La nivelul discursului public cvasi-majoritatea partidelor parlamentare susţin „votul uninominal”. Singura excepţie (certă) este UDMR, pentru care (din cauza limitelor sale electorale), un astfel de mod de scrutin este defavorabil (UDMR va avea o reprezentare parlamentară mult diminuată). Şi PRM manifestă o oarecare reticenţă. De fapt, prin efectele sale majoritariste, „votul uninominal” dezavantajează toate formaţiunile politice, cu excepţia actorului politic situat pe primul loc în ierarhia electorală (a cărui reprezentare parlamentară este supra-apreciată, prin raportare la votul popular).
Din punct de vedere teoretic „votul uninominal” nu există. Acest concept, aşa cum este el explicat populaţiei de către politicieni, se referă la ceea ce în teorie poartă denumirea de sistem electoral majoritar cu scrutin uninominal. Ca atare, discuţia care se poartă în spaţiul public în legătură cu acest subiect priveşte o schimbare radicală a tipului de sistem electoral folosit. Faţă în faţă se află sistemul de reprezentare proporţională şi sistemul majoritar, adică două filosofii diferite de percepere şi de raportare la sistemul politic şi componentele sale. În centrul dezbaterilor ce au avut loc pe această temă aspectele de natură principială, de tipul ce anume se doreşte de la un sistem electoral şi de la un mod de scrutin, ce se urmăreşte, care sunt motivele care determină/impun reforma electorală, există sau ar trebui să existe o concordanţă între tipul de sistem electoral şi caracteristicile sistemului politic românesc etc., au fost extrem de rar abordate.
La nivelul Parlamentului funcţionează o Comisie Comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, a Preşedintelui, alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, finanţarea campaniilor electorale şi alegerea europarlamentarilor. Eficienţa activităţii sale este în acest moment problematică, ea nereuşind să elaboreze în mod autonom nici proiectul de lege pentru alegerea parlamentarilor europeni (sursa acestuia este în mare parte una guvernamentală).
Chiar dacă la nivel politic există o largă majoritate în favoarea „votului uninominal”, divergenţele apar atunci când se pune problema stabilirii formulei concrete de transformare a voturilor în locuri (aspect care include şi decuparea electorală a teritoriului naţional – stabilirea circumscripţiilor). La comisia parlamentara special constituita pentru elaborarea Codului electoral, există mai multe proiecte aparţinând PNL, PD, PSD şi PC privind introducerea votului uninominal. Cu toate acestea, cu excepţia raportării generale, preponderent favorabile, faţă de „votul uninominal”, o poziţie oficială (de susţinere a unui proiect concret), asumată de către partidele politice nu există. O excepţie, evidenţiată mai ales la nivel discursiv, poate fi cea a PNL care susţine proiectul electoral al Asociaţiei Pro Democraţia. Acesta prevedere ca alegerea parlamentarilor (şi a consilierilor locali şi judeţeni) să se realizeze pe baza unui sistem proporţional prin compensare, având la bază scrutinul într-un singur tur în circumscripţii uninominale. Acest sistem ar presupune ca jumătate dintre mandate să fie câştigate în mod direct, la nivelul circumscripţiilor uninominale, de către candidaţii care obţin cel mai mare număr de voturi în fiecare dintre acestea. Celelalte mandate ar urma să fie repartizate la nivelul circumscripţiei electorale (care, în cazul alegerilor parlamentare, se constituie la nivelul uneia dintre regiunile de dezvoltare), în favoarea unora dintre candidaţii care pierd alegerile în circumscripţiile uninominale în care candidează. Efectele acestui mod de scrutin sunt de natură proporţională.
De-a lungul timpului, partidele politice şi-au exprimat totuşi anumite opţiuni. Spre exemplu, în 2003 liderii PSD exprimau, în urma unei întâlniri cu preşedintele Iliescu, dorinţa de modificarea a legii electorale în sensul introducerii „votului uninominal” la Senat şi menţinerii votului pe liste la Camera Deputaţilor, bazat pe sistemul d’Hondt. Acest mod de scrutin avantajează cu predilecţie partidele mari. PD era de acord cu votul uninominal la Senat în două tururi şi cu menţinerea votului pe listă la Camera. Emil Boc declara că PD îşi asumă riscul necâştigării nici unui mandat în Senat atâta vreme cat votul uninominal va asigura o responsabilitate mai mare a alesului faţă de alegator. Boc s-a pronunţat categoric împotriva aplicării sistemului d’Hondt – prin care resturile voturilor pentru Camera Deputaţilor revin tot partidelor mari – „pentru că creează injustiţie electorală şi favorizează partidele mari”. Pe vremea când se afla în fruntea PNL Theodor Stolojan declara că liberalii doresc vot uninominal atât la Senat, cât şi la Camera, aşa-numitul sistem mixt, cu 50% din voturi pe liste de partid şi 50% vot uninominal. La aceeaşi întâlnire cu şeful statului liderii PRM s-au pronunţat împotriva oricăror modificări la Legea electorala, inclusiv a votului uninominal. „Votul uninominal va fi răzbunarea miliardarilor judeţeni, a ciocoilor din PSD, care îşi vor cumpăra spaţii şi timpi de antenă”, spunea C.V. Tudor. „UDMR, de asemenea, este împotriva votului uninominal. UDMR are acum 12 senatori, aleşi direct. Nu putem accepta un sistem prin care să avem mai puţini senatori”, declara Marko Bela. Fără a preciza exact ce sistem de vot susţine, Marko Bela a spus că va trebui să fie unul care să asigure redistribuirea echitabilă a voturilor comunităţii maghiare.
