Sapte din cele noua banci aflate pe lista investitorilor interesati de privatizarea Bancii Comerciale Romane au depus oferte in termenul stabilit, respectiv Banca Intesa (Italia), Deutsche Bank AG, Erste Bank AG (Austria), Banca Nationala a Greciei, Millennium bcp (BCP) din Portugalia, Dexia (Belgia) si BNP Paribas. Cele doua banci care s-au retras sunt Fortis si KBC (Belgia). Desi Fortis s-a retras din cursa pentru BCR, ea mai are sanse sa aiba de-a face cu banca romaneasca, pentru ca, in urma unei tranzactii recente, a ajuns sa detina 5% din capitalul Banco Comercial Portugues.

Ofertele au fost deschise marti la ora 17.00, in prezenta tuturor investitorilor. Comisia de privatizare va anunta in urmatoarele doua saptamani cele mai bune doua oferte. „Suntem multumiti ca exista un interes deosebit de puternic pentru BCR din partea unora dintre cele mai importante banci din Europa”, declara Sebastian Vladescu. Pretul oferit va reprezenta 90% din grila de evaluare si numai 10% din punctaj va tine cont de criteriile tehnice. Analistii estimeaza ca pretul pachetului de actiuni al BCR va fi cuprins intre 1,5 si 3,4 miliarde de euro. In aceasta tranzactie, statul va vinde cota de 36,88% pe care o va detine, restul de pina la 61,88% urmind sa fie vinduta de BERD si IFC (cele doua institutii internationale care mai detin 25% din banca) la acelasi pret la care vor fi vindute actiunile statului.

In 2002, ultima data cand guvernul roman a invitat bancile interesate sa depuna o oferta pentru Banca Comerciala Romana, cea mai mare banca din Romania[1], nu a primit nici o oferta credibila, in schimb trei ani mai tarziu situatia este complet diferita. Aceasta face ca, in prezent, privatizarea BCR sa poata deveni unul dintre marile succese ale actualului guvern. Pentru acesta, vanzarea BCR este un pas important legat direct de pregatirea tarii pentru aderarea la Uniunea Europeana. Subiectul privatizarii a facut parte inclusiv din negocierile autoritatilor cu reprezentantii Comisiei Europene.

Miza este una ridicata in special pentru bancile occidentale, fiindca vanzarea BCR este considerata a fi una din ultimele ocazii de a dobanzi o prezenta de piata semnificativa in Europa de Est. Mai ales ca aceasta regiune este una in care cererea de servicii financiare se asteapta sa creasca rapid pe masura ce standardul de viata si veniturile se vor apropia de nivelul din UE. Climatul extern este unul favorabil, in revenire.

Jean-Marie Masse, director de operatiuni la International Finance Corporation (IFC), a declarat pentru o publicatie romaneasca: „In 2002, multe banci internationale erau in perioada de recuperare dupa criza din Argentina si pierderile provocate de criza asiatica. Apetitul lor pentru pietele emergente nu era asa de mare cum este in prezent”.

Intelegand aceasta miza, guvernul de la Bucuresti alege sa optimizeze varianta vanzarii prin concentrarea pe pret. Este foarte probabil ca BCR sa fie vanduta pe o suma mare, iar impactul acestei privatizari asupra bugetului sa fie unul semnificativ. Practic, bugetul va fi suplimentat inca o data cu sume importante (dupa momentul privatizarii Petrom), simuland un venit bugetar mai mare decat este dat in sine de productivitatea economiei romanesti.

Printre firmele care vor depune o oferta finala pentru BCR se numara nume care au deja o prezenta activa in regiune, cum este cazul bancii austriece Erste Bank Group, grupul belgian KBC, grupul italian Intesa sau grupul elen National Bank of Greece (NBG). Restul participantilor sunt relativ nou veniti pe piata est-europeana.

