Summit-ul de la Vilnius: reusita sau esec?

30
NOV.
2013

Uniunea Europeana a facut o ultima incercare de a salva un acord istoric de asociere (AA), cuplat cu un acord profund si cuprinzator de liber schimb (DCFTA) cu Ucraina, la deschiderea summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius, pe 28 noiembrie.

Cu toate acestea, Presedintele ucrainean Viktor Ianukovici a ramas ferm pe pozitii, sustinand ca nu va semna un acord in viitorul apropiat, in timp ce UE a respins negocierile tripartite cu Rusia. Mai mult, solicitarea reprezentantilor ucraineni, de acordare a unui ajutor economic mai consistent din partea Uniunii Europene, capabil sa compenseze eventuala inrautatire a relatiilor Kievului cu Moscova, precum si costurile transformarii sistemului economic, in conformitate cu rigorile europene, a starnit consternare la nivelul liderilor europeni.

Formal, Ianukovici se teme ca finantele Ucrainei ar fi grav afectate daca va decide semnarea AA, fapt ce ar impinge tara in pragul incapacitatii de plata, in timp ce Rusia ar denunta acordul de liber schimb si si-ar inchide granitele exporturilor ucrainene. In plus, Kievul estimeaza ca trecerea la standardele UE ar costa Ucraina aproximativ 20 miliarde de euro pe an, o suma descrisa de diplomatii UE, ca fiind exagerata.

Moldova, Georgia si Azerbaijan

In pofida esecului cu Ucraina, progresul a fost facut cu alte doua state ex-sovietice, Georgia si Republica Moldova. Ambele acorduri de asociere au fost parafate vineri, in ziua inchiderii summit-ului, diplomatii fiind plini de speranta ca acestea vor putea fi semnate anul viitor. Acordul de asociere va crea legaturi comerciale si de calatorie mai puternice cu Uniunea Europeana.
Un alt stat ex-sovietic, Azerbaidjan, a semnat un acord pentru a simplifica procedurile pentru anumite categorii de vize.
Ministrul moldovean de Externe, Natalia Gherman, a salutat semnarea documentelor, precizand ca acestea simbolizeaza incredere, cooperare si un sentiment de perspectiva. Ea a adaugat ca tara sa considera o Moldova europeana este un partener mult mai atractiv pentru toti partenerii, inclusiv pentru Rusia, adaugand ca doreste sa deschida comertul atat spre est, cat si spre vest.
Ministrul a adaugat ca tara sa spera ca liberalizarea calatoriilor fara viza pentru cetateni ar putea fi implementa in viitorul apropiat, in timp ce majoritatea moldovenilor sprijina integrarea in Uniunea Europeana.
Maia Panjikidze, Ministrul georgian de Externe, a declarat ca spera ca un acord complet de asociere cu UE sa poata fi semnat in septembrie 2014. De asemenea, Ministrul a mentionat ca Georgia a fost dezamagita cand Ucraina si Armenia au parasit clubul european.
Panjikidze a adresat, de asemenea, problema regiunilor separatiste Osetia de Sud si Abhazia, spunand ca Uniunea Europeana este un instrument de reunificare a tarii si ca tara sa spera ca presiunele externe sa nu perturbe planurile de integrare europeana.
In ciuda atmosferei degajate si a strangerilor de mana, summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius, a sporit temerile cu privire la posibilele represalii dure ale Rusiei fata de ambele tari.
La o ora dupa parafarea documentelor, Prim-ministrul moldovean, Iurie Leanca, a cerut Moscovei sa nu se inchida linia de comunicare cu Chisinaul. Marian Lupu, Presedintele Parlamentului Republicii Moldova si fostul Presedinte interimar al tarii, a sugerat ca Moscova va astepta pana dupa Jocurile Olimpice de iarna, din luna februarie, pentru a initia masuri de retorsiune.
Alexi Petriashvili, Ministrul georgian pentru Integrare Europeana si Euro-Atlantica, a sustinut ca gradul de pregatire al Uniunii Europene pentru a contracara aceasta presiune a fost abordat in declaratiile facute in cadrul summit-ului. In opinia sa, a fost subliniat foarte clar ca nimeni nu are dreptul de a pune presiune asupra deciziilor independente, suverane ale tarilor independente.
In plus, Petriashvili a declarat ca este convins ca, in astfel de cazuri, UE, ca un bloc, dar, de asemenea, ca state membre separate, va avea o reactie foarte clara si ferma, si isi va arata disponibilitatea pentru masuri concrete de sprijinul fata de fiecare tara afectata.

