Alegerile primare pentru presedintia Statelor Unite ale Americii din acest an reprezinta un veritabil studiu de caz ce ilustreaza increderea din ce in ce mai scazuta a cetatenilor in clasa politica, o problema manifesta in intregul spatiu politic occidental.
Cele doua tabere principale, republicanii si democratii, au fost martorele unor puternice campanii anti-sistem, care au atras, cel putin in alegerile primare, un numar consistent de alegatori altminteri dezinteresati sau deziluzionati de spatiul politic. Daca in tabara democratilor situatia nu este incheiata din punct de vedere formal, in conditiile in care Bernie Sanders a promis sa continue campania pana la final, in cea a republicanilor Donald Trump a reusit sa obtina nominalizarea informala, dupa retragerea din cursa a ultimilor competitori (senatorul de Texas, Ted Cruz, respectiv guvernatorul statului Ohio, John Kasich).
Partidul Democrat – victoria lui Clinton este tot mai aproape
Confruntarea dintre fostul Secretar de Stat Hillary Clinton si senatorul de Vermont Bernie Sanders ramane in continuare una extrem de disputata, cel putin din punct de vedere al retoricii. In momentul de fata Hillary Clinton are in continuare cele mai mari sanse avand 1704 delegati asigurati (din 4051) fata de Bernie Sanders care are 1414 delegati. De asemenea Clinton se bucura de sprijinul declarat (dar nu asigurat) al 522 de superdelegati, fata de 39 in cazul lui Sanders, care o aduc la 177 delegati distanta de nominalizare. Mult mai important este faptul ca in ultimele confruntari primare, Clinton a reusit sa castige patru din ultimele sase confruntari (Clinton s-a impus in Maryland, Connecticut, Delaware si Pennsylvania, pierzand in Rhode Island si Indiana). Victoriile sunt importante nu numai pentru ca i-au marit avantajul in termeni de delegati, ci si pentru ca fostul Secretar de Stat a demonstrat ca poate invinge atat in fiefuri democrate, precum Connecticut, Maryland sau Delaware (ceea ce demonstreaza o sustinere mai consistenta din partea votantilor partidului), ci si in state competitive, unde se va decide invingatorul alegerilor din noiembrie, asa cum este cazul Pennsylvaniei.
In ciuda faptului ca era practic un necunoscut la inceputul campaniei sale, Bernie Sanders a reusit sa galvanizeze electoratul democratic progresist, si nu numai, in spatele sau. In sondajele initiale acesta se afla in urma lui Hillary Clinton cu cel putin 60%, insa datorita campaniei duse la firul ierbii, Sanders a reusit sa castige pana acum 18 state, a strans 9 milioane de voturi, iar in cele mai recente sondaje diferenta dintre cei doi este de cateva procente.
Probabil cel mai impresionant lucru legat de campania lui Sanders este ca a reusit sa faca toate acestea atacand constant establishmentul Partidului Democrat, dar si ducand o campanie de strangere de fonduri extrem de competitiva (campania lui Sanders a avut in ultimele luni cele mai multe fonduri, incluzand aici si tabara republicana). Cu toate acestea, in ciuda entuziasmului cu care actiunile publice sau discursurile lui Sanders sunt acompaniate, infrangerile sale in alegerile primare arata ca, din punct de vedere sociologic, sustinerea sa vine in principal din partea barbatilor albi care se declara independenti sau votanti democrati. Cu toate ca Sanders a atras alegatori, Clinton este dominanta in randul femeilor si minoritatilor, motiv care explica nivelul aproape constant al sprijinului de care s-a bucurat fostul Secretar de Stat.
Hillary Clinton, pe de-alta parte, sustinuta de o masinarie electorala care a castigat doua alegeri prezidentiale prin Bill Clinton si a dus o campanie foarte puternica in 2008. Este evident ca fostul Secretar de Stat incepe sa se gandeasca la campania prezidentiala nationala care va incepe in luna iulie. Ea a reusit sa isi pastreze pozitia dominanta in ciuda numeroaselor probleme de imagine cu care se confrunta – disputa email-urilor care a culminat in luna octombrie a anului trecut cu audierile in fata Comitetului Benghazi, precum si acuzatiile cvasi-permanente venite din tabara lui Sanders, care a denuntat legaturile extrem de puternice ale familiei Clinton cu Wall Street. In momentul de fata, insa, exista sanse foarte mici ca aceasta sa mai piarda nominalizarea din partea Partidului Democrat. Trebuie observat cu toate acestea ca Hillary Clinton beneficiaza de un aventaj conjunctural consistent – desi beneficiaza de un avantaj consistent in fata lui Donald Trump (intre 6 si 13 procente), Sanders are sanse mult mai mari de a castiga o confruntare cu omul de afaceri. Totodata, Clinton, probabil si din cauza carierei extrem de indelungate, este cel mai putin popular candidat (excluzand rating-urile negative istorice ale lui Trump).
