut mult mai dificila din punct de vedere politic urmarirea unor noi masuri, fara o revizuire pe termen lung a hotararii Curtii Europene de Justitie.
Desi libera circulatie a persoanelor in cadrul UE este garantata de tratatele organizatiei, normele in baza carora se pot solicita beneficii sunt mai putin clare. Unele tari, cum ar fi Belgia, au trimis scrisori catre imigrantii UE fara loc de munca prin care le cereau sa paraseasca tara in care acestea au devenit „o povara excesiva” – o masura care se afla in concordanta cu normele UE. Insa alte Guverne, cum ar fi cel din Marea Britanie, s-au plans de faptul ca legislatia UE lasa putin loc pentru a limita accesul la beneficii pentru imigrantii din alta parte a blocului european.
Mai mult, ideea ca imigrantii se pot deplasa in Marea Britanie si pot sa devina rapid eligibili pentru a primi bani de la sistemul de protectie sociala este una dintre obiectiile cheie pentru aderarea la UE invocate de partidele eurosceptice, cum ar fi UKIP.
Aspecte ale „turismului” pentru beneficii
Numarul imigrantilor si al beneficiarilor de asistenta sociala de tip necontributiv au crescut in egala masura. Un raport din 2013 al ICF GHK si Milieu Ltd, doua grupuri de consultanta, a constatat ca in interiorul UE numarul imigrantilor in varsta de 15 ani si mai in varsta s-a dublat in ultimii 10 ani la 3,2% din totalul populatiei. Ponderea imigrantilor inactivi (pensionari si studenti, precum si cei in cautarea locurilor de munca) s-a dublat, de asemenea, la 1,3%. Platile de beneficii non-contributive pentru imigranti reprezinta intre 1% si 5% din toate ajutoarele sociale platite in Germania, Franta, Suedia, Olanda, si peste 5% in Belgia si Irlanda.
Mai mult, se pare ca exista o corelatie slaba intre beneficiile de tip necontributiv generoase si numarului de imigranti inactivi. Conform unui reprezentant al London School of Economics, imigrantii sunt in mod sistematic supra-reprezentati in populatia de beneficiari ai transferurilor cu caracter necontributiv. Chiar si in cazul controlui pentru caracteristicile socio-economice, acesta constata ca o cota disproportionata de imigranti depinde de aceste transferuri in Franta, Suedia si, in mai mica masura, in Belgia si Germania.
Cu toate acestea, atunci cand toate beneficiile sunt luate in considerare, imigrantii din UE sunt mai susceptibili de beneficia de ajutoare sociale decat nativii. In tarile in care imigrantii din UE colecteaza beneficii, aceastea sunt, de obicei pentru un venit minim, cum ar fi platile non-contributive pentru securitate sociala, precum pensiile, pensiile de boala, invaliditate sau ajutor pentru locuit. Chiar si cu ajutorul de somaj, o data ce comparam numarul imigrantilor si cel al nativilor, nu exista nicio diferenta in uzul acestora.
In general, ocuparea fortei de munca si diferentele de salarii sunt motive mult mai pertinente pentru imigrare in comparatie cu accesul la beneficii. Mai mult decat atat Marea Britanie are o rata mai mica a somajului in randul imigrantilor din UE, in comparatie cu populatia nativa. Intr-adevar, cele mai multe beneficiari de ajutor social din Marea Britanie sunt, de asemenea, cele de somaj. Acesta este un motiv pentru care un raport recent al University College London a descoperit ca imigrantii din UE au avut o contributie fiscal neta de 25 de miliarde de Euro, in ultimii 10 ani pana in 2011.
Concluzii
Din punct de vedere politic, la prima vedere, decizia CEJ pare a reprezenta un element de legitimare a discursului anti-imigratie, in special cel venit din sistemul politic britanic. CEJ admite astfel validitatea argumentelor conservatorilor si, indirect, celor ale UKIP, legitimand astfel dorinta lui David Cameron de a organiza un referendum asupra renegocierii relatiei Marii Britanii cu UE. Ideea „turismului” pentru beneficii primeste astfel o consacrare judiciara, din partea unei institutii asociata atat politic, cat si ca imagine cu procesul integrarii.
CEJ este istoric unul dintre actorii care, in virtutea prerogativei de interpretare a aplicarii tratatelor, a fost considerat un factor de „adancire creativa” a procesului de integrare. In aceste conditii, una dintre interpretarile mediatice consistente din spatiul occidental, este ca problema imigratiei este atat de grava incat pana si o institutie istoric asociata cu integrarea ia o decizie contrara spiritului propriei jurisprudente. Mai mult, decizia ii ofera argumente lui Merkel (precum si celorlalti actori europeni ingrijorati de tema imigratiei – Olanda, Danemarca, Irlanda) pentru a incerca sa il convinga pe Cameron ca apartenenta la Uniunea Europeana nu reprezinta desconsiderarea intereselor britanice.
Cu toate acestea, aceasta linie de interpretare nu trebuie absolutizata. Dimpotriva, ea poate complica argumentele euroscepticilor britanici. Pe de o parte, decizia arata ca imigrantii nu pot fi privati de accesul la beneficii la formarea carora ei contribuie direct. Pe de alta parte, decizia arata ca in interiorul actualului cadru legal european, statele membre pot lua masurile necesare pentru a descuraja „turismul pentru beneficii”. Cu alte cuvinte, toate instrumentele necesare combaterii apartin deja statelor, facand inutila atat retragerea din UE, cat si renegocierea relatiilor institutionale.
Sursa foto: politico.eu
