1. Premise generale
Câştigarea bătăliei de imagine în războiul cu corupţia este principala provocare la care trebuie să răspundă administraţia Băsescu. În plan economic noua putere va aduce numai înrăutăţiri pentru o lungă perioadă, exact acea perioadă în care se va cristaliza în electorat o anumită imagine a ei.
Pe de altă parte, Băsescu a ajuns la putere mai ales datorită percepţiei de om capabil să lupte cu ilegalităţile. Preşedintele are la dispoziţie maximum un an pentru a transmite o imagine corespunzătoare din acest punct de vedere. În caz contrar, media va consacra pentru opinia publică ideea unui alt eşec în acest domeniu în care până azi nimeni nu a fost cotat cu vreun succes, chiar parţial.
Mai e de remarcat faptul că o acţiune realistă anticorupţie cere mult mai mult timp decât are la dispoziţie preşedintele. Ea presupune noi reglementări de drept material (incriminări, modificări în Codul Penal), procedural sau de organizare a diferitelor instituţii, schimbări de personal pe toate palierele necesare, în toate instituţiile necesare şi finalizarea unor dosare foarte greu de instrumentat (infracţionalitate economică sau fiscală care înseamnă expertize şi contraexpertize complicate şi în faza de urmărire şi în faza de judecată).
Practic, în toate aceste mişcări necesare sunt implicate multe alte instituţii (Parlament, Guvern, justiţie, parchet, poliţie, autorităţi locale). În mod firesc, Băsescu ar putea obţine rezultate afişabile după cel puţin doi ani de aşezare a pieselor pe tablă. Dar, aşa cum am mai spus, din punct de vedere politic el nu are la dispoziţie mai mult de un an.
2. Cazul Macovei
Ministrul Justiţiei este principalul pilon pe care se sprijină strategia anticorupţie a preşedintelui. El s-a asigurat de la bun început că are în Executiv oamenii lui la două pupitre-cheie: Internele şi Justiţia.
Dacă la Interne a pus un politician apropiat, iniţial propus chiar pentru Cotroceni, la Justiţie Băsescu a jucat o altă carte. Deşi Alianţa are la dispoziţie o serie de jurişti cu renume, el a preferat să apeleze la o persoană care se află formal în afara politicii, Monica Macovei. O opţiune similară a operat şi pentru funcţia de Consilier prezidenţial pe probleme juridice. Renate Weber vine din acelaşi spaţiu ca Monica Macovei. De altfel, consilierul juridic de la Cotroceni nu are oficial atribuţii în lupta contra corupţiei. Dar el poate deveni un purtător de cuvânt ad-hoc al preşedinţiei pe aceste probleme.
În noua ei funcţie Monica Macovei pleacă cu o serie de avantaje:
- Se bucură de credibilitate în rândul electoratului Alianţei.
- Nu este legată de scandaluri care să o pună într-o lumină negativă faţă de nehotărâţi.
- Este susţinută de o bună parte a mass media.
- Are relaţii excelente cu ONG-urile din România şi din străinătate.
La capitolul handicapuri, putem enumera următoarele:
- Este o personalitate formată deja împotriva sistemului pe care trebuie să-l coordoneze. Îl cunoaşte insuficient, nu-l înţelege şi nu-l acceptă. Relaţia astfel formată este reciprocă. Această remarcă este valabilă şi pentru Renate Weber.
- Nu are nici o experienţă politică şi se va adapta greu la compromisurile şi imoralităţile inerente acestei zone.
- Nu are experienţă comunicaţională şi nici un talent înnăscut pentru acest domeniu. În toate apariţiile publice este confuză, rece, chiar naivă (de pildă, recunoaşte stresată că nu are experienţă).
- Singurul aliat pe care îl afişează sunt organismele internaţionale cu atribuţii în domeniu şi recomandările acestora. Este o zonă de expertiză adesea îndepărtată de realităţile româneşti şi aplicarea fără discernământ a unor asemenea norme nu va crea decât confuzie şi blocaje.
