Omul de afaceri Dinu Patriciu a fost reţinut, în noaptea de joi spre vineri, după o audiere maraton care a durat aproape 18 ore (în dosarul Petromidia).
Curtea de Apel Bucureşti a emis vineri noapte mandate de arestare preventivă pe numele omului de afaceri Omar Hayssam şi al lui Mohammad Munaf, în dosarul referitor la răpirea celor trei jurnalişti români în Irak..
Ziua de ieri a consemnat un puternic contraatac de imagine al autorităţilor după primele zile care au urmat eliberării jurnaliştilor. În contextul declanşării unei relaţii ostile cu o parte a presei, preşedintele Băsescu pare a gira în prezent câteva acţiuni noi, prin care se doreşte dominarea agendei publice la un alt nivel. Se readuce în discuţie lupta împotriva corupţiei (prin dosarul Patriciu), dar se şi preia iniţiativa în dosarul răpirii jurnaliştilor.
Principala consecinţă a emiterii mandatului de arestare pe numele celor doi cetăţeni arabi este aceea că ei devin principalii suspecţi în cazul răpirii. Astfel, se elimină orice dubiu despre răpire, car enu mai poate fi categorisită drept o „făcătură”. Mai mult, autorităţile arată că s-au confruntat cu o problemă reală, pe care au reuşit să o soluţioneze pozitiv. Beneficiind de monopolul transmiterii de informaţii în acest caz (cel puţin 50 de ani), preşedinţia poate susţine relativ uşor propria versiune, mai ales dacă se va ajunge şi în justiţie la o evoluţie favorabilă.
Preşedintele poate puncta astfel decisiv îndisputa cu unii comentatori din presă, arătând astfel că reticenţele acestora sunt nemotivate şi chiar rău-voitoare. O astfel de victorie îi poate legitima şi mai mult atitudinea tot mai agresivă faţă de presă, care poate culmina chiar cu dezechilibrarea raportului firesc existent până acum între presă şi autorităţi. Efectul pentru starea democraţiei româneşti poate fi, în acest caz, extrem de periculos.
Şi în cazul reţinerii lui Dinu Patriciu se poate spune că se doreşte punctarea la capitolul imagine (mai ales dacă acţiunea este cu adevărat girată de preşedinţie; există informaţii neconfirmate care sugerează că originea acţiunii îndreptate împotriva lui Patriciu este cu totul alta decât Palatul Cotroceni).
E o lovitură puternică la nivel de imagine (indiferent care sunt autorii reali), prin care se arată că lupta împotriva corupţiei funcţionează chiar şi împotriva propriilor parteneri de coaliţie (în ciuda faptului că Patriciu nu a fost mai niciodată un partener prietenos faţă de Băsescu).
Efectele de imagine pot fi pozitive, mai ales dacă autorităţile implicate (coordonate de miniştrii cei mai apropiaţi de Traian Băsescu – Monica Macovei şi Vasile Blaga) vor adopta comportamente publice ireproşabile.
Călin Popescu Tăriceanu are cea mai delicată poziţie, ca urmare a relaţiei sale foarte bune cu Dinu Patriciu. Astfel, dacă Tăriceanu nu intervine în sprijinul lui Patriciu, va avea o problemă politică internă (delegitimându-se ca lider care îşi protejează partenerii); dacă va interveni public, se va delegitima în faţa populaţiei (având o problemă de imagine majoră). De asemenea, din cauza dificultăţilor de gestionare a dosarului (deja evidente), e posibil ca şi Băsescu să se folosească de o eventuală tergiversare pentru a justifica nevoia de reforme rapide în justiţie (inclusiv pe linia celor susţinute de Monica Macovei).
Oricum, efectele politice pot fi importante, pentru că acum autorităţile vor putea practic să creeze dosare penale şi pentru alte nume grele din politica românească (a se vedea dosarul EADS care circulă prin presă de două zile). O astfel de escaladare seamănă a răfuială politică, dar pentru opinia publică poate fi susţinută ca luptă virulentă pentru curăţarea societăţii de elementele sale cele mai corupte.
Preşedintele ştie că trebuie să evite capcana în care a căzut Emil Constantinescu, preşedintele care a anunţat cu tărie că a stopat corupţia după ce a realizat câteva arestări impresionante. Şi actuala administraţie a girat câteva arestări impresionante (în afară de Dinu Patriciu şi Omar Hayssam, a fost arestat şi Zaher Iskandarani – acelaşi personaj arestat şi de Emil Constantinescu). Acum trebuie mers la un nivel superior (respectiv condamnarea unora dintre aceştia).
În acest moment, se remarcă efectele tentativelor lui Băsescu de a acapara, prin mecanismele statului, controlul asupra justiţiei. Este un moment foarte complicat, pentru că el confirmă starea de agitaţie continuă care domină societatea românească de câteva săptămâni şi care oferă foarte puţine prilejuri de anticipare a unor evoluţii viitoare.
E de aşteptat ca societatea să reacţioneze, în primă instanţă, relativ puţin la intensificarea activităţilor prezidenţiale. Principalul motiv este că toate aceste acţiuni se referă la o zonă cu puţină relevanţă pentru nivelul de trai al românilor. Factorul coagulant pentru o reacţie solidă a societăţii va fi deteriorarea şi mai accentuată a actului de guvernare în lunile următoare. Pe fondul adoptării unor măsuri dure necesare apropierii de Uniunea Europeană, dar şi al slăbiciunilor instituţionale tot mai evidente, e posibil ca populaţia să resimtă negativ activitatea autorităţilor (inclusiv a preşedintelui Băsescu). În prezent, acesta mizează pe o delimitare faţă de actul de guvernare, de care este făcut direct responsabil Călin Popescu Tăriceanu. În perspectivă însă, mesajul său iniţial, de implicare totală în creşterea nivelului de trai s-ar putea să se întoarcă împotriva sa (mai ales dacă eşecul guvernamental va fi însoţit şi de o tot mai probabilă amânare a integrării europene).
Acesta este motivul tot mai evident care îl determină pe Băsescu să susţină ideea alegerilor anticipate, în ciuda tuturor evidenţelor care arată inutilitatea şi chiar dificultatea acestora.
