Raportul CE a remarcat gradul considerabil de aliniere a Romaniei la acquis-ul comunitar, indeplinirea criteriilor politice de aderare si a confirmat statutul de economie de piata functionala, dar a semnalizat si ingrijorări in zona agriculturii si finantelor, precum si intarzieri la reforma justitiei si lupta impotriva coruptiei.

CE şi-a păstrat atitudinea favorabilă faţă de integrarea României şi a Bulgariei. Declaraţia pe care liderul Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barosso, a făcut-o înaintea prezentării propriu-zise a Raportului a contat în această ecuaţie. Semnificativ este apelul pe care membrii Comisiei l-au făcut către statele UE ce nu au ratificat Tratatul de Aderare pentru a continua procedurile. Comisia a ales un mecanism de presiune, care să menţină fezabil termenul iniţial prevăzut pentru aderare. Decizia pe care comisarii au luat-o reprezintă însă, pe fond, un insucces pentru puterea politică de la Bucureşti, care a clamat siguranţa datei de 1 ianuarie 2007 ca moment al aderării la UE.

Aspecte tehnice

  • Se remarcă progresele pe care România le-a realizat în drumul spre integrare, în ciuda aspectelor negative. România a redus numărul steguleţelor roşii la 4, după ce în Raportul precedent se regăseau 14. Cel mai important, deficienţele semnalate nu mai vizează zone care ar face statul român incompatibil cu standardele politice ale UE – ceea ce ar fi putut determina activarea clauzei de amânare.
  • La capitolele care privesc justiţia, lupta împotriva corupţiei şi afacerile interne, CE a semnalat progrese de fond, zonele în care rămân probleme necesitând eforturi susţinute la nivel administrativ. Avertismentul Comisiei se referă la necesitatea implementării cadrului legislativ existent. Comisia a accentuat nevoia adoptării unei Legi privind finanţarea partidelor politice.
  • Raportul Comisiei include critici la capitolele de agricultură şi finanţe, fapt anunţat în zilele premergătoare prezentării. Atrage atenţia faptul că la aceste capitole, nu s-au înregistrat progrese notabile din octombrie şi până în prezent. Atât siguranţa alimentară, cât şi sistemul IT de colectare a TVA au fost semnalate în mod problematic în raportul anterior. Din octombrie şi până în prezent CE a transmis periodic avertismente cu privire la aceste zone. În aceeaşi categorie se înscrie şi avertizarea asupra faptului că veniturile bugetare provenite din taxe sunt insuficiente. Indiferent de data aderării, aceste capitole pot duce la apariţia unor clauze de salvgardare sectoriale.
  • Problemele semnalate la capitolul agricultură sunt cu atât mai relevante în aceste zile când România se confruntă cu reapariţia gripei aviare. Siguranţa alimentară a populaţiei este ameninţată de virus, iar acţiunile autorităţilor vor cântări substanţial la evaluarea din octombrie.
  • Avertismentele venite pe zona finanţelor vizează direct capacitatea României de face faţă cofinanţării proiectelor europene, şi obligaţiei de a contribui la bugetul european. CE a dorit să transmită un semnal şi către statele UE, pentru a le reduce îngrijorarea. Rehn a subliniat faptul că există clauze suplimentare şi mecanisme pe care Uniunea le poate pune în aplicare pentru a elimina riscul ca banii europeni să fie irosiţi.
  • România înregistrează un număr de 44 de steguleţe galbene la 16 capitole. Multe dintre acestea s-au regăsit şi în raportul din octombrie. Chiar dacă cerinţele UE nu vizează un orizont de timp imediat, tehnic există argumente serioase inclusiv pentru a pune sub semnul întrebării data de 1 ianuarie 2007. 
  • Vizibilă în prezentarea Comisiei, şi amplificată în conferinţa de presă pe care Rehn şi Barosso au susţinut-o, a fost raportarea diferită a CE faţă de România în comparaţie cu Bulgaria. Avertismentele faţă de Sofia au fost mult mai categorice decât cele adresate guvernului de la Bucureşti. Aceste poziţionări au în primul rând importanţă imagologică pentru guvernul de la Bucureşti. Modalitatea tehnică prin care cele două state pot fi despărţite complică mult posibilitatea ca o astfel de hotărâre să se impună. Este nevoie de unanimitate la nivelul Consiliului European pentru a se ajunge la această soluţie. Şansele ca România să se integreze separat sunt mici. Dacă va exista o opoziţie puternică faţă de aderarea bulgarilor la 1 ianuarie 2007, ea ar putea afecta inclusiv decizia faţă de statul român.

