Ministrul de justitie, Monica Macovei, a declarat ieri la Cluj ca reforma in Justitie trebuie gestionata de Consiliul Superior al Magistraturii. Aceasta a mai anuntat ca ministerul pe care il conduce nu mai are bani decit pentru citeva luni pentru salariile judecatorilor.
Noua forma a Codului Penal, ce ar trebui sa intre in vigoare la sfarsitul lunii viitoare, contine prevedere neconstitutionale. Acestea permit infractorilor care dispun de o avere considerabila si care nu au antecedente, sa scape nepedepsiti. Magistratii pot sa faca scapat un astfel de infractor daca acesta a platit toate pagubele provocate si are un cazier curat. Ministerul Justitiei intentioneaza sa promoveze o ordonanta de Urgenta care sa amane intrarea in vigoare a actului normativ.
Dincolo de evoluţiile concrete ale disputelor pe tema reformei în justiţie, sesizăm transformarea acestui subiect în temă de interes major pentru societate. În zilele următoare, dacă nu vor apărea evoluţii spectaculoase în legătură cu alte subiecte de actualitate (rapirea, inundaţiile), e foarte posibil ca tema să înceapă să fie dezbătută tot mai puternic de zona mass-media şi, implicit, să ajungă mult mai aproape de opinia publică. Până acum, singura formă de promovare a subiectului a fost aceea de prezentare generică, dintr-o perspectivă foarte puţin comprehensibilă pentru societatea românească.
Acest fapt va conduce la presiuni suplimentare, putând chiar pune piedici în calea finalizării actualelor proiecte în formule consensuale. Aducându-se tema foarte aproape de nivelul comun de percepţie (şi în condiţiile în care detaliile sunt oricum greu de înţeles), e posibil să se impună o variantă foarte încărcată de populism şi/sau demagogie.
Principalele mişcări sunt următoarele: instanţele din ţară au început să facă presiuni suplimentare în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea modului de modificare a legilor referitoare la reformă; aceste presiuni sunt completate de „trezirea” PSD, care a lansat deja mesaje critice în ton cu magistraţii; efectul acestor presiuni este, aparent, prima cedare a ministrului Macovei, care pare a accepta redarea unui rol important pentru CSM.
Interesant este însă că, în acelaşi timp cu o cedare legitimă (şi chiar corectă pe fond, din punct de vedere democratic), are loc şi o altă cedare, care o poate periclita pe prima: este vorba de problema Codului Penal. Aici este vorba de o reticenţă chiar nejustificată a unor magistraţi, care se simt ameninţaţi de reforma impusă prin noul Cod Penal şi care forţează, cu motive puerile, amânarea punerii în aplicare a noii legi.
Această temă este mult mai uşor de înţeles pentru societate; prin urmare, e de aşteptat ca mass-media să o prezinte mai pe larg, insistând pe existenţa unor avize pozitive venite din partea observatorilor europeni, în sprijinul acestui proiect. Prin urmare, se va legitima puternic discursul împotriva grupurilor conservatoare şi anti-reformatoare din interiorul justiţiei, în faţa cărora a cedat ministrul Macovei.
Dacă este vorba de o acţiune planificată, strategia este ingenioasă. Pentru că efectul presiunii mediatice (odată ce aceasta se va fi conturat) este acela de a forţa ministrul justiţiei să acţioneze (chiar cu orice preţ) împotriva grupurilor conservatoare, pe toate liniile, pentru a impune reforma. Astfel, se va ajunge, destul de uşor, inclusiv la legitimarea poziţiei ministrului justiţiei şi pe tema celor trei legi.
Ministrul justiţiei mai are un avantaj: acela că tema devine vizibilă într-un moment de maximă toleranţă a sa (adică de cedare în faţa dorinţelor celor din sistemul juridic; aceştia par cei încăpăţânaţi şi, dacă se va dovedi că nu au dreptate în legătură cu Codul Penal, această judecată va fi tranzitată automat şi asupra celor trei legi – acolo unde, pe fond, ministrul nu are dreptate). Consecinţa este că, în acest fel, se asociază direct două grupuri de contestatari (evident distincte, pe fond), anihilând legitimitatea unuia (acela care cere respectarea Constituţiei în legătură cu cele trei legi) prin incorectitudinea celuilalt (cel care se opune implementării noului Cod Penal).
Precizăm că, în această situaţie, ministrul justiţiei are de câştigat dacă în media nu se va face coerent distincţia între cele două teme. Or, această situaţie se poate întâmpla pe fondul acutizării unei alte teme de interes, care ar putea trece în penumbră subiectele referitoare la reforma justiţiei.
De asemenea, e de aşteptat o intervenţie a preşedinţiei în legătură cu această temă, pentru a puncta decisiv pe direcţiile previzionoate mai sus. Efectul de imagine va fi foarte important şi va consolida inclusiv percepţia pe care o doreşte doamna Macovei – aceea că doar Alianţa vrea cu adevărat reformă în justiţie (anulând chiar şi primele eforturi de opoziţie ale PSD).
Toată această acţiune este în consonanţă cu strategia preşedintelui Băsescu de a da un termen de graţie instituţiilor statului (acest lucru pare că îl face acum şi ministrul Macovei). Se poate interveni corectiv ulterior mult mai facil, mai ales dacă această opoziţie este însoţită şi de gafe cu care justiţia a obişnuit (eliberarea unui infractor cunoscut, decizia de neîncepere a urmăririi penale într-o cauză gravă etc). Situaţia eliberării lui Miron Cozma este un alt caz special, care poate influenţa toate aceste evoluţii.
În ceea ce priveşte PSD, e de aşteptat să se insiste chiar mai mult pe discursul de opoziţie, inclusiv în ceea ce priveşte Codul Penal. Argumentul este acela că actuala putere a preluat doar o parte din calendarul negociat al aderării, inclusiv în ceea ce priveşte Codul Penal (care are nevoie de proiecte suplimentare pentru a fi eficient). Interesant este că aceste proiecte de legi există, fiind elaborate anii trecuţi, dar au fost abandonate de noua conducere a ministerului.