Din punct de vedere politic, continuarea cursei nu mai are drept miza directa nominalizarea. Aceasta rezulta nu numai din declaratiile mai temperate ale lui Bernie Sanders, precum si din faptul ca acesta a concediat deja o mare parte a echipei de campanie din mai multe state care urmeaza sa organizeze alegerile primare. Pentru Sanders, lucrurile sunt din ce in ce mai dificile pentru ca presiunea establishment-ului democrat de a scurta efectiv o campanie in care invingatorul este aproape cunoscut este si ea in crestere. Clinton si Sanders irosesc resurse politice care pot fi utilizate mai bine in confruntarea cu Donald Trump sau in cursele senatoriale ori pentru Camera Reprezentantilor.
Retragerea lui Sanders este importanta pentru democrati nu numai in perspectiva cursei prezidentiale, ci si pentru ca victoria lui Donald Trump ofera o oportunitate neasteptata de a recastiga majoritatea in Congres. In mod normal, dupa doua mandate democrate la Casa Alba, alegerile sunt vazute drept o oportunitate pentru partidul care nu a detinut conducerea. Asa cum s-a vazut in 2014, victoriile republicane au fost si rezultatul „uzurii la guvernare”. Alegerea lui Trump drept candidat al partidului pune republicanii intr-o dificultate majora – senatorii si reprezentantii care se afla in curse stranse sunt fortati sa se distanteze de propriul candidat la presedintie, in timp ce obiectivul partidului este de a obtine unitatea necesara castigarii cursei prezidentiale.
Partidul Republican – dilema Donald Trump
Daca in 2012 exista un segment mare din electoratul conservator-republican care vedea in Mitt Romney un candidat mult prea moderat, acum in 2016 Partidul Republican are un candidat considerat extremist, atat in interiorul partidului cat si in afara lui. Oficial, Donald Trump a ramas singur in cursa pentru nominalizarea candidaturii din partea Republicanilor, dupa ce Ted Cruz si John Kasich si-au anuntat incheierea campaniilor in urma rezultatelor din Indiana. Republicanii au avut parte de o campanie marcata de declaratiile controversate lansate de Trump, si de incapacitatea contracandidatilor acestuia de a profita de pe urma acestor controverse. Donald Trump a reusit sa domine pur si simplu toate dezbaterile republicane, punand la colt prestatiile firave ale contracandidatilor sai principali Jeb Bush, Marco Rubio si Ted Cruz. O parte a nucleului dur republican stia ce doreste de la candidatul sau: un candidat puternic, cu certitudini, fara sovaieli, care sa readuca in vizorul comunitatii internationale exceptionalismul american. Iar singurul care a fost capabil sa reprezinte acest candidat ideal a fost Donald Trump.
Acum, o buna parte a Partidului Republican se simte nereprezentata de Trump, fapt ce a dus la aparitia campaniei de blocare a candidaturii acestuia, prezenta in spatiul online sub forma hashtag-ului #NeverTrump. Mitt Romney, George Bush sr. si George Bush jr. sunt doar cateva dintre figurile republicane importante care au declarat ca nu il vor sustine pe Trump. Mai mult decat atat, acum ca o posibila confruntare intre Clinton si Trump se adevereste din ce in ce mai mult, unii republicani se gandesc chiar la scenariul in care vor fi nevoiti sa sustina tabara adversaS declaratiile lui Charles Koch, unul dintre principalii finantatori ai republicanilor si un sustinator al miscarii Tea Party, care a spus ca are in vedere un posibil vot pentru Clinton sunt relevante in acest sens. Insa, daca lumea a invatat un lucru urmarind campania lui Donald Trump, este ca acesta nu se sfieste niciodata sa isi schimbe pozitiile, iar aceasta flexibilitate are putea sa-i aduca inapoi pe perioada campaniei prezidentiale o parte din establishmentul republican, alienat pe parcursul alegerilor primare. Mai mult, schimbarile radicale ale propriilor opinii si lipsa de continuitate discursiva nu au reprezentat o problema de imagine sau de raportare electorala – declaratii sau atitudini care ar fi condamnat campania altui candidat nu au contat in cazul lui Trump.
Trebuie observat totodata ca nivelul sprijinului electoral pentru Trump a crecut tocmai in momentul in care oponentii sai au incercat sa se coalizeze. Trump nu numai ca a primit cele mai multe voturi din partea alegatorilor republicani, depasind pragul de 10 milioane de voturi (cu 250000 mai mult decat Mitt Romney acum patru ani, cu aproximativ 150000 mai mult decat John McCain in 2008). Trump este pe punctul de a depasi cota de 10,8 milioane de voturi, recordul republican stabilit de George H.W. Bush in 2000 – un asemenea rezultat l-ar face pe Trump cel mai sustinut, din punct de vedere al numarului de voturi, candidat republican din ultimii 36 de ani.
