In buna traditie romaneasca, declansarea protestelor ciobanilor impotriva modificarilor aduse de Legea vanatorii au fost tratate initial in media si mai ales pe retelele sociale intr-o grila ironic-umorista, care subliniaza mai multe dintre problemele cu care (inca) tanara democratie romaneasca se confrunta.

De la comentarii care subliniau aparentul caracter trivial al revendicarii (in definitiv, ce institutie numara cainii din stanele tarii?) pana la aparentul insolit al unor revendicari „ciobanesti”. Totodata, elementele de umor involuntar sunt prezente si in dinamica oficiala a evenimentului – „nemultumirea maselor de vanatori in continua crestere” spre beneficiul carora au fost adoptate modificarile legislative. Punctata de interventiile constant inoportune ale Cristianei Anghel, evenimentul risca sa ramana consemnat in istoria publica si mediatica drept un protest neasteptat, a carui legitimitate este umbrita de aerul bascalios in care intreaga situatie poate fi interpretata.

In fapt, la fel ca mai multe evenimente pe care spatiul mediatic si, de ce nu, si cel al retelelor sociale se grabesc uneori sa le ignore, protestele de ieri ascund mai multe probleme serioase cu privire la dimensiunea civica a democratiei noastre reprezentative. Pe de o parte, chiar daca admitem ca „masele de vanatori” s-au folosit ilegitim de capacitatea lor de a exercita presiune asupra membrilor Legislativului, interventia acestora (sau „lobby-ul”, in masura in care a existat si nu a incalcat limitele legale) nu este automat ilegitima. La fel se poate spune si despre reactia  ciobanilor, care s-au adunat in fata Parlamentului pentru a denunta o problema reala cu care se vor confrunta. Simplul fapt ca pentru o mare parte a cetatenilor romani problema nu prezinta interes sau pare triviala nu o face lipsita de legitimitate pentru o dezbatere parlamentara sau pentru procesul legislativ.

In definitiv, democratia nu este un sistem de ordonare a prioritatilor in functie de o importanta aparent obiectiva – daca asa ar fi stat lucrurile, probabil ca incidenta cazurilor de TBC in Romania, recordurile stabilite in materie de abandon scolar sau de morti pe sosele ar fi meritat probabil proteste. Democratia presupune ca agenda prioritatilor este stabilita prin vot si prin contactul dintre reprezentanti si cei pe care ii reprezinta.

Mai mult, suntem obisnuiti cu ideea ca societatea civila trebuie sa fie compusa din organizatii cu revendicari implicit politice. Rolul important jucat de asemenea organizatii in istoria post-decembrista a Romaniei oculteaza faptul ca in randul societatii civile isi gasesc cu deplina onorabilitate locul si asociatii profesionale, cluburi, fundatii etc., forme de asociere ale caror obiective nu poarta cu necesitate asupra reformarii sistemului si clasei politice.

Intr-o mare masura, tragedia implicita a protestelor de zilele acestea este marcata tocmai de lipsa unei formule coerente de interactiune intre spatiul politic si diferitele formule de asociere. Chiar daca putem sa ignoram organizarea vanatorilor sub pretextul frivolitatii unei activitati de multe ori costisitoare si asociata unui lux decadent, care are in centru uciderea de animale pentru distractie, faptul ca ciobanii, pretextul a numeroase glume mai ales in umorul urban romanesc, sunt capabili de un nivel ridicat de organizare si de mobilizare pare o surpriza din multe puncte de vedere.

Pe de o parte, pentru ca nimeni nu banuia existenta acestor structuri (desi utilitatea lor este evidenta, iar fiintarea lor meritorie). Pe de alta parte pentru ca intr-o tara in care participarea la asociatii profesionale este limitata la 3% dintre cetateni, iar participarea la proteste la numai 19%, conform datelor proiectului „Initiativa pentru Societatea Civila”, derulat de Fundatia Multimedia, un protest cu un caracter profesional evident este cu adevarat insolit. Numai 14% dintre romani, conform acelorasi date, au participat la activitatea unei organizatii a societatii civile.

Maniera de a actiona a protestatarilor tradeaza totodata marea problema a modului in care procesul legislativ functioneaza: membrii Legislativului iau masuri in detrimentul unei categorii profesionale de a carei organizare nici nu stiau, fara sa consulte sau sa se gandeasca la impactul deciziei, in timp ce protestele, pe deplin legitime, arata ca organizatiile nu stiu cui sa se adreseze pentru a remedia problemele: Legislativului, pentru a amenda legislatia adoptata in pripa, Guvernului, pentru a o modifica prin ordonanta de urgenta, sau Presedintiei, pentru a retrimite legea in Parlament.

Dincolo de umorul romanesc, protestele de ieri arata care sunt consecintele directe ale unei implicari civice reduse si ale unui spatiu politic fortat sa gandeasca exclusiv in termenii costurilor de imagine asociate initiativelor ce fac parte din nucleul dur al „politicului”. Beneficiarii procesului legislativ nu au formule de comunicare cu legislatorii, acestia nu stiu ca societatea civila cuprinde si alti actori in afara de cei consacrati, iar produsul finit, legea, nemultumeste in egala masura pe toata lumea, amplificand spirala vicioasa a neincrederii in politic, in virtutie asocierii si in ceilalti in general (numai 7% dintre romani au, conform datelor aceluiasi studiu, incredere in cei mai multi dintre oameni).

Sursa foto: jurnalistii.ro


infopolitic