Deblocarea traficului rutier pe Valea Oltului reprezintă prima acţiune politică şi imagologică a preşedintelui în 2006. După ce, la sfârşitul anului trecut, anunţase că intenţionează să se implice mai mult în activitatea executivă, Traian Băsescu a făcut la scurt timp o aplicaţie a principiului: „Comanda la mine”. În timp ce majoritatea demnitarilor se aflau încă în vacanţă, şeful statului, îmbrăcat în haine simple, a descins într-una din zonele cele mai greu încercate de ultimele inundaţii. Aici a jucat rolul de coordonator al întregii operaţiuni. Timp de câteva zile, Băsescu s-a concentrat exclusiv asupra problemelor din Valea Oltului, revenind la temele politice abia odată cu reîntoarcerea premierului Tăriceanu din vacanţă.
Model de vizită
A sărit în ochi încă de la început îmbrăcămintea preşedintelui, în special fesul. Traian Băsescu nu a fost îmbrăcat în ţinută lejeră, dar totuşi oficială, aşa cum au apărut până acum toţi politicienii care au făcut vizite în locuri asemănătoare. El a purtat pur şi simplu hainele muncitorului. Prin aceasta, a transmis două mesaje subtextuale: 1.angajamentul său real pentru rezolvarea problemei („Am venit să fac treabă”); 2. ataşamentul său faţa de o categorie socială (muncitorii). Impresia a fost una de participare autentică şi de empatie cu subordonaţii.
Vizitele lui Băsescu în locuri unde au avut loc calamităţi sunt deosebite de vizitele altor demnitari.
1. Preşedintele precizează importanţa rezolvării rapide a problemei, motivând în felul acesta şi necesitatea prezenţei sale la faţa locului. Ca şi în cazul vizitelor la podul de la Mărăcineni, şeful statului a subliniat că situaţia este gravă, iar deschiderea drumului este un obiectiv major şi urgent[1].
2. Traian Băsescu poposeşte sau revine de câteva ori la şantier, urmăreşte problema până la momentul rezolvării ei, îşi face din asta un obiectiv personal. Preşedintele îşi asumă cu hotărâre rezolvarea situaţiei şi nu întreprinde vizite pentru îmbunătăţirea imaginii şi pentru simularea responsabilităţii. Prin felul său de a acţiona, Traian Băsescu reuşeşte să creeze impresia că implicarea sa este reală şi nu simulată. Presa a identificat şi a întărit acest aspect, prin titluri ca: „A doua oară în Valea Oltului”, „A treia oară”, „A cincea oară…”.
3. Preşedintele mobilizează autorităţile, în principiu toate forţele care pot ajuta la remedierea situaţiei[2]. Devine astfel un exemplu de implicare atât pentru autorităţile locale, cât şi pentru cele centrale. Traian Băsescu se impune ca funcţionar public pragmatic, omul care ştie de unde să ceară ajutorul, care acţionează acum şi în forţă.
4. Preşedintele este purtătorul de cuvânt pentru întreaga operaţiune[3]. El ştie de ce s-au produs căderi de stânci, ce acţiuni vor fi desfăşurate, când va fi gata lucrarea etc. Imagologic, se poate aprecia că modalitatea de acţiune a preşedintelui este nu doar adecvată situaţiei, ci şi interesantă mediatic (televiziunile, aflate şi în criză de ştiri imediat după sărbători, au prezentat transmisiuni în direct de la faţa locului).
Solidaritate şi acţiune
Acţiuni ca deblocarea Văii Oltului amintesc de ministrul Transporturilor Traian Băsescu şi de primarul Traian Băsescu. Actualul şef al statului nu înţelege să se rupă de modul său de a fi din perioada în care ocupa funcţii executive. Întreaga sa imagine publică a fost construită pe mandatele de ministru şi de primar, iar o schimbare treptată, transformarea sa într-un preşedinte hieratic, îndepărtat de problemele cele mai concrete ale oamenilor reprezintă un risc permanent. Preşedintele nu are atribuţii executive, dar Traian Băsescu trebuie să întreţină cel puţin iluzia că este la fel de activ, de concret, de pragmatic ca înainte. Pe de altă parte, implicarea sa nu este necesară doar imagologic, ci şi propriei personalităţi a lui Băsescu. Preşedintele încearcă să compenseze minusul de atribuţii executive prin acţiuni de imagine (ca şi cum ar avea o funcţie executivă). Autorităţile au răspuns imediat la cererile preşedintelui. Nu există obligaţia constituţională a subordonării miniştrilor sau autorităţilor locale faţă de şeful statului, dar există obligaţia morală a solidarităţii. Nimeni nu şi-ar fi permis să refuze implicarea, şi asta nu pentru că nu s-ar fi putut opune, cel puţin teoretic, preşedintelui, ci pentru că problema trebuia rezolvată în interesul oamenilor. Ordinele şefului statului, adresate ministrului Transporturilor sau al Apărării, sunt neconstituţionale, dar legitime moral.
