Senatul României

Scurt istoric

Senatul României a apărut în arhitectura instituţională a Principatelor Române la iniţiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, odată cu adoptarea, în 1864, a Statutului dezvoltător al Convenţiei de la Paris din 7/19 august 1858. Prin acest document a fost instituită o nouă Cameră parlamentară, alături de Adunarea Deputaţilor. Senatului avea atribuţii privind controlul constituţionalităţii legilor şi funcţiona ca un factor de echilibru între puterile statului.

Prin Constituţia din 1866, Senatul a devenit un organ ales, pe bază de vot cenzitar, deşi cuprindea şi câţiva membri de drept, cum sunt moştenitorul tronului şi fruntaşii bisericii.

Conform Constituţiei din 1923, Senatul şi Adunarea Deputaţilor au devenit organe reprezentative alese prin vot universal, fapt ce a marcat o etapă nouă în evoluţia parlamentarismului românesc. Senatul interbelic era alcătuit din senatori de drept – reprezentanţi ai cultelor, persoane care au îndeplinit importante funcţii publice – şi senatori aleşi, pe o durată de patru ani.

Prin decretul lege din 17 iunie 1946, emis de Petru Groza în pofida prevederilor Constituţiei din 1930, Senatul a fost desfiinţat. Autorităţile comuniste au întărit desfiinţarea Senatului prin legea electorală din 15 iulie 1946. Acest corp legiutor şi-a reluat activitatea după Revoluţia din 1989. Senatul este ales prin vot universal, liber, secret şi direct de către cetăţenii cu drept de vot ai României, pentru un mandat de 4 ani.

Organizare şi funcţionare

Preşedintele Senatului este ales prin vot secret (scrutin majoritar uninominal în două tururi), pe durata mandatului Senatului. Acesta este şi preşedintele Biroului permanent. Calitatea de preşedinte al Senatului încetează, înainte de expirarea mandatului, ca urmare a pierderii calităţii de senator, a demisiei din funcţie sau a revocării. Revocarea din funcţie poate avea loc în cel puţin una din următoarele împrejurări:

• încalcă prevederile Constituţiei;
• încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Senatului sau ale Regulamentului şedinţelor comune.

Cele mai importante atribuţii ale Preşedintele Senatului sunt:

• convoacă Senatul în sesiuni ordinare şi extraordinare;
• conduce lucrările Senatului şi asigură respectarea programului orar şi a ordinii de zi;
• acordă cuvântul, moderează discuţiile, sintetizează problemele supuse dezbaterii, stabileşte ordinea votării, explică semnificaţia votului şi anunţă rezultatul votului;
• convoacă şi conduce lucrările Biroului permanent;
• reprezintă Senatul în relaţiile cu Preşedintele României, Camera Deputaţilor, Guvernul, Curtea Constituţională, precum şi cu alte autorităţi şi instituţii interne ori internaţionale;
• asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României, conform art. 98 din Constituţia României, republicată.

Biroul permanent se compune din: preşedintele Senatului, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori. Apartenenţa politică a membrilor Biroului permanent trebuie reflectă configuraţia politică a Senatului rezultată din alegeri. Printre atribuţiile Biroului permanent se numără:

• pregăteşte şi asigură desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor Senatului;
• întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Senatului şi programul de activitate;
• organizează relaţiile Senatului cu parlamentele altor state sau cu organizaţiile parlamentare internaţionale;
• aprobă regulamentele comisiilor permanente;
• propune Senatului numirea sau revocarea secretarului general şi a secretarului general adjunct;
• adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru senatori şi aparatul tehnic.

Grupurile parlamentare sunt structuri interne ale Senatului. Un grup parlamentar poate fi constituit şi poate funcţiona numai dacă cuprinde cel puţin 7 senatori, care au fost aleşi pe listele aceluiaşi partid, ale aceleiaşi organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţe politice sau alianţe electorale. Grupurile parlamentare îşi aleg un lider, unul sau doi vicelideri şi un secretar. Senatorii aparţinând partidelor sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar se pot afilia altor grupuri parlamentare sau pot constitui grupul parlamentar mixt.

Comisiile parlamentare funcţionează pe toată durata mandatului Senatului.

• Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări
• Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital
• Comisia economică, industrii şi servicii
• Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală
• Comisia pentru politică externă
• Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului
• Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
• Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială
• Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport
• Comisia pentru sănătate publică
• Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă
• Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi
• Comisia pentru egalitatea de şanse
• Comisia pentru privatizare şi administrarea activelor statului
• Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii
• Comisia speciala pentru modificarea si completarea Regulamentului Senatului

Pentru mai multe informaţii, accesaţi www.senat.ro

Configuraţia politică a Senatului după alegerile din 2008

• Grupul parlamentar PDL: 51 membri
• Grupul parlamentar PSD-PC: 49 membri
• Grupul parlamentar PNL: 28 membri
• Grupul parlamentar UDMR: 9 membri