Reforma clasei politice/a partidelor politice a devenit un laitmotiv al spatiului public romanesc. Acesta a luat mai intai forma nevoii de intinerire a clasei politice (politicieni tineri, noi, cu viziune, neafectati de tarele tranzitiei postcomuniste), care, odata cu adoptarea „votului uninominal” parea sa-si fi gasit o cale de materializare.
Astfel, in urma alegerilor din 2008, 61% dintre parlamentari erau la primul mandat, iar in 2012, 53% dintre acestia se aflau intr-o astfel de situatie. Reforma insa nu s-a produs, nemultumirea publica fata de comportamentul si modul de exercitare a mandatului de parlamentar mentinandu-se. Intrumentul folosit a fost gresit, rolul unui mod de scrutin nefiind acela de a reforma partidele politice.
- Ulterior, nevoia aceasta de schimbare a clasei politice a luat tot mai accentuat forma unor criterii de integritate, care sa fie asimilate de catre actorii politici intr-o maniera normativa. Asa au luat nastere institutii precum CNSAS, DNA sau ANI, rolul lor nefiind doar acela de a ridica bariere in fata celor care doresc sa acceada la functii de demnitate publica si de a curata scena politica, ci si cel de infuzor de moralitate in spatiul public. Alaturarea si convietuirea politicii cu morala constituie un subiect intens dezbatut in teoria politica, iar realitatea, si nu doar cea romaneasca, confirma ca intre cele doua exista un nivel variabil de polaritate. Oricum, nici aceste institutii nu par sa fi functionat decat pana la un punct, aceasta in conditiile in care, in fata alegatorilor, au continuat sa apara candidati cu probleme morale si/ sau legale, iar partidele politice au aplicat filtre largi de selectie a candidatilor. Acest lucru defineste, cel putin partial, o situatie a formei fara fond – exista reguli/ institutii, dar ele nu sunt in deplina consonanta cu valorile dominante in societate. Cine isi inchipuie ca partidele politice si politicienii sunt altfel decat societatea romaneasca se afla intr-o eroare de intelegere a sistemului politic postcomunist.
- Urmatorul pas in reforma partidelor si a clasei politice ramane cantonat in criteriile de integritate, dar presupune schimbarea instrumentului si a strategiei. in calitate de actori rationali, partidele politice (liderii acestora, reprezentantii lor in functii publice etc.) fac ceea ce este firesc sa faca – urmaresc satisfacerea propriilor interese in cadrul jocului democratic, care presupune, cel putin discursiv, armonizarea acestor interese cu cele ale alegatorilor. Din acest punct de vedere, al partidelor si politicienilor priviti ca actori rationali, interesati de maximizarea profitului cu costuri minime, problema nu este localizata in zona politica, ci in societate, la cetateni. in fata unei probleme de reprezentare, acestia au preferat pana acum sa se retraga in spatiul privat, cautand solutii individuale si conjuncturale de reusita. Societatea (a se citi electoratul) nu a actionat ca actor rational si nu si-a asumat integral rolul de cetatean – acest lucru ar fi presupus exercitarea unei presiuni si a unui control constant asupra clasei politice.
- Totusi, o schimbare in aceasta privinta s-a produs. Ea a cuprins (doar) un grup social minoritar, din urbanul mare, in special tineri, dar care este destul de vocal si cu impact la nivel mediatic, ceea ce ii confera avantajul de a putea seta agenda si a crea curente de opinie dominante. Sub presiunea acestui grup, care, trebuie repetat, este minoritar la nivelul intregii societati, partidele politice par sa accepte ideea de reforma. Este asadar un stimulent exterior, favorizat si de logica bipolara de functionare a scenei politice (configuratia sistemului de partide ramane una de tip multipartidist, dar mecanismul de functionare este unul dual si confluctual, caracteristic bipartidismului), stimulent care a condus la adoptarea, de catre cele doua mari a partide, a unor criterii de integritate aplicabile celor care ocupa functii publice (alese sau numite). Deocandata suntem in fata unei declaratii de intentie din partea PSD si PNL. Respectarea acestor angajamente depinde, pe de o parte, de forta liderilor celor doua formatiuni de a controla organizatia si de a face fata curentului intern de mentine a status-quo-ului (masinaria de partid accepta greu o astfel de schimbare), iar pe de alta parte de capacitatea societatii civile (a „strazii”), inclusiv a media, de a mentine presiunea.
- Ramane de vazut in ce masura partidele politice vor pune integritatea inaintea voturilor, aceasta in conditiile in care, aplicarea cu rigoare a acestor coduri de etica, va conduce la blocarea candidaturii pentru persoane care, cu toate criticile si acuzatiile existente, sunt recunoscute pentru capacitatea de a mobiliza electoratul. Nu este exclus sa asistam la candidaturi mascate – politicieni carora PSD sau PNL le refuza candidatura participa in alegeri ca independenti sau din partea unor partide noi (cu trei membri) si, dupa instalarea in functie revin, formal sau informal, la partidul din care a plecat. Cert este ca adoptarea acestor criterii de integritate nu va scaderea presiunea asupra principalelor formatiuni politice. Acum, presa si „strada” detin instrumente clare de control si presiune.Criteriile adoptate atat de catre PSD, cat si de PNL sunt asemanatoare, lucru firesc avand in vedere ca, (si) pe aceasta tema, cele doua partide se afla intr-o concurenta a carei miza imagologica este evidenta. in plus, conditiile de integritate sunt, in mare parte, cele pe care societatea civila organizata le-a promovat si solicitat in permanenta, deci, nivelul de asteptare era destul de clar si de bine fixat. Ceea ce se remarca in ambele cazuri este dubla masura si, in mod firesc pentru un demers de imagine, o supralicitare a anti-coruptiei.
- Concret, nu este foarte clar de ce pentru furtul intelectual (plagiatul) se asteapta o hotarare judecatoreasca inainte de blocarea unei eventuale candidaturi, iar pentru alt tip de infractiune este suficient arestul preventiv. Altfel spus, intr-un caz se opereaza cu prezumtia de nevinovatie, iar in altul aceasta nu mai este valabila. Apartenenta la un partid politic este rezultatul unei decizii libere, voluntare, dar blocarea accesului la o functie publica din aceasta calitate de membru de partid, doar pentru ca cineva, fie el si un procuror, a formulat o acuzatie, ar putea fi considerata o retsrangere a drepturilor constitutionale.
- Astfel de anomalii pot fi explicate doar contextual: Daca nu exista o cultura a demisiei de onoare, atunci, sub presiune publica, aceasta ar putea fi creata (in timp), prin impunerea, dinspre societate spre actorii politici, a unor astfel de criterii.
Sursa foto: .expresspress.ro, psnews.ro
infopolitic
