Am trăit cu toţii un 2014 zbuciumat din punct de vedere politic: ruperea USL şi ieşirea PNL de la guvernare, alegeri europarlamentare şi prezidenţiale, audieri şi reţineri, arestări şi condamnări. Anul 2014 înseamnă, însă, şi despărţirea de trei personaje politice importante.
1. Despărţirea de preşedintele Băsescu – „dirijorul” rămas fără baghetă
Chiar dacă a declarat că va continua să facă politică, anul 2014 aduce cu sine ieşirea din scenă a preşedintelui Băsescu. Cu un final de mandat petrecut într-un asalt continuu la adresa PSD şi a lui Victor Ponta, dirijorul politicii ultimilor 10 ani este pus în poziţia de a alege: ori face un pas în spate, ori unul în lateral spre un drum care se anunţă, de pe acum, cu multe hopuri.
Privind în ansamblu spre cum şi-a încheiat mandatul, cred că eforturile de reinventare ale personajului Traian Băsescu se vor lovi de două ziduri destul de groase:
– îi avem, pe de o parte, pe cei 7,4 milioane care s-au despărţit de Traian Băsescu încă din iulie 2012;
– există, pe de alta, milioanele de români care l-au votat pe Iohannis, respectiv modelul său prezidenţial, din foarte multe puncte de vedere total opus „Epocii Băsescu”.
Testul europarlamentarelor şi chiar al prezidenţialelor a arătat care este nucleul dur al simpatizanţilor lui Traian Băsescu, dar şi potenţialul electoral pe care fostul preşedinte îl poate exploata. Românii nu mai vin într-un număr foarte mare la spectacolele sale. Or, de la această temelie, fostului preşedinte îi va fi extrem de dificil să construiască un proiect coerent, consistent şi durabil. Aşa cum îl ştim, în majoritatea proiectelor politice pe care le-a dezvoltat, lui Traian Băsescu i-a plăcut să conducă orchestra. Problema este că din 22 decembrie şi-a pierdut bagheta de dirijor. Şi nici nu prea mai are pe cine şi prin ce să dirijeze.
2. Despărţirea lui Crin Antonescu … de noi
Un alt personaj care a fost în prim-planul politicii ultimilor ani este, fără îndoială, Crin Antonescu. Un gambler politic, fostul preşedinte PNL a pierdut toate meciurile politice pe care le-a jucat în acest an. L-a adus la masa mare a politicii pe Klaus Iohannis şi s-a văzut nevoit să îi cedeze acestuia locul. A jucat la offside la prezidenţiale, a refuzat să transmită mesaje de susţinere pentru Iohannis, sperând probabil la o revenire în fruntea PNL, în eventualitatea unui eşec al primarului din Sibiu în alegeri. A pierdut. A încercat, spre final de an, să intre şi în jocul alegerilor interne din tabăra liberalilor, dar şi aici a mizat pe o mână moartă, sprijinindu-l pe Ludovic Orban. PNL-ul este condus de Alina Gorghiu, care s-a bazat pe susţinerea lui Klaus Iohannis.
Toate aceste momente au reprezentat tot atâtea episoade în care Crin Antonescu s-a despărţit de construcţiile politice la care a participat: într-o primă fază a fost despărţirea de USL, respectiv de discursul anti-PDL, a urmat despărţirea de Klaus Iohannis şi, într-un final, despărţirea de (o bună parte din) PNL-ul pe care l-a condus spre cea mai mare victorie politică din ultimii 25 de ani, prin localele şi parlamentarele din 2012. Discursul a fost bătut de faptă, iar Crin Antonescu – de departe cel mai bun orator din spaţiul politic autohton – a fost înfrânt de tăcutul şi (des)făcătorul de combinaţii din „noul PNL”, Klaus Iohannis.
3. Despărţirea de „baronii” locali
Al treilea personaj de care ne despărţim în 2014 este unul colectiv, fiind reprezentat de (o bună parte din) aşa-zişii baroni locali. O despărţire de popor făcută prin intermediul forcepsului DNA, care i-a scos pe mulţi dintre jupânii locali în afara spaţiului public. Trecând peste exemplele individuale, trebuie să reţinem că vorbim despre oameni care provin din toate partidele politice şi care au dezvoltat, în multiplele mandate pe care le-au avut, adevărate reţele personale de putere la nivelul municipiilor şi judeţelor pe care le-au păstorit.
Acţiunile Justiţiei din 2014 reprezintă, în definitiv, un stimul extern prin care se realizează mult-trâmbiţata reformă a clasei politice româneşti. Jumătate din judeţele României au fost / sunt conduse de oameni aflaţi în vizorul DNA. Or, dispariţia „baronului” nu ţine de condamnarea vreunuia dintre cei care sunt anchetaţi, ci de nevoia de schimbare a modelului de management pe care l-au impus în plan local. „Nu mai merge aşa” ar trebui să fie noua logică în care aleşii ar trebui să funcţioneze. În caz contrar, viitorul lor va fi unul foarte sumbru, sperând în cel mai bun scenariu la un regim deschis de ispăşire a despărţirii de popor.
Paul Aparaschivei este doctor în comunicare, cu o teză pe tema comunicării politice online în România. Are o experienţă de peste 6 ani în marketing politic şi electoral, iar portofoliul său include campanii electorale locale, parlamentare, europene şi prezidenţiale.