Relatia UE-Rusia

Influenta UE in fosta Uniune Sovietica este o problema delicata. Romas Svedas de la Universitatea din Vilnius considera ca esecul acordului UE-Ucraina are de-a face exclusiv cu geopolitica, mentionand ca UE trebuie sa recunoasca faptul ca Rusia se lupta pentru a-si proteja pozitia dominanta in interiorul spatiului ex-sovietic.
Liderii UE prezenti la Vilnius au criticat aspru politica Rusiei de agresiune fata de Ucraina si amanarea unui acord cu Europa in favoarea unor legaturi mai stranse cu Moscova. Cu toate acestea, dincolo de efectul declarativ, este dificil de anticipat care vor fi masurile concrete adoptate de Uniunea Europeana pentru contracararea influentei ruse in regiune.
Presedintele Consiliului UE, Herman Van Rompuy, a declarat ca partile au fost foarte aproape de a semna acordul de asociere, insa a adaugat ca atat UE, cat si Ucraina au nevoie de timp pentru a depasi presiunea din strainatate.Vorbind despre Rusia, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a declarat ca este inacceptabil sa existe orice implicare a unei terte parti, intr-un acord bilateral negociat intre UE si un alt stat.
Folosind termeni neobisnuit de fermi, Van Rompuy, a adaugat ca blocul nu va ceda in fata presiunilor externe, nici macar in fata celor venite din partea Rusiei, in timp ce Barroso a subliniat faptul ca vremea suveranitatii limitate a luat sfarsit in Europa. Tonul dur al declaratiei presedintelui Comisiei Europene face o legatura directa intre ambitiile Moscovei si „doctrina Brejnev”, a suveranitatii limitate, emisa pentru a legitima interventia din 1968 in Cehoslovacia.
In acelasi timp, liderii UE au cautat sa calmeze temerile Moscovei asupra programului Parteneriatului Estic cu fostele tari sovietice. Van Rompuy a insistat asupra faptului ca acest tip de acord este, de asemenea, benefic Rusiei, deoarece cu cat vor performa mai mult economiile din vecinatatea Rusiei, cu atat mai bine va fi pentru Rusia. Simultan, Barroso, intr-o referinta slab voalat la adresa Moscovei, a declarat ca pactele UE sunt un proces spre ceva, nu un proces impotriva cuiva.
Cu toate acestea, Moscova este susceptibila sa nu acorde atentie unor astfel de asigurari, in opinia unor analisti, retorica impotriva Parteneriatului Estic evidentiind viziunea exclusiv geopolitica a politicii externe a Rusiei: spatiul de influenta, cel ex-sovietic, este inca o data incalcat de statele occidentale (dupa extinderea NATO si a UE in statele baltice), ceea ce nu face decat sa reintareasca perceptia Kremlinului, ca traieste inconjurat de o lume ostila.
Problema fundamentala ridicata de reactia rusa si implicit de cedarile Ucrainei, respectiv ale Armeniei, in fata presiunilor Kremlinului, este una ce tine de esenta in sine a Parteneriatului Estic. In conditiile in care Parteneriatul Estic nu ofera niciun fel de beneficii directe, presiunile Rusiei sunt dificil de contracarat. Mai mult, in masura in care va exista un sprijin european pentru a contracara aceste influente, posibilitatea Uniunii de a incuraja tranzitia catre democratie si catre transformarea economica a celor doua state este semnificativ limitata.

