Calin Popescu Tariceanu e dezamagit de armistitiul dintre putere si opozitie pe tema regulamentelor de la Camera Deputatilor si Senat.
Intr-o emisiune la Radio Guerrilla, presedintele PNL a dezmintit speculatiile din presa pe marginea vreunei intelegeri cu PSD.

Tariceanu a adaugat ca parlamentarii din arcul guvernamental nu l-au consultat nici pe el, nici pe Emil Boc si ca primisera cu”totul si cu totul alt mandat”. In urma sedintei de luni a Coalitiei reprezentantii in birourile de conducere a celor doua camere au primit mandat de a impune vointa majoritatii in fata vointei presedintilor celor doua camere.

 

 

Aşa cum subliniam ieri în comentariul nostru, armistiţiul dintre putere şi opoziţie pe tema schimbării regulamentelor celor două camere reprezintă o importantă victorie a preşedintelui Traian Băsescu, care a reuşit astfel nu numai să îşi impună viziunea proprie, dar şi să creeze impresia rezolvării personale a unei crize prelungite.

Această reacţie a premierului Tăriceanu reprezintă o dovadă în plus că victoria îi aparţine clar preşedintelui. Primul ministru a simţit nevoia de a-şi exprima dezacordul – de a se dezice, practic, de această rezolvare cu care nu are nici o legătură şi, deci nu-şi poate asuma eventualele beneficii care ar putea decurge din aplicarea sa.

Mesajul lui Tăriceanu derivă din pretenţia de autonomie decizională şi reprezintă, indirect, un refuz al acceptării arbitrajului de la Cotroceni.

Din nou, premierul sacrifică interesele Alianţei în scopul promovării autorităţii personale. Semnificaţia dezacordului său este multiplă:

–         Tăriceanu respinge o soluţie utilă pentru o criză care părea că nu are ieşire; el recurge la radicalism într-un moment când s-a dovedit că e nevoie de flexibilitate

–         Tăriceanu refuză dialogul cu opoziţia într-o perioadă când acesta se dovedeşte aproape indispensabil; este surprinzător în condiţiile în care el cumulează funcţia de şef de partid (care ar putea legitima o asemenea rigiditate) cu cea de prim-ministru, care presupune cu necesitate comunicarea eficientă cu opoziţia pentru realizarea unei bune guvernări

–         Ironic, Tăriceanu demonstrează, prin această luare de poziţie, autoritatea sa slabă în cadrul partidului şi Alianţei, de vreme ce constată că reprezentanţii acestor formaţiuni au negociat potrivit altui mandat decât cel stabilit

Şi prin acest gest, premierul dovedeşte că nu sesizează necesităţile politice ale momentului. Dacă într-un moment când i s-a cerut fermitate şi autoritate nu a ştiut să le demonstreze (v. episodul cu demisia), acum Tăriceanu încearcă să afişeze consecvenţă într-o împrejurare în care aceasta nu este nici necesară, nici utilă.

Cel puţin deocamdată, în războiul dintre el şi preşedinte, Tăriceanu este cel care face paşii greşiţi, atât din punctul de vedere al câştigării disputei, cât şi din perspectiva acceptabilităţii publice a poziţiilor exprimate.

Persoane de interes:    Călin Popescu Tăriceanu   

Administratorul