Drumuri şi poduri
Acţiunea din Valea Oltului poate fi considerată tipică pentru preşedintele Băsescu, dar asupra oportunităţii ei (din punct de vedere imagologic) pot fi ridicate semne de întrebare. Popularitatea preşedintelui nu displace în principiu şefului Executivului, atât timp cât ea nu este obţinută pe seama sa. Dimpotrivă, este normal ca premierul să cedeze preşedintelui o bună parte a acţiunilor de solidaritate socială, chiar dacă acestea ţin, teoretic, tot de executiv. În plus, prin comparaţie cu responsabilitatea majoră a primului-ministru privind lupta împotriva corupţiei, acţiunea preşedintelui în Valea Oltului este marginală.
Dacă în primele zile Traian Băsescu s-a aflat în avantaj, arătând că lucrează în timp ce alţi politicieni se distrează, în final avantajul s-a diminuat considerabil pentru că Tăriceanu a revenit în forţă din vacanţă cu tema mult mai importantă a corupţiei. Preşedintele pare să fi pierdut, pe termen scurt, finalul, adică roadele mediatice ale muncii sale. Presa a relatat chiar că reconstrucţia zonei a fost atribuită, fără licitaţie, unei firme suspectate de clientelism politic. Patronul acesteia ar fi membru PD (fost PSD), ceea ce ridică semne de întrebare privind modul în care a fost încredinţat contractul.
Prima acţiune din acest an a lui Traian Băsescu nu este cea mai adecvată aplicare a conceptului de preşedinte executiv. Conceptul de preşedinte executiv este în realitate expresia prezidenţială a subordonării executivului. Este vorba de un concept politic, dar acţiunea şefului statului în Valea Oltului nu a fost una politică. Cum Traian Băsescu nu poate fi decât un preşedinte executiv, rezultă că el va nega Guvernul când nu va reuşi să şi-l subordoneze. După un an de guvernare, este din ce în ce mai evident că, în ciuda autorităţii sale politice, ordonanţele mediatice ale preşedintelui nu au fost în majoritatea lor aplicate.
Practic, Traian Băsescu a rezolvat criza jurnaliştilor, a reuşit să reconstruiască podul de la Mărăcineni şi acum este pe cale să restabilească traficul pe Valea Oltului. Acestea sunt succesele sale la nivel executiv. De partea cealaltă, deşi premierul nu a excelat la capitolul autoritate politică, a capitalizat câteva reuşite (enunţate în raportul de ţară) şi asta pentru că dispune de pârghii executive reale.
Băsescu poate fi satisfăcut pentru că îi place să repare, dar aceste reparaţii nu-i creează un avantaj politic semnificativ, ci reprezintă doar un paleativ pentru absenţa atribuţiilor executive.
[1] Traian Băsescu a spus că întreg tranzitul din Balcani către Europa de Vest este deviat din cauza blocării Văii Oltului, iar România are pierderi financiare consistente.
[2] Prezent la locul evenimentelor, ministrul Apărării Naţionale, Teodor Atanasiu, a explicat că armata a intervenit la solicitarea preşedintelui Băsescu şi a ministrului Transporturilor, solicitare primită acum 2 zile. Începând de duminică dimineaţă (8 ianuarie) pe Valea Oltului a intervenit Armata, cu genişti de la Batalionul 96 din Bucureşti şi Vânătorii de Munte de la Batalionul 21 Predeal. Ajutaţi de vânătorii de munte, geniştii montează încărcături de trotil cu care aruncă în aer rocile şi arborii care au blocat şoseaua. (ştire din 9 ianuarie)
[3] “Zona este instabilă şi suntem în situaţia de a constata ce este de făcut, pentru că riscurile sunt foarte mari. S-au găsit soluţii, ca în următoarele două zile, să se decongestioneze bolovanii ca să se poată relua traficul uşor. Este de discutat dacă se va da drumul la trafic doar pe zi sau dacă şi pe timpul nopţii” (declaraţie din 7 ianuarie)