3. Problema controlului în sistemul judiciar
Actuala putere se află într-o situaţie paradoxală şi constrângătoare în ceea ce priveşte controlul instituţiilor cu atribuţii în domeniul luptei cu corupţia. Pe de o parte, ea trebuie să continue depolitizarea sistemului. Pe de altă parte, ea trebuie să-şi asigure un control cât mai complet asupra lui.
Acest paradox e mai vechi şi şi-a făcut efectele încă din timpul administraţiei Constantinescu. A fost din ce în ce mai independentizat şi autonomizat un sistem neepurat. În aceste condiţii el nu funcţionează în tandem cu puterea politică, ci potrivit propriilor interese sau reflexe.
Acest efect pervers este vizibil mai ales la nivelul puterii judecătoreşti. Practic, aici se poate înfunda vizibil acţiunea anticorupţie a lui Băsescu. Fie prin tergiversarea cauzelor sau prin hotărâri în favoarea inculpatului, fie prin hotârâri de parcurs de genul ridicării măsurii arestării preventive, refuzul de sechestru, etc.
Este foarte greu de apreciat în ce direcţie va merge concret puterea administrativ/politică. Ea vorbeşte acum în acelaşi timp despre depolitizare şi control politic. Dar dacă nu-şi va asigura controlul nu va putea accelera procesele judiciare în măsura necesară şi electoral utilă.
Legal, organismul care poate controla magistraţii este Consiliul Superior al Magistraturii, validat de Parlament pe şase ani şi ales, practic, de instituţiile din sistem (14 din cei 19 membri). Ultima alegere a avut loc în 2003, deci următoarea ar urma abia în 2009!
Procurorul general al PNA şi adjuncţii lui sunt numiţi de preşedinte, la propunerea CSM, pe o perioadă de 5 ani. Actualul mandat a început la mijlocul lui 2002 şi se va sfârşi legal în 2007. Într-o situaţie similară se află şi Ministerul Public.
Se poate observa că singurele instituţii care sunt legate de lupta contra corupţiei, aflate la dispoziţia actualei puteri sunt poliţia şi serviciile de informaţii.
Ca perspectivă imediată, Monica Macovei şi-a propus subordonarea PNA, acţiune extrem de riscantă, împotriva legii actuale, care ar politiza instituţia şi i-ar atribui toată răspunderea funcţionării ei. La aceasta se adaugă dorinţa de a avea un cuvânt de spus în activitatea CSM (inclusiv prin influenţarea numirilor şi schimbărilor din componenţa acestei structuri).
În ceea ce-l priveşte, Traian Băsescu şi-a propus un control total al serviciilor de informaţii, formulă neclară din punct de vedere juridic. El controlează şi coordonează deja SRI şi SIE prin CSAT şi prin subordonarea curentă a directorilor celor două organizaţii. Cotrolul parlamentar este secvenţial şi formal. Am putea asista, eventual, la o reluare a ideii de “cupolă” a comunităţii informative, coordonată de preşedinte, după un relativ model american care nu a funcţionat însă niciodată.
De asemenea, preşedintele pare a-şi fi propus susţinerea totală (nu doar ca imagine, ci şi politic) a ministrului Macovei, pentru ca obiectivele asumate de aceasta să fie îndeplinite (cazul prezidării şedinţelor CSM este, din acest punct de vedere, paradigmatic).
Perspective
Ce înseamnă pentru Traian Băsescu un succes politic în zona luptei cu corupţia?
În linii mari, o asemenea evaluare ar presupune:
- Arestarea, judecarea şi condamnarea definitivă a unui număr suficient de mare de persoane importante (cu imagine de “rechini”) în paralel cu anchetarea altora.
- Validarea acestor operaţiuni de către media internă.
- Evaluarea pozitivă clară a acestei stategii la nivel internaţional.
- Atacarea hotărâtă a micii corupţii cu care se confruntă, de fapt, cetăţeanul.
Este uşor de observat că am avea de a face cu o victorie complicată, care combină elemente judiciare şi de imagine publică.