Prea puţin interesate de schimbarea unui sistem electoral care le-a permis accesul în Parlament, dar receptive la o temă agreată de majoritatea electoratului, partidele politice susţin, prin declaraţiile liderilor, „votul uninominal”. Majoritatea existentă în favoarea acestei idei ar trebui să asigure un parcurs legislativ extrem de facil pentru un proiect de lege în acest sens. Cu toate acestea, reforma sistemului electoral este anevoioasă, lipsa voinţei politice reflectându-se în aspectele de ordin tehnic asupra cărora partidele nu cad de acord.
Reforma constituţională
Regimul parlamentar:
– Singura autoritate direct reprezentativă este Parlamentul;
– Parlamentul numeşte/revocă Guvernul; pe cale de consecinţă, Guvernul se subordonează şi răspunde politic doar în faţa forului legislativ;
– Parlamentul alege Preşedintele;
– Executiv bicefal: un şef al statului + un cabinet condus de primul-ministru;
– Premierul poate dizolva Legislativul.
Regimul prezidenţial:
– Preşedintele şi Parlamentul au egală reprezentativitate (sunt aleşi prin vot popular sau de către un grup de electori – cazul SUA);
– Executiv unic: preşedintele este în acelaşi timp şeful statului şi al Guvernului;
– Preşedintele nu poate dizolva Legislativul
– Şeful Executivului/Preşedintele nu poate fi demis prin proceduri parlamentare normale (regulate).
Tema reformei constituţionale este una controversată. Ca şi în cazul legii electorale majoritatea partidelor politice acceptă ideea revizuirii, dar opţiunile concrete şi aspectele instituţionale ce ar trebui revizuite nu generează consens. În privinţa tipului de regim politic (definit de raporturile instituţionale şi politice dintre autorităţile statului) există următoarele poziţii, mai mult sau mai puţin oficiale:
– PNL optează pentru un regim parlamentar în care şeful statului să aibă atribuţii restrânse şi să fie ales de către Parlament. Trebuie menţionat faptul că un proiect de modificare a Constituţiei a fost elaborat şi prezentat public într-o conferinţă de presă, de fostul membru şi lider al PNL, Valeriu Stoica. În propunerea sa de revizuire a legii fundamentale se prevede că preşedintele republicii este ales de Parlament, propunerile de candidaţi făcându-se de către grupurile parlamentare. Mandatul preşedintelui este de cinci ani şi poate fi înnoit o singură dată. Preşedintele numeşte pe primul-ministru, pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Numirea nu poate fi refuzată, iar preşedintele nu îl poate revoca şi nu poate cere demisia premierului. Totodată, preşedintele este „capul armatei”, fără atribuţii de comandă.
– PD susţine un regim prezidenţial, în care şeful statului să deţină o poziţie preeminentă în raport cu celelalte autorităţi.
– PSD consideră că acest demers trebuie iniţiat numai după integrarea în Uniunea Europeana. Deşi nu are o poziţie oficială faţă de acest subiect, declaraţiile liderului social-democrat denotă o atitudine favorabilă pentru un regim de tip semi-prezidenţial. Trebuie menţionat faptul că modelul mixt existent în România nu este singurul. Regimurile semi-prezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare, unele apropiindu-se de prezidenţialism, altele de parlamentarism. Cazul francez de exemplu, poate fi considerat, la nivel european, ca fiind unul prezidenţial. Prin comparaţie cu regimul politic specific SUA, cel francez este mai degrabă de tip semi-prezidenţial.
Mircea Geoană (declaraţie de presă 09.07.2006): Principiul pe care noi îl propunem în aceasta dezbatere importantă este principiul eficacităţii funcţionarii statului român şi a unui sistem de control reciproc de control al puterilor statului, ceea ce englezii şi americanii numesc checks and balances. Nu suntem de acord, şi am făcut şcoala de administraţie în Franţa şi acolo au absolvit şi preşedintele Chirac şi domnul Sarcozy şi vă spun care sunt limitele sistemului francez pe care îl îndrăgesc. Sistemul prezidenţial invocat de Emil Boc pentru seful său suprem, Traian Băsescu, este o constituţie făcuta pentru generalul De Galule şi cu tot respectul pentru Traian Băsescu este o diferenţa cam mare între marele patriot francez şi actualul preşedinte român. România nu are nevoie de un sistem de regim prezidenţial. Am avut destul un om care decidea pentru 22 de milioane de romani, regimul Ceausescu, şi nu vrem să se mai întâmple acest lucru. Dar nici nu dorim să mergem în extrema cealaltă pe care liberalii o propun, pentru că azi liberalii au primul ministru şi ar dori o republică parlamentară. Eu cred că principalul obiectiv al unei modificări constituţionale este să găsească un just echilibru între puterile executive ale preşedintelui şi primului ministru care să facă republica numita România funcţională pentru cetăţeni.
– PRM are o atitudine mai degrabă refractară faţă de modificarea Constituţiei. În ambele cazuri (reforma electorală şi cea constituţională) PRM este orientată către menţinerea statu-quo-ului.
– UDMR pledează pentru o republică parlamentară.
Senatorul Péter Eckstein-Kovács (interviu pentru Cronica Română, 27.09.2006): UDMR, în mod constant, a pledat pentru modificarea Constituţiei în
sensul de a consacra o republică parlamentară. Eu consider că este vorba despre o decizie principială, şi nu despre sprijinirea unui partid sau a altuia.
– PC este favorabil republicii parlamentare (poziţia conservatorilor poate fi una conjuncturală, fiind dictată de adversitatea faţă de preşedintele Băsescu).
