Discutia pe care presedintele PNL, Calin Popescu Tariceanu, a avut-o vineri seara cu liderii de filiale judetene ale partidului nu a reusit sa calmeze spiritele incinse din partid decat pentru moment. In unele organizatii teritoriale nemultumirile continua sa se amplifice. Actualul presedinte al PNL si predecesorul sau vor avea astazi o intalnire tete-a-tete pentru a lamuri lucrurile. „Am toata aprecierea pentru Stolojan si ne-ar bucura daca ar vrea sa ni se alature, intr-o forma sau alta. Sigur ca au existat, in aceasta privinta, si alte puncte de vedere, care nu sunt in totalitate de acord cu declaratiile lui Stolojan. Dar eu cred ca, tinand cont de ceea ce a facut el pentru PNL si de notorietatea lui, Stolojan reprezinta o valoare pentru partid”, a afirmat atunci Tariceanu. (Adevărul)
Lazaroiu, despre Stolojan(Gandul)
“E o formula viabila Tariceanu presedinte de partid, Stolojan premier. El (Stolojan) este un surogat pentru un guvern de uniune nationala.”
În PNL se conturează, din ce în ce mai clar, o confruntare pentru supremaţie între actualul lider, Călin Popescu-Tăriceanu, şi Theodor Stolojan. Câteva observaţii se impun pentru a clarifica suplimentar contextul şi perspectivele acestei confruntări:
1. Pentru Tăriceanu, pierderea de imagine este inevitabilă, indiferent dacă va învinge sau nu în această luptă.
Astfel, dacă va fi reconfirmat de partid şi va rămâne preşedintele PNL şi şeful executivului, la fiecare dificultate intervenită în procesul guvernării se va invoca, alături de numele său, eticheta de “cel care nu l-a lăsat pe Stolojan să îndrepte lucrurile”. Deja au apărut interpretări potrivit cărora obsesia de a rămâne la putere a determinat renunţarea la demisie, iar această percepţie s-ar putea consolida în acest fel. Cu toate acestea însă, va rămâne succesul de facto de a-şi fi menţinut controlul asupra partidului într-un moment critic pentru cariera sa politică. Acesta ar putea reprezenta o bază pentru reconstruirea credibilităţii publice.
Dacă va pierde în faţa lui Stolojan, eşecul de imagine nu are nevoie de explicaţii. Tăriceanu va rămâne cu un handicap faţă de fostul prezidenţiabil, precum şi cu o datorie faţă de propriul partid, pe care nu a reuşit să îl scoată cu bine dintr-o situaţie complicată. Indiferent dacă Stolojan se va compromite sau nu ulterior, deteriorarea statutului şi imaginii lui Tăriceanu rămân valabile.
2. Pentru Stolojan, alegerea acestui moment pentru revenirea în politica activă este contestabilă. Astfel, dată fiind panica din PNL şi miza momentului politic, este evident că liberalii văd în Stolojan un lider salvator, care să schimbe radical datele problemei printr-o prestaţie spectaculoasă. Cu toate acestea însă, chiar dacă ar avea capacităţi manageriale superioare şi o viziune mai fermă decât actualul premier, dificultăţile specifice ale guvernării şi-ar pune amprenta şi asupra prestaţiei sale. Diferenţa dintre rezultatele sale (chiar foarte bune, în circumstanţele date) şi aşteptările partidului (şi ale electoratului PNL) va fi considerabilă, ceea ce va imprima acestei schimbări eticheta de “eşec”.
3. După toate semnalele existente până în prezent, referitoare la apropierea dintre Băsescu şi Stolojan, acesta din urmă ar fi un premier total obedient faţă de preşedinte. Acest lucru ar putea să nu convină acelor liberali care urmăresc consolidarea autonomiei/poziţiei PNL în cadrul Alianţei şi care ar constata astfel o subordonare a propriului partid faţă de Cotroceni şi PD. În aceste condiţii, şefia lui Stolojan ar putea să nu dureze prea mult.
4. Un eşec al lui Stolojan ca prim-ministru (destul de probabil, în condiţiile în care susţinerea politică nu este una solidă, iar guvernarea se confruntă cu multiple provocări) va duce la compromiterea definitivă a carierei sale politice, deoarece ar reprezenta un nou moment de aşteptări majore neîmplinite.
5. În fine trebuie remarcat faptul că societatea civilă pare să agreeze soluţia Stolojan (deocamdată doar prin vocea lui Sebastian Lăzăroiu). Pentru reprezentanţii societăţii civile, această opţiune poate reprezenta un tip de re-legitimare a susţinerii Alianţei, în condiţiile în care simbolul acesteia ar deveni un politician “curat”, performant şi lipsit de probleme de imagine. Reprezentând soluţia de reabilitare a puterii, Stolojan este şi o soluţie de reabilitare a societăţii civile.