In egala masura, trebuie observat ca establishment-ul republican a ramas, paradoxal, in afara cursei prezidentiale. Radicalismul lui Ted Cruz, precum si sansele percepute drept limitate ale lui John Kasich, ori retragerea timpurie a unor candidati precum Rubio sau Bush, au facut ca alesii partidului sa isi declare sustinerea in numere mici pentru candidatii republicani – peste doua treimi dintre guvernatorii si senatorii republicani nu si-au declarat sustinerea pentru ultimii trei candidati ramasi in cursa.
Alegerile prezidentiale
In momentul de fata cea mai probabila confruntare este cea dintre Trump si Clinton. In cele mai multe sondaje Clinton conduce in fata lui Trump si batalia dintre cei doi incepe sa capete contur. Candidatul republican spunea despre potentiala lui contracandidata ca singurul lucru pe care-l are in avantajul ei este faptul ca este femeie. Aceasta declaratie vine in completarea altor declaratii care ar putea fi considerate misogine, precum atacurile asupra jurnalistei Megyn Kelly sau a contracandidatei din alegerile primare republicane Carly Fiorina. In eventualitatea ca Hillary va primi nominalizarea din partea democratilor, putem sa ne asteptam sa vedem feminismul ca punct central al dezbaterilor dintre cei doi.
Dealtfel, tactic, victoria lui Trump creeaza probleme de raportare pentru Hillary Clinton. Daca experienta primarelor republicane unde Donald Trump s-a dovedit mai bun decat alti 16 candidati demonstreaza ceva, aceasta este dificultatea de a construi o strategie de combatere a lui Trump. Atacurile care au fost la fel de brutale ca interventiile lui Trump, strategiile de subliniere a contrastului intre bunul simt si moderatia oponentilor si afirmatiile ridicole ale omului de afaceri sau, dimpotriva, ignorarea lui, au esuat rand pe rand.
Chiar daca Trump porneste cu a doua sansa in alegerile generale, acesta este obisnuit sa nu fie luat in serios. Acest lucru a fost vizibil la inceputul alegerilor primare republicane, in clipa in care Trump si-a anuntat in mod dramatic candidatura coborand pe niste scari rulante intr-un mall. Dar daca Hillary Clinton se bucura de sprijinul unei masinarii politice de temut, magnatul american este el insusi o masinarie publicitara feroce, capabila sa intoarca orice fapt in fictiune si vice-versa. Mai multi observatori au comentat faptul ca expunerea mediatica a lui Trump este echivalentul gratis al unor reclame electorale in valoare de doua miliarde de dolari. Faptul ca media a contribuit la o vizibilitate mai mare a lui Trump decat a tuturor oponentilor sai republicani a fost unul dintre cele mai comentate elemente ale cursei electorale.
Pentru a avea o sansa reala in alegerile generale Trump va trebui sa isi modereze discursul pentru a atrage electoratul larg. Unul din principalele sale puncte forte, dupa cum a demonstrat-o in campania republicana, este capacitatea de a identifica si personifica problematicile importante ale electoratului pe care il vizeaza. Iar acest lucru se poate repeta in clipa in care se va confrunta cu Hillary Clinton. Insa nici fostul Secretar de Stat nu este mai putin impresionant, aceasta beneficiind de sprijinul necontestat al Partidului Democrat. Mai mult decat atat, campania #NeverTrump s-ar putea chiar sa-i aduca un nesperat sprijin republican.
Insa nu trebuie pierdut din vedere nici Bernie Sanders. Chiar daca acesta se afla in urma lui Hillary Clinton in alegerile primare democrate, avand practic nevoie de victorii consecutive covarsitoare in statele care au mai ramas pe harta pentru a ii fura nominalizarea contracandidatei sale, Sanders beneficiaza de o campanie la firul ierbii care ar putea sa il duca in pozitia de candidat independent la alegerile generale. Aflat intr-o pozitie mai buna de victorie in fata lui Trump, Sanders a declarat recent ca va merge la conventia democrata cu intentia de a contesta atat sistemul de nominalizare a candidatului democrat cat si establishmentul politic al partidului. Pana acum acesta a reusit sa duca o campanie finantata exclusiv din donatii ale alegatorilor. Miza lui Sanders in acest moment este de a influenta cat mai mult programul electoral al lui Hillary Clinton. Si dincolo de popularitate, cel mai important atu al lui Sanders ramane baza de date a donatorilor sai, o veritabila mina de aur pentru campaniile democrate din toamna acestui an.
Sursa foto: gds.ro
