Omul de afaceri Dinu Patriciu a respins speculatiile ca retinerea lui de catre procurori ar fi urmarea unui conflict intre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu. Dinu Patriciu a afirmat ca alianta aflata la guvernare trebuie sa ramana unita deoarece exista forte care incearca sa o dezbine.Potrivit presedintelui grupului Rompetrol, coeziunea actualei puteri este importanta si din perspectiva reformei justitiei.
Cu doua zile inainte ca Valeriu Stoica sa propuna din nou, public, fuziunea PNL-PD, actualul presedinte liberal, Calin Popescu Tariceanu, a preluat si el ideea din mers, silit de imprejurari.La Suceava şi la Iaşi.
Reţinerea lui Dinu Patriciu reprezintă factorul care poate contribui decisiv la declanşarea alegerilor anticipate. Sau, cel puţin, aşa pare că se doreşte a se impune la nivelul opiniei publice. După o primă reacţie instinctivă, prin care liberalii protestau faţă de presiunile la care sunt supuşi, a urmat o repoziţionare care pare compatibilă cu poziţia preşedintelui Băsescu.
Această poziţionare este însă controversată, deoarece ea sugerează că PNL este victima unor jocuri ale actualei opoziţii (PSD), care ar controla în continuare mare parte din justiţie. Dacă se va insista mai mult pe acest subiect (fără mare rezistenţă din partea PSD), se va putea ajunge în două zone foarte interesante.
1. Justiţia trebuie să fie supusă unor schimbări radicale de tipul celor propuse de Monica Macovei (chiar dacă ele presupun numiri de judecători sau procurori pe criterii politice); în acest fel, se legitimează proiectele de subordonare a justiţiei de către actuala putere (în contradicţie chiar şi cu recomandările europene). Monica Macovei are însă o mare problemă legată de cazul Patriciu, în care a acţionat mult diferit faţă de cazul Ţiriac (acolo a intervenit, în timp ce în cazul Patriciu a stat deoparte; acest joc dublu îi permite să adauge o componentă politică unui caz care altfel nu diferea de altele – a se vedea instrumentarea dosarului Iacubov).
2. Faptul că există rezistenţă la nivelul justiţiei arată că fosta putere este în continuare în poziţii de forţă şi, în consecinţă, se impun alegeri anticipate pentru a da Alianţei puterea pe care a câştigat-o acum câteva luni.
Ambele zone au avantaje evidente pentru preşedintele Băsescu. Astfel, se poate ajunge uşor la alegerile anticipate (fiindcă se conturează din nou un inamic extern, faţă de care trebuie să se manifeste foarte multă unitate). Se dă o justificare reală pentru anticipate, mizându-se pe o acceptare mai firească din partea populaţiei (care încă respinge ideea).
De asemenea, atât preşedintele cât şi guvernul se pot deresponsabiliza de eşecurile guvernării din aceste prime şase luni, mai ales în condiţiile în care ţara nu ar fi fost controlată cu adevărat.
În plan politic, vedem cât de puternic este efectul acestei reţineri asupra PNL. Până acum, Călin Popescu Tăriceanu era unul dintre cei mai virulenţi adversari ai fuziunii cu PD, pe care a marginalizat-o puternic la congresul în care a fost ales preşedinte al partidului (mai ales că el reprezintă legătura puternică a partidului cu Internaţionala Liberală). Între timp însă, pierderile repetate în faţa PD au produs acea schimbare a echilibrului politic din cadrul Alianţei de care am vorbit în mai multe rânduri.
Repoziţionarea lui Tăriceanu are o puternică logică personală, pentru că premierul îşi simte tot mai ameninţat propriul scaun, nu doar în guvern, ci şi în partid (de fapt, o cădere din fruntea guvernului ar conduce şi la o schimbare din fruntea partidului – aceasta fiind o logică asupra căreia am atras atenţia încă de la congresul PNL).
Pentru Băsescu e simplu şi dacă presează cu dosare în justiţie, şi dacă insistă pe ideea că PSD atacă actuala putere cu dosare în justiţie. Ambele variante îl avantajează, pentru că pun în dificultate cel mai mult PNL (partid care a dovedit de cele mai multe ori că nu poate rezista mult timp sub presiune şi că cedează aproape de fiecare dată în faţa partenerilor). O eventuală fuziune ar reprezenta cedarea finală (şi abandonarea liniei politice prin care acest partid ajunsese, la un moment dat, la peste 20% din electorat).
Pe această filieră, se deschide calea unor dezbateri interne în cadrul PNL (dezbateri care fuseseră suspendate la începutul anului). Iar direcţia acestor dezbateri este imprevizibilă.