Perspective UE-Ucraina

Intre timp, Presedintele ucrainean, care se confrunta cu protestele pro-UE de acasa, a parut nerabdator sa tina pasul cu retorica sa pro-europeana, declarand ca tara sa va semna AA intr-o etapa ulterioara. Simultan, diplomatii UE sunt pesimisti cu privire la semnarea acordului sub guvernarea lui Ianukovici si si-au pus sperantele in viitoarele alegeri prezidentiale din Ucraina, care sunt programate pentru 28 martie 2015.
Vicepresedintele PPE, Jacek Saryusz-Wolski, a declarat ca exista doua scenarii probabile ca urmare a summit-ului Vilnius. Primul si cel mai probabil scenariu este ca Ucraina sa fie echidistanta atat de UE, cat si de Rusia, pana la alegerile prezidentiale din 2015. Cea de a doua, si cel mai defavorabil scenariu, este ca Ucraina va urma Belarusul si Kazahstanul in aderarea imediat la Uniunea Vamala condusa de Rusia. Saryusz-Wolski a adaugat ca, in lumina evenimentelor recente, UE trebuie sa-si regandeasca politica fata de Rusia.
In ceea ce priveste oferta UE de a oferi Ucrainei un imprumut, Comisarul UE pentru extindere, Stefan Fuele, a declarat ca economia ucraineana are nevoie de investitii uriase, insa acestea nu pot fi numite costuri. Ele reprezinta veniturile viitoare, o mai mare crestere economica, mai multe locuri de munca si mai multa bogatie. Fule a adaugat ca singurele costuri care pot exista sunt costurile lipsei de actiune, care permit o mai mare stagnare a economiei si risca viitorul economic si sanatatea tarii.
Analistii sunt de parere ca Ianukovici incearca sa joace la doua capete, in timp ce incerca sa obtina un acord mai bun, pe termen scurt, cu Moscova. Ianukovici a parut sa incerce sa castige timp – sa-si pastreze optiunile deschise, si sa vina cu ceva care sa fie folosit ulterior in negocierile cu Rusia, probabil saptamana viitoare, intr-un acord despre finantarea gazelor. Acesta spera ca poate obtine destule cuvinte blande din partea liderilor UE, in ceea ce priveste procesul de integrare, pentru a calma starea de spirit de pe strazi, si pentru a castiga simpatie in urma demonstratiilor de strada.