În conjunctura dată sunt de avut în vedere următoarele evoluţii până la finalul acestui an :
Puterea va face tot ce este posibil în zonele controlate de ea: completarea legislaţiei, acţiuni ale poliţiei, dezvăluiri mediatizate în baza unor informaţii scurse de la serviciile specializate. Pe de altă parte vom asista la blocaje şi ritmuri lente din partea parchetelor şi instanţelor. În aceste condiţii preşedintele şi Ministrul Justiţiei vor ataca din ce în ce mai dur şi mai des sistemul judiciar şi Opoziţia. Mai mult, preşedintele va ataca propriul guvern.
Dacă acest demers este suficient susţinut de media putem asista la o “remiză politică” pe termen mediu. În nici o situaţie Băsescu nu se va recunoaşte “înfrânt” de sistem. El poate să apară pentru o bună bucată de vreme ca un luptător faţă în faţă cu o caracatiţă greu de ucis. De data asta va conta nu imaginea învingătorului, greu de obţinut, ci cea a celui care nu e înfrânt.
Pe tot parcursul perioadei Monica Macovei va încerca să obţină un control asupra CSM şi schimbarea Procurorilor Generali cu persoane convenabile, în special la PNA. Aceste rezultate nu sunt posibile fără forţări legale sau politice care o vor eroda dur.
E de prevăzut că actualul ministru nu va rămâne în funcţie mai mult de un an. Dacă nu violentează sistemul, nu va avea rezultate. Dacă îl violentează, va fi erodată. Însă prima variantă, a pasivităţii, este exclusă, dată fiind conjunctura politică şi datele ei personale (vezi mai sus).
Este destul de cert că Monica Macovei va încerca să implice din ce în ce mai mult cetăţeanul în reforma justiţiei, să-l facă părtaş la ea. Dar România nu are o cultură comunitară suficientă în acest moment şi nu vede ONG-urile ca reprezentându-i efectiv interesele. S-ar putea să asistăm la o amplificare a plângerilor şi petiţiilor expuse public, pe site-ul ministerului şi într-o parte din media. De asemenea, vor fi publicizate mai multe rapoarte negative din partea ONG-urilor interne sau internaţionale. Pe ansamblu, e de apreciat că lipsa de rezultate va marca şi în aceste condiţii imaginea ministrului, pentru că publicul vrea un om de fier, care câştigă, nu un înfrânt care e alături de el. Din acest punct de vedere, esenţială va rămâne imaginea justiţiei pentru cetăţeanul de rând, care se confruntă cu ea în cauze minore. Fundătura de imagine la care poate ajunge MM este să asistăm la un spectacol în care şi ea şi publicul se plâng de calitatea justiţiei cu aceeaşi neputinţă. Atunci, pentru public va fi clar că nu ea e omul care să facă ordine.
Toate aceste procese vor influenţate semnificativ de evoluţiile politice curente. Dacă popularitatea actualului guvern va scădea dur în perioada toamnă-iarnă, Traian Băsescu va fi obligat să joace şi contra lui, ca să-şi salveze propria poziţie, chiar dacă o poate menaja pentru un timp pe Monica Macovei. E de remarcat că erodarea actualului guvern poate avea, printre altele, trei cauze:
- Scăderea nivelului de trai
- Propriile acte de corupţie
- Haos politic, controverse şi polemici interne
Ultimele două cauze afectează direct şi imaginea lui Traian Băsescu de luptător cu corupţia. De aceea el va ataca aceste neputinţe ale guvernului.
În esenţă, e de presupus că, în măsura în care va dori să-şi conserve imaginea, Băsescu va fi obligat să se delimiteze de propria Alianţă. 2006 îl poate găsi pe preşedinte fie 1) aproape la fel de erodat ca majoritatea fragilă pe care se sprijină în Parlament sau 2) semnificativ mai popular dar deja distanţat de ea, singur din punct de vedere politic, eventual în căutarea unei noi formule de sprijin.
© Sursă foto: ziuanews.ro