Avantajul acestei participari straine este insa gradul de competitivitate. Astfel, pe piata romaneasca mai sunt prezenti si alti actori importanti, precum Societe Generale, Reiffeisen Bank si HVB, iar aparitia unor noi actori va creste competitia. Avantajul celor deja prezenti este experienta si imaginea pe care si-au impus-o. Avantajul noilor veniti va fi detinerea unei cote exceptionale de piata: 25% (care aduce insa si dificultati corespunzatoare, fiindca este necesar un amplu proces de restructurare si de profesionalizare a personalului, care in prezent se ridica la aproximativ 11.000 de persoane).

Trebuie subliniat ca privatizarea BCR si vanzarea CEC (la sfarsitul acestui an), vor avea un impact semnificativ asupra sistemului bancar din Romania. Astfel, ponderea activelor bancare aflate sub controlul bancilor straine va creste de la 55% (din prezent) la 90%. Agentia Fitch Rating considera ca aceasta pondere este una dintre cele mai mari din Europa. In acest context, se poate pune din nou problema oportunitatii privatizarii in sine. Multi analisti continua sa sustina ca statul ar trebui sa isi pastreze cea mai importanta banca, pentru simplul motiv ca aceasta este eficienta.

“Nu ma pot abtine sa intreb ca boul de ce trebuie vindut BCR-ul,  care-i chiar cea mai laptoasa vaca a sistemului nostru bancar?! Un stat care se respecta nu-si vinde chiar toate lucrurile de pret, cum nu cred ca Regina Angliei si-ar scoate cu patentul diamantul coroanei la vinzare daca unele organisme internationale ar indemna-o la asa ceva.” (Mircea Dinescu, 18 oct)

Din acest punct de vedere, guvernul are dificultatea de a nu fi explicat pana acum, convingator, motivele pentru care aceasta privatizare se impune. La BCR nu e vorba nici de lipsa de eficienta si nici de costuri mai mari decat veniturile. Decizia este insa una politica, si are legatura cu actiunile de retragere a statului din economie, consecvente de altfel cu filosofia liberala.

Exista si un beneficiu legat de viata politica. Crizele politice din ultimele luni (pornind de la nevoia anticipatelor si pana la discutiile din prezent dintre PNL si PD) au avut si au in continuare un impact negativ, operationalizat in cresterea neincrederii in guvern si in capacitatea Aliantei de a guverna tara. Absenta unui cod fiscal coerent si ambiguitatile de strategie se adauga la aceste probleme si genereaza lipsa de credibilitate la nivelul mediului de afaceri. Discutiile despre grupurile de interese a pornit initial ca o lupta politica intre diverse dabere de la putere, generand mari semne de intrebare la nivelul investitiilor de amploare. Sesizand pericolul indepartarii investitorilor si asa destul de putini, cei de la putere (in special Traian Basescu) au deturnat tema referitoare la grupurile de interese catre presa, incercand sa ii minimalizeze miza.

Privatizarea BCR este realizata insa distinct de viata politica, rapiditatea procesului putand fi explicat inclusiv ca o dorinta de a nu compromite una din putinele actiuni derulate eficient din ultima perioada. Motivele pentru care aceasta tema nu a fost blocata se leaga in special de absenta politizarii. Alianta nu a transformat privatizarea BCR intr-o tema de disputa, iar presedintele Basescu nu a parut foarte interesat de subiect.

Faptul ca una din putinele actiuni de succes ale guvernului din acest an, in ceea ce priveste politicile publice, este total disociata de disputa politica, confirma temerile legate de nocivitatea politicianismului. Pe acest fond, se poate relua discutia privind necesitatea concentrarii actului de guvernare mai degraba pe constructia politicilor decat pe punerea in aplicare a obiectivelor politice.



[1] BCR este o banca cu peste 300 de sucursale si agentii bancare, active totale de 7,3 miliarde euro, iar anul trecut a realizat un profit net de 123 milioane euro.


Administratorul