Concluzii

Analistii sunt de parere ca Rusia a lucrat din greu pentru a submina acordul UE cu Ucraina. Pe de o parte, aceasta a oferit imprumuturi si reduceri de preturi pentru Kiev. Pe de alta parte, Rusia a amenintat cu sanctiuni comerciale dureroase si facturi mai mari la gaze.
Ar fi putut UE sa faca mai mult? Una dintre probleme a fost ca multe tari din Europa de Vest n-au considerat Parteneriatul Estic o prioritate, iar pentru moment, au acordat avantaj Rusiei si amenintarilor sale cu represalii comerciale. Asadar, in masura in care Parteneriatul Estic a declansat o confruntare ruso-europeana, care indeamna economiile si sistemele de guvernare din aceasta regiune sa se uite spre Est sau Vest, o parte din cei implicati ar dori ca UE sa-si sustina pozitia cu cu mai multa fermitate.
Diplomatii UE au recunoscut ca este nevoie de timp pentru reflectie, dupa ce Ucraina a refuzat posibilitatea de a adera la Uniune, subliniind slabiciunea UE fata de o Rusie din ce in ce mai asertiva.
Parteneriatul Estic, o initiativa lansata de UE in 2009, pare paralizat astazi, cand patru din cele sase tari participante s-au distantat de UE. Belarus, adesea mentionata ca ultima dictatura din Europa, este un caz special. Azerbaidjanul nu doreste sa se angajeze in forme de cooperare care ar atinge probleme privind drepturile omului, iar Armenia a intors spatele asocierii cu UE, alegand in schimb Uniunea Vamala condusa de Rusia. Dupa retragerea Ucrainei, numai Republica Moldova si Georgia navigheaza, in prezent, in directia de asociere cu UE.
Daca ne uitam la factorii politici, economici si de securitate, este clar ca nivelul de dezvoltare democratica, gradul de dependenta economica fata de Rusia si natura problemelor de securitate cu care se confrunta partenerii individuali, au jucat un rol lor esential in determinarea succeselor si esecurilor realizate de catre Initiativa Parteneriatului Estic vis-a-vis de aceste tari.
Interesele politice adanc inradacinate ale elitelor care guverneaza in Belarus, Azerbaidjan si Ucraina, in ciuda diferentelor respective de calitate a dezvoltarii democratice a acestor tari, au fost factorul decisiv pentru esecul Parteneriatului Estic de a obtine progresul dorit.
Asa cum exemplul Armeniei sau cel al Ucrainei arata in mod clar ca legaturile economice puternice cu Rusia reprezinta o amenintare serioasa pentru alegerea europeana, la fel si preocuparile cu privire la potentialele amenintari de securitate sau dependenta de asistenta militara rusa sunt importante.
Prin urmare, este de asteptat ca proiectul Uniunii Eurasiatice sa primeasca o atentie speciala din partea Rusiei. Cu toate acestea, unul dintre factorii care nu trebuie ignorati este reprezentat tocmai de succesul acestui proiect. Pe de o parte, nu este pentru prima oara cand Rusia demareaza proiecte integrationiste, mulate pe scheletul fostului imperiu sovietic. Esecul CSI de a se materializa intr-o formula politica este relevant pentru capacitatea institutionala a Rusiei de a gestiona aceasta directie. Mai mult, o zona economica comuna, pastisata dupa model european, are perspective la fel de reduse – este dificil de apreciat care va fi impactul unui demers care nu face altceva decat sa aduca laolalta o parte dintre pietele ex-sovietice. Nu in ultimul rand, in lipsa unei capacitati reale de a crea prosperitate, atractivitatea propunerii ruse se poate dovedi limitata pe termen mediu.
In viitor, politica rusa fata de tarile din vecinatatea sa cu UE va avea fatete multiple. In spatele usilor inchise, Rusia va incerca sa cada de acord asupra unor intelegeri cu conducerea din acele tari in care problemele democratice fac posibila ignorarea optiunii alegatorilor. In tarile in care procesul democratic este inca in formare, dar functioneaza – de exemplu Georgia, discreditarea opiniei publice va fi dificila, motiv pentru care Rusia va continua sa se inarmeze cu instrumente economice si de soft-power pentru a contracara sprijinul alegatorilor pentru viitorul european. Rusia va aprofunda, probabil, problemele de securitate, prin sprijinirea instabilitatii.
In mod evident, daca UE este serioasa in privinta angajamentul fata de regiune, dupa Vilnius va trebui sa aloce resurse intelectuale si financiare substantiale pentru regandirea politicilor indreptate spre sustinerea democratiei, dezvoltarii economice si de securitate a vecinilor sai din Est. Esecurile recente vor trebui sa serveasca drept catalizator pentru reinnoirea acestui angajament.
Interesele strategice ale Uniunii Europene in crearea unei vecinatati stabile si prospere in jurul frontierelor sale, accesul la resursele umane si naturale ale partenerilor estici si beneficiile spatiului economic comun, sunt evidente de la sine.
In egala masura, summit-ul de la Vilnius releva mai multe slabiciuni ale politicii europene. Este evident in acest moment ca, atat din punct de vedere politic, cat si din punct de vedere al beneficiilor materiale directe oferite, Parteneriatul Estic nu este o solutie atractiva. Mai mult, costurile imediate pe care le presupune par prohibitive pentru statele fost-sovietice.
De asemenea, trebuie consemnat, raportat la statele tintite de Parteneriatul Estic, esecul primei initiative consistente demarate de statele recent aderate la UE. Parteneriatul, un proiect polono-suedez, ramane expresia deplina a multiplelor compromisuri europene. Parteneriatul nu ofera „premiul aderarii”, pentru a nu agrava euroscepticismul manifest sau „oboseala extinderii”, din statele vest-europene. Parteneriatul este lipsit de resurse pentru a nu limita anvergura altor politici mai consacrate: Politica Europeana de Vecinatate sau Uniunea pentru Mediterana, echivalentul „vestic” al Parteneriatului Estic.
In ceea ce priveste perspectivele Moldovei de (eventuala) aderare la Uniunea Europeana, ele sunt dificil de apreciat. Ostilitatea Rusiei si cvasi-esecul ucrainean pot limita interesul UE pentru aceasta politica. Pe de alta parte, Georgia si Moldova sunt mize minore in raport cu Ucraina – integrarea lor poate fi un proces controlabil mai usor, care sa starneasca de asemenea mai putine rumori la nivelul membrilor importanti au UE. In definitiv, ca dimensiune demografica, cele doua state care au semnat AA sunt comparabile cu Croatia, cel mai recent membru al UE, desi sunt net mai putin dezvoltate economic.

Administratorul