Reacţii politice la Bucureşti

  • Reacţiile au fost previzibile, neînregistrându-se nici o atitudine care să iasă din cadrul de condiţionări actuale (raporturile de putere în alianţă, relaţiile putere-opoziţie). Politicienii puterii, cât şi reprezentanţii opiniei publice au receptat în mod echilibrat evenimentul, cu o notă mai degrabă de optimism. Reprezentanţii opoziţiei au adoptat o notă pesimistă, criticând absenţa confirmării datei de aderare la 1 ianuarie 2007. Vizitele întreprinse de înalţii oficiali europeni în ţara noastră au confirmat mai degrabă atitudinea pozitivă.
  • Mesajul cel mai important din punct de vedere politic a fost transmis de premierul Tăriceanu şi de liberali. Aceştia au insistat pe necesitatea asigurării stabilităţii politice în perioada care urmează. Tăriceanu a invocat sprijinul Parlamentului, subliniind importanţa acestuia în procesul de aderare. Nevoia de stabilitate a fost transmisă şi de Ollie Rehn, în declaraţiile sale oficiale.
  • Pe de altă parte, Preşedintele a evidenţiat acţiunea insuficientă a Guvernului. Diferenţa de poziţionare anticipează continuarea conflictului dintre Băsescu şi Tăriceanu. Având în vedere priorităţile actuale, raportul a întărit poziţia premierului şi a redus din disponibilitatea la critică a preşedintelui. Ofensiva imagologică a lui Traian Băsescu se vede astfel blocată şi probabil vom asista la o repoziţionare a preşedintelui pe noi subiecte (eventual derivate din agenda publica internă)
  • Interpretarea pesimistă a PSD a fost vizibilă doar în prima zi, ulterior dispărând din prim-plan. E de aşteptat ca PSD să marşeze pe ideea nevoii de a schimba acest guvern care afectează, prin instabilitatea sa, şansele României de a se integra. Vom asista la o speculare pe scară largă a conceptului de instabilitate.

Scenarii post-Raport

  • Reconfigurarea majorităţii parlamentare ar încetini evident ritmul reformelor. Se menţine necesitatea evitării tulburărilor politice. Cu alte cuvinte şansele ca Guvernul Tăriceanu să fie înlăturat sunt reduse, în măsura în care actorii politici ai momentului îşi menţin gradul ridicat de responsabilitate.
  • Va fi complicat pentru PSD să susţină moţiunea de cenzură, dacă nu vor identifica o nouă argumentaţie solidă. Vor evita să fie identificaţi drept adversari ai integrării şi, dacă nu vor convinge opinia publică (un factor tot mai important pentru conducerea PSD) că instabilitatea derivă din acţiunea puterii, vor renunţa la iniţiativă.
  • Caracterul evaziv al Raportului, care confirmă doar indirect data de 1 ianuarie 2007 pentru aderare, constituie un motiv de îngrijorare pentru premierul Tăriceanu. Premierul va continua lupta pe maimulte fronturi – atât de a menţine unitatea coaliţiei, cât şi de a evita eventuala sa schimbare în urma unor presiuni politice sau imagologice.
  • Principala problemă pentru Tăriceanu nu se află în zona opoziţiei ci, ca şi până acum, ea vine tot din cadrul puterii, acolo unde coordonatele de bază şi liniile comportamentale se vor reproduce şi de acum înainte. Partidele din arcul guvernamental vor continua să se atace reciproc ori de câte ori vor avea ocazia, fiind interesate în mod aproape exclusiv de propria imagine. Lipsa de coeziune şi de coordonare va reprezenta în continuare o caracteristică a actualei Coaliţii. Ieşirile lui Stolojan confirmă faptul că ofensiva anti-Tăriceanu nu s-a oprit după raportul de ţară, ci că va continua în toată această vară.
  • Un semnal important în privinţa stabilităţii politice poate veni din partea preşedintelui Băsescu. Şeful statului se va feri să adopte o poziţie explicit critică, şi va profita de starea sa de sănătate pentru a evita o implicare directă. Prezentarea mesajului prezidenţial în faţa Parlamentului pe 19 iunie, la câteva zile după decizia politică a Consiliul European, va fi un moment în care Traian Băsescu va lansa din nou mesaje politice, inclusiv pe baza Raportului de ţară. La acea dată se va înţelege foarte clar cât de departe va fi dispus Traian Băsescu să meargă în demersurile sale politice. 
Persoane de interes:    Călin Popescu Tăriceanu   

Administratorul