proteste-polonia

Originea protestelor din Polonia şi a crizei politice despre care vorbesc mai multe media naţionale şi mai ales europene este victoria electorală fără precedent a PiS (Partidul Lege şi Justiţie)din 2015, atunci când formaţiunea a castigat puţin peste 50% dintre mandatele din Seim, camera inferioară a Legislativului polonez, respectiv aproape două treimi din mandatele senatoriale (61 din 100). Întoarcerea la putere după un deceniu (PiS a mai fost la guvernare doi ani, după alegerile din 2005) a fost posibilă şi datorită sistemului electoral polonez, care are un prag relativ ridicat pentru coaliţii politice (8%). Majoritatea absolută de mandate din camera inferioară a fost posibilă ca rezultat al redistribuirii voturilor, formaţiunea condusă de Beata Szydlo şi Jaroslaw Kaczynski obţinând numai 37% dintre sufragii. Acompaniată de victoria lui Andrzej Duda, candidatul sprijinit şi asumat de PiS, în alegerile prezidenţiale din acelaşi an, PiS se afla în  urma victoriilor electorale la apogeul puterii politice.

Situatia din Polonia este interesanta si din cauza similitudinilor cu Romania de azi, cand alt partid cu mesaj mai degraba national si autohtonist (PSD) a castigat categoric alegerile, avand aproape control absolut in Parlament. Ce s-a intamplat in ultimul an in Polonia poate fi o fereastra catre ce se poate intampla si in Romania – nu neaparat dinperspectiva a ceea ce va face PSD in tara (este de asteptat sa nu adopte acelasi discurs anti-european, chiar dimpotriva), cat mai degraba din perspectiva modului in care formatiunile liberale si pro-europene se raporteaza la partidul castigator. Iar protestele din aceste zile pot anticipa proteste si in viitor, in Romania, in jurul unui discurs de opozitie.

 

***

 

Mesajul electoral al PiS este unul particular pentru spaţiul european. Cu toate că programul electoral al PiS are în vedere susţinerea de măsuri sociale pentru cetăţenii percepuţi drept perdanţi ai tranziţiei post-comuniste, afirmarea simbolurilor politice anti-comuniste rămâne unul dintre punctele centrale ale retoricii politice. Martirizarea lui Lech Kaczynski, preşedintele decedat în accidentul de la Smolensk, despre care mai mulţi lideri politici vorbesc în continuare drept un atentat organizat de Rusia, este dublată de un discurs pro-familie şi de apărarea a ceea ce sunt numite „valorile catolicismuluI”, în opoziţie cu discursul multicultural şi liberal al elitelor poloneze şi al Bruxelles-ului.

În ciuda mai multor puncte de vedere comune şi a cooperării punctuale cu Viktor Orban, în special în problema migraţiei şi a autorităţii instituţiilor europene, Polonia rămâne ferm dedicată unei politici anti-ruse, poate chiar una extrem de belicoasă din punct de vedere discursiv. Expresie a unor discursuri identitare care critică impactul globalizării, atât din punct de vedere economic, cât şi din perspectiva erodării valorilor tradiţionale sub impactul migraţiei şi modelului liberal de societate, PiS este profund individualizat în spaţiul politic european.

Până în acest moment, guvernarea PiS s-a confruntat cu trei valuri de proteste – unele fiind expresia directă a politicilor partidului, altele fiind mai degrabă rezultatul rezidual al discursului ideologic practicat de formaţiune.

