Alegerile interne pentru desemnarea noului lider al Partidului Laburist, dupa demisia lui Ed Milliband in urma infrangerii suferite in competitia electorala, in fata conservatorilor, sunt in continuare dominate de ascensiunea fulminanta a lui Jeremy Corbyn, candidatul cu cea „mai de stanga” platforma din cele patru care sunt supuse votului.
Faptul ca un candidat care a fost sprijinit de parlamentarii partidului sa se inscrie in cursa electorala doar pentru a asigura „mai multa diversitate” de opinii si de viziuni in aceasta competitie se afla, conform studiilor sociologice, pe primul loc in topul preferintelor reprezinta unul dintre principalele motive ale vizibilitatii competitiei laburiste.
Cu toate ca de finalul campaniei ne desparte aproape o luna (invingatorul va fi desemnat pe data de 12 septembrie), campania electorala interna a intrat pe ultima suta de metri, in conditiile in care inscrierile in partid sau afilierea la formatiunea laburista, purtatoare de vot, s-au incheiat pe 12 august, iar procesul de votare prin corespondenta a inceput pe data de 14 august.
Problema „electoratului” a fost una dintre cele mai dezbatute subiecte ale campaniei. Pe de o parte, mesajul anti-austeritate clar al lui Corbyn a atras un numar record de inscrieri si de afilieri la partidul laburist. Observatorii apreciaza insa ca acestea, desi pot reprezenta semnalul unui sprijin real pentru politicile de stanga propuse de „veteranul” laburist (ironic, acesta are o vechime in interiorul formatiunii mai mare decat oricare dintre contracandidatii sai, cu totii membri ai „cabinetului din umbra” al opozitiei si vazuti drept membri ai „establishmentului” de partid), ele pot fi si semnalul unei mobilizari pe masura a oponentilor sai.
Pe de alta parte, pe fondul unor intiative locale ale conservatorilor (de inscriere ca alegatori in cursa laburista pentru a il sprijini pe Corbyn si a limita astfel sansele unei victorii laburiste in 2020) si a sprijinului decslarat al comunistilor britanici pentru Corbyn, una dintre principalele teme a fost reprezentata tocmai de identitatea noilor membri si psihoza „inflitrarii” partidului de catre oponentii sai. Mesajele de acest tip (legitimate de faptul ca un numar semnificativ de votanti ai partidelor minore si-au declarat sprijinul pentru Corbyn) potenteaza de fapt principala linie discursiva a alegerilor.
Pentru oponentii sai, Corbyn reprezinta o intoarcere la tumultuosul deceniu 8 al secolului trecut, camnd radicalizarea laburistilor, dublata de infiltrarea miscarii de tineret de catre trotkisti, au contribuit indirect la dominatia lui Margaret Thatcher si a neoliberalismului. Tony Blair, Jack Straw si Alastair Campbell, arhitectii „renasterii” laburiste au fost, de departe, cei mai importanti promotori ai acestui mesaj, subliniind, in special Blair, ca victoria lui Corbyn este echivalenta unei lungi perioade de opozitie, in conditiile in care victoria electorala in Regatul Unit este castigata „in centru”. Duminica este asteptata o interventie impotriva lui Corbyn din partea fostului premier Gordon Brown, considerat de liderii laburisti, mult mai credibil, alaturi de Ed Milliband, in fata propriilor membri, decat Blair. Milliband refuza in continuare sa se implice in campania electorala.
Problema aripii centriste sau „de dreapta” a laburistilor este nu numai faptul ca sunt asociati indirect cu Blair, vazut in acest moment de stanga partidului drept artizanul unui compromis costisitor ideologic pentru laburisti, ci si incapacitatea lor de a se coaliza. Daca estimarile sociologice (inclusiv pe esantioane reprezentative pentru laburisti) indica un avans pentru Corbyn relativ consistent, in timp ce Liz Kendall, cel mai „de dreapta” candidat pare a fi ultima, diferentele intre Burnham si Cooper nu sunt atat de mari. Pentru moment, in ciuda mai multor apeluri de unificare in jurul unui contracandidat puternic, cei trei oponenti ai lui Corbyn sunt decisi sa continue cursa.
Un alt element important este reprezentat de politicile propuse de outsider-ul laburist. Acesta pledeaza pentru renationalizarea cailor ferate si a sistemului energetic, educatie de stat gratuita, respectiv investitii masive ale statului in economie prin relaxare cantitativa. O mare parte a efortului oponentilor lui Corbyn s-a concentrat pe sustinerea tezei ca victoria acestuia ar duce la pierderea alegerilor in 2020. Or, mai multe studii sociologice au aratat ca inclusiv la nivelul electoratului conservator mai multe dintre propunerile outsiderului se bucura de sustinere, in timp ce campania electorala dusa de Corbyn a contribuit la cresterea sa in plan electoral (sondajele il vad paradoxal pe cel mai radical candidat drept cel mai probabil lider capabil sa aduca functia de premier laburistilor peste cinci ani).
Indiferent de rezultatul consultarii electorale care se va derula pe parcursul urmatoarei luni, este evident ca, la finele competitiei, invingatorul va fi unul surprinzator, fie in raport cu debutul, fie in raport cu dinamica intregului proces.
Sursa foto: huffpost.com
