În momentul de față, criza ostaticilor din Irak a ajuns într-un stadiu în care se pot emite foarte puține observații utile. Confuzia este încă foarte mare, fiind amplificată de lipsa de discernământ între fapte reale și zvonuri. Escaladarea unei linii de interpretare nesusținută de realitate conduce inevitabil la speculații ample. Pentru a putea evalua mult mai obiectiv și mai corect toate informațiile care au apărut în ultima săptămână, e absolut necesară separarea zonelor de discuție. O astfel de separare poate fi în:
– cadrul faptic (în care se discută concret doar despre informațiile oficiale, confirmabile, despre care nu există dubii)
– cadrul imagologic (cel în care se intenționează influențarea percepției despre acest subiect și care este, evident, mult mai larg, deoarece se bazează pe un spectru mult mai amplu de informații)
– cadrul politic (cel referitor la posibile efecte colaterale asupra echilibrului de forțe de pe scena politică românească).
Cadrul faptic
În ultima spătămână, s-a ieșit în evidență în special prin speculații și într-o foarte mică măsură prin informații concrete. Din păcate, acest lucru a condus la pierderea din vedere a elementului esențial din acest caz (situația jurnaliștilor răpiți).
Faptele cunoscute în acest moment sunt, simplificat, următoarele:
– săptămâna trecută au dispărut în Irak trei jurnaliști, alături de însoțitorul lor; dispariția a fost dublată de existența unor apeluri telefonice (și SMS-uri) care confirmau implicit existența unei răpiri
– a apărut implicarea lui Omar Hayssam, care a conformat răpirea și care a anunțat că s-au cerut bani pentru răscumpărarea jurnaliștilor
– s-a difuzat caseta cu jurnaliștii răpiți, care infirmau varianta Hayssam (și care a generat controverse în urma unor caracteristici atipice ale răpirii)
– s-au difuzat și fotografii, tot către mass-media internațională, în care erau surprinși doar cei trei jurnaliști
– între timp, autoritățile române s-au organizat într-o celulă de criză, care apoi a început să se reunească periodică și să transmită către presă informații ambigue
– s-au trimis la Bagdad echipe de negociatori, despre care nu s-a mai auzit nimic
– în această săptămână, Omar Hayssam a fost reținut de autorități, iar Președinția a anunțat că actul are legătură cu criza de la Bagdad (între timp, autoritățile au avut nevoie de ceva timp pentru a corela acuzațiile oficiale cu problema răpirilor)
Acestea sunt informațiile certe.
În afară de acestea, nu se știe concret foarte mult (celelalte informații nefiind confirmate). În alte cazuri de răpiri în Irak (din alte state occidentale) mass-media și autoritățile s-au limitat, de cele mai multe ori, la analizarea acestor informații. În România, mass-media a căzut în capcana speculațiilor (fie din proprie inițiativă, fie ca urmare a unor piste false lansate de diverse grupuri). Aceasta a condus la confuzia totală care s-a conturat în legătură cu acest subiect. Speculațiile s-au lansat în legătură cu:
– caracteristicile răpirii
– identitatea răpitorilor
– implicarea factorului politic
– situația celor răpiți
– manipularea media
Singura sursă de informații certe ar fi trebuit să fie autoritățile. Acesea însă păstrează tăcerea, argumentând prin necesitatea de a nu se periclita eliberarea jurnaliștilor. O altă sursă de informații ar fi trebuit să fie “răpitorii”, dar aceștia au avut un comportament relativ straniu (cu doar două încercări neclare de a comunica).
Analiza cadrului faptic indică următoarele interpretări:
– Președinția și-a asumat rolul de coordonator al eliberării jurnaliștilor, într-un gest excepțional din punct de vedere politic; gestul poate însemna și confirmarea imobilismului care a cuprins autoritățile competente în momentul declanșării crizei; miza asumată a fost enormă (mult prea mare pentru ca Președinția să și-o asume, mai ales că nu era deloc obligată să o facă, ceea ce a dat naștere unor speculații legate inclusiv de posibilitatea ca Președinția să fie implicată mai mult decât se recunoaște în acest caz).
– Gestul Președinției a acoperit însă lipsa de reacție concretă a autorităților (o altă concluzie faptică ce trebuie analizată după finalizarea crizei, deoarece aceasta relevă o situație foarte gravă pentru un stat parte a NATO și a unei coaliții internaționale; modul în care s-a acționat arată că, în cazul unei crize și mai profunde, pericolele sunt mult mai mari decât cele imaginate acum).
– Există o incertitudine legată de starea reală a jurnaliștilor români. Indiferent dacă e răpire a unor teroriști din Irak sau dacă este vorba de o sechestrare regizată de afaceriști din România, este în joc iața unor oameni despre care nu se mai știe nimic. Acest aspect a fost aproape total pierdut din vedere de mass-media și, într-o oarecare măsură, chiar și de autorități.
– Caracterul atipic al răpirii nu era un argument suficient pentru mutarea accentului mediatic de pe zona faptică pe cea speculativă. Dimpotrivă, prin aceasta s-a întreținut o stare de incertitudine care încă persistă și s-a generat o puternică reticență la nivelul redacțiilor, care se simt amenințate de posibilitatea scăderii credibilității. Efectul se amplifică printr-un cerc vicios de scădere a audienței (și care fi contracarat tot prin tentația de a accentua senzaționalul).
– Extinderea anchetelor din zona afaceriștilor arabi către membri ai PSD este neconfirmată. Cu toate acestea, se insistă pe această idee (în special pe anumite canale de media), deschizându-se o nouă zonă de speculație, cu implicații politice deosebite.
– Din punctul de vedere al acțiunilor concrete, se simte nevoia clarificării rapide a situației lui Omar Hayssam, în sensul dezvăluirii, către opinia publică, a informațiilor care legitimează implicarea sa în acest caz. De asemenea, autoritățile au obligația să clarifice și celelalte speculații legate de modul în care evoluează această situație (pentru a vedea în ce măsură se simte sau nu nevoia unei anchetări a dimensiunii politice a scandalului).
– De asemenea, se simte nevoia unei clarificări a modului în care operează mass-media din România în raport cu informațiile anonime primite. Una din concluziile aceste perioade este aceea că, prin canale relativ obscure, mass-media a fost ținta unor tentative de manipulare foarte agresive, care au condus la o saturare a opiniei publice cu informații false.
© Sursă foto: digi24.ro