  1. CONSTITUTIE. Primele proteste publice, şi cele mai mari până în acest moment (cu o participare de 50-80.000 de persoane, conform estimărilor presei internaţionale şi a organizatorilor) au fost cele generate de decizia PiS de a bloca cinci numiri de judecători la Curtea Constituţională. Numirile au fost votate de un legislativ dominat de Platforma Civică (formaţiunea de centru-dreapta aflată în acel moment la guvernare) – trei dintre mandate expiraseră, în timp ce celelalte două urmau să expire la scurt timp după alegeri. PiS a contestat legitimitatea unor numiri operate de o majoritate conştientă în acel moment de înfrângerea ei electorală. Trebuie observat în acelaşi timp că efectuarea numirilor ar fi dus la existenţa unui grup de 14 judecătoridin 15 numiţi de Platforma Civică. PiS a reuşit să blocheze numirile şi să numească propriile propuneri, dar încercările de modificare a procedurilor de funcţionare ale Curţii au condus la un blocaj, în care Guvernul refuză să publice deciziile nefavorabile ale instanţei constituţionale.
  1. ANTI-AVORTURI/VALORI CRESTINE. Al doilea val de proteste a fost motivat de încercarea mai multor parlamentari ai formaţiunii de guvernare de interzicere a avorturilor. Rezultatul mai degrabă al iniţiativei parlamentarilor apropiaţi de Biserica Catolică, legislaţia interzicând avorturile a generat proteste ample, care nu au fost însă instrumentalizate politic. Dacă protestele cu privire la disputele de constituţionalitate au fost asumate în spirit civic de către forţele de opoziţie şi au fost legitimate de foştii preşedinţi ai Poloniei (Bronislaw Komnorowski, Aleksandr Kwasniewski şi Lech Walesa), protestele împotriva legislaţiei cu privire la avorturi au fost organizate de către ong-uri, cel mai proeminent fiind Comitetul pentru Apărarea Democraţiei. Acesta a fost implicat în toate manifestaţiile anti-PiS, dar a avut grijă să se distanţeze de actorii politic. Amploarea protestelor a surprins guvernarea, care a cerut în cele din urmă propriilor parlamentari să respingă legislaţia anti-avort, arătând că a „primit o lecţie de umilinţă” din partea publicului.
  1. MASS-MEDIA. Evenimentele recente, reduse ca amploare în raport cu mişcările anterioare, au fost generate de decizia Legislativului de a reduce accesul presei la dezbaterile parlamentare şi de a interzice filmarea extinsă a dezbaterilor din Parlament. Dublată de acreditarea a numai cinci posturi de televiziune, iniţiativa a generat manifestaţii extrem de active, dar reduse din perspectiva numărului de participanţi. Chiar dacă aceştia au reuşit „sechestrarea” în clădirea Parlamentului a membrilor Guvernului şi l-au determinat pe preşedintele Duda să facă oferta unei medieri între forţele politice, protestatarii au generat şi propriile contra-manifestaţii, PiS beneficiind astfel de propriile mişcări publice.

Dincolo de legalitatea sau lipsa de legitimitate a demersurilor PiS, mai multe elemente trebuie observate. Miza politică a confruntărilor a fost pentru moment una redusă – importantă este valoarea lor simbolică. Procesul de numire a apropiaţilor partidului în fruntea de instituţii publice nu a fost criticată în sine, ci mai degrabă pentru caracterul brusc şi aproape brutal de impunere a propriei viziuni asupra istoriei recente a societăţii poloneze – demiterea conducerilor Institutelor Culturale Poloneze pentru refuzul de a prezenta publicului străin documentarul „Smolensk” (în care Rusia este acuzată direct de uciderea preşedintelui Kaczynski) este un exemplu în acest sens.

Mai mult, spre deosebire de FIDESZ în Ungaria, PiS nu beneficiază de sprijinul unei majorităţi a votanţilor, deşi se bucură de majoritatea parlamentară – opoziţia susţine că formaţiunea nu are mandatul pentru schimbări atât de semnificative ale sistemului instituţional.

Discursul anti-globalist şi criticarea elitelor multiculturale, opoziţia suveranistă faţă de Bruxelles este taxat la nivelul media şi a spaţiului academic tocmai pentru aparenta lui lipsă de viziune – criticarea simultană a UE/NATO şi a Rusiei lasă Polonia lipsită de aliaţi.

Modul in care situatia va evolua in Polonia poate oferi motive de reflectie si pentru perspective in Romania, pentru viitor – in contextul in care majoritatea guvernamentala din Romania (dinjurul PSD-ALDE) nu are, la randul sau, o majoritate a romanilor care sa o sustina, ci are o majoritate relativa.

Sursa foto: BBC News


infopolitic