Campania electorala ce precede referendumul pentru iesirea sau ramanerea Marii Britanii din Uniunea Europeana tinde sa devina cel mai important subiect de pe agenda politica si mediatica europeana, si aceasta nu numai pentru premiera pe care ar constitui-o eventuala parasire a spatiului european de catre unul dintre membri, ci si datorita impactului prelungit pe care semnalul de neincredere astfel transmis proiectului european.

Ultima saptamana a fost marcata de interventiile televizate ale unora dintre cei mai proeminenti lideri ai celor doua tabere – daca David Cameron a fost criticat de public pentru pozitia ezitanta adoptata in emisiunea in care a cerut alegatorilor sa voteze pentru ramanerea in Uniunea Europeana, Michael Gove, ministrul Justitiei a adoptat o pozitie mult mai transanta in favoarea iesirii, tonul contondent, pe alocuri, al participarii sale iscand la fel de multe critici.

In ciuda interventiei in dezbatere a mai multor lideri laburisti – fostul premier Gordon Brown, respectiv actualul lider al partidului, Jeremy Corbyn, senzatia mai multor conservatori este ca laburistii incearca sa faca o figura discreta in cadrul campaniei si sa profite de disensiunile tot mai puternice din interiorul Partidului Conservator. Mai multi lideri laburisti au incercat sa prezinte referendumul drept expresia unei confruntari interne a conservatorilor, pe fondul declaratiilor a doi dintre cei mai vocali parlamentari pro-Brexit ai partidului, care au cerut deja grupului parlamentar un vot de incredere in actualul guvern si au solicitat deja schimbarea liderului de partid. Chiar daca soarta lui Cameron ca premier nu pare in acest moment in discutie, un eventual esec la referendum poate duce la inlocuirea acestuia. Cu atat mai mult cu cat majoritatea guvernamentala este de doar 16 mandate.

In egala masura, trebuie observat ca incercarea premierului britanic de a pune punct acestui subiect de disputa care divide partidul de mai bine de doua decenii (de la adoptarea Tratatului de la Maastricht) se anunta deja un esec. Un vot strans la referendum in favoparea ramanerii, asa cum par a prognoza sondajele electorale, nu va uni conservatorii. In egala masura, „intelegerea” negociata de Cameron la Bruxelles asupra careia se pronunta formal alegatorii britanici pare a fi disparut din peisajul discursiv – marea victorie pe care liderul conservator dorea sa o obtina prin renegociere a disparut, argumentele ambelor tabere ignorand copios actiunile premierului.

Din punct de vedere electoral, trebuie observat ca votantii ce sustin iesirea tind sa fie albi, mai in varsta, avand propria mica afacere sau fiind angajati in industrie, cu studii medii – categoria electorala expusa cel mai mult fluctuatiilor de pe piata muncii afectate de imigratie sau de procesul de globalizare. Prin opozitie, tinerii sau cei de varsta medie, cu mai multe calificari si un grad mai ridicat de mobilitate sociala. Dincolo de profilul electoratelor, unul dintre factorii cei mai importanti este reprezentat de credibilitatea celor doua campanii electorale – sondajele arata ca sustinatorii ramanerii in Marea Britanie au avut mesaje mai coerente si mai credibile. In egala masura, in conditiile in care temerile legate de pierderea de locuri de munca par a se afla in topul preocuparilor electoratului, observatorii considera ca in ciuda avantajului minor al camapniei pentru ramanere, aceasta este in continuare favoraita. Nu in ultimul rand, numai 20% dintre alegatori cred ca Marea Britanie va iesi din Uniunea Europeana.

Cu toate acestea, desi campania pentru ramanerea Marii Britanii este favorita, variabila principala este participarea la vot – alegatorii pro-europeni par, conform datelor sociologice, mai putin interesati de referendum.

Sursa foto: publika.md


infopolitic