Conform unui raport publicat de UNCTAD (Conferinta ONU pentru Comert si Dezvoltare), Romania si Bulgaria au inregistrat, impreuna, mai mult de 70% din totalul investitiilor straine din sud-estul Europei in 2004. Rata crescuta a investitiilor straine a fost data si de privatizarea unor companii de stat, precum Petrom. Cu un total de 5,174 miliarde dolari atrasi, Romania a inregistrat mai multe investitii decit Albania, Bosnia, Croatia, Macedonia, Serbia si Muntenegru la un loc. Totalul investitiilor din Albania, Bosnia si Herzegovina, Bulgaria, Croatia, Macedonia, Romania si Serbia-Muntenegru a fost de 11 miliarde de dolari.
Conform raportului ONU, nivelul record al investitiilor s-a datorat, in parte, privatizarii companiei Petrom. Investiile de tip greenfield si proiectele de dezvoltare a unor investitii existente au fost si ele importante, mai cu seama in industria auto si cea a serviciilor. Eforturile facute de Romania in vederea aderarii la UE sint unul dintre motivele pentru care investitorii strainii au ales sa vina aici, mai noteaza autorii raportului ONU. Un alt motiv important este nivelul salariului mediu din Romania, comparabil cu cel din China si India.
Concluzii globale ale raportului
La nivel global, investitiile straine directe inregistrate in 2004 au crescut modest, cu doar 2 procente fata de 2003, ajungind la suma totala de 648 miliarde de dolari. Este însă o tendinţă de reluare a creşterii nivelului de investiţii. Principalul motiv este o creştere a fluxului de investiţii în statele dezvoltate (care deţin aproximativ 47% din fluxul de investiţii, comparativ cu 27% în perioada 2001-2003). Privite la scară mondială, investiţiile în statele Europei de Est sunt relativ minore. Mai mult, în aceste clasamente, România nu are un loc semnificativ. Spre exemplu, în trei clasamente (ale investiţiilor directe, ale reinvestirii profiturilor şi ale nivelurilor de împrumuturi între companii), România nu se află printre primele 20 de state din lume, spre deosebire de state precum Ungaria, Polonia, Cehia sau Rusia. Conform datelor UNCTAD, investiţiile din Asia şi Oceania sunt cele care, alături de investiţiile din statele dezvoltate, au contribuit decisiv la reluarea creşterii la nivel mondial (se remarcă, aici, nivelul de investiţii din China). În ciuda ameninţării teroriste, riscurile de ţară, la nivel mondial, au scăzut în 2004, iar încrederea în afaceri a crescut. Ca efect, rata de investiţii directe la nivel mondial a crescut cu 6%.
Uniunea Europeană
Integrarea europeană este, pentru România, un proces interesant, şi sub aspectul acestor statistici. Este vorba de efectul pe care îl va avea aderarea asupra nivelului investiţiilor străine. În prezent, există trei tendinţe asociate cu extinderea UE (şi care se răsfrâng asupra noilor intraţi în Uniune în 2004):
- Noile state membre ale UE atrag din ce în ce mai multe investiţii în domenii care presupun pregătire de înaltă calificare. Aceasta implică investiţii în facilităţile esitente şi în concetrarea pe activităţile de export.
- Înreprinderile mici şi mijlocii din zona UE (cu 15 membri) încep să investească tot mai mult în zona celor noi 10 state membre. Înainte de 2004, aceste companii erau descurajate să investească în aceste ţări, din cauza riscului economic şi politic şi din cauza dificultăţilor legate de graniţe. După luna mai 2004, aceste obstacole au fost înlăturate
- Consolidarea unor industrii şi restructurarea unor domenii din spaţiul noilor state membre permite atragerea de noi investiţii
Cu toate acestea, există elemente care pun în continuare piedici investiţiilor în noile state membre: infrastructura foarte slabă, corupţia şi erodarea investiţiilor în timp pun în pericol nivelul de competitivitate al acestor state. În timp, prin stimularea financiară a recuperării decalajului faţă de ţările dezvoltate din vest va conduce la scăderea competitivităţii acestor state. Pe termen mediu şi lung, acest lucru ar putea duce la alungarea investitorilor către est şi în afara statelor UE.
Semnificaţii pentru România[1]
Raportul are concluzii pozitive legate de România. Astfel, se consideră că nivelul de investiţii din ţara noastră vor continua să crească în viitorul apropiat, pornindu-se de la paradigma apropierii de Uniunea Europeană. Pentru aceasta însă, trebuie evitate elementele de incertitudine politică şi socială, care par a reapare în ţări considerate democratizate (precum Ucraina), sau chiar în România şi Bulgaria.
Acest raport, care a făcut obiectul atenţiei mass-media, nu semnifică foarte mult din punct de vedere politic pentru România, deşi la nivel de imagine există multe posibile interpretări. Politic, raportul nu înseamnă decât că România îşi confirmă statutul de ţară candidată la aderare, alături de Bulgaria, câtă vreme raportul ia în calcul doar ţări rămase în afara Uniunii Europene. Astfel, comparaţia cu ţări precum Albania, Bosnia sau Macedonia nu este una onorantă pentru România, ea confirmând ruperea legăturii tradiţionale dintre România şi Bulgaria, pe de o parte, şi celelalte state proaspăt intrate în Uniunea Europeană.
Datele sunt fireşti şi nu au de ce să exprime un succes al politicii guvernelor de la Bucureşti. Din acest punct de vedere, mediatizarea din aceste zile nu trebuie să fie percepută ca un succes, chiar dacă tendinţa PSD ar putea fi aceea de a sublinia meritele guvernării sale. Raportul se înscrie în datele fireşti ale unei guvernări de la care se aştepta apropierea de Uniunea Europeană. Chiar dacă se vorbeşte de cele mai mari investiţii din Europa de Est, se subliniază, în acelaşi timp, că dimensiunea efectivă a acestor investiţii nu a crescut substanţial. De altfel, în afara privatizării Petrom, nu au existat investiţii majore şi, din această cauză, nu se poate vorbi de o creştere excepţională. De altfel, îndepărtarea României de grupul celor 10 state foste candidate este tot mai evidentă, raportul de ţară care este aşteptat în acest moment trebuind să infirme acest nivel negativ de aşteptare (şi să confirme că România este încă dorită de Europa).
Se poate argumenta că absenţa investiţiilor majore (cele de tip greenfield) semnifică absenţa, în continuare, a unui climat politic, social şi economic stabil în România. Înainte de alegerile din 2004, principala cauză a absenţei acestor investiţii era legată, nu doar la nivel de imagine, de fenomenul corupţiei. Alegerile au părut a da un impuls politic pentru limitarea corupţiei şi, implicit, pentru rezolvarea acestui tip de problemă. Nevoia de investiţii majore este în continuare ridicată, deoarece decalajul de dezvoltare dintre România şi UE este unul semnificativ. În aceste condiţii, absenţa investiţiilor în zonele slab dezvoltate (mediul rural, Moldova, o parte a Munteniei, spre exemplu), reprezintă un indicator serios, care arată riscul conturării unor decalaje suplimentare (de această dată interne). Aceste decalaje se adaugă polarizării sociale tot mai evidente şi pot constitui, în timp, elemente de risc şi de instabilitate nu doar economică, ci şi socială.
După alegerile din 2004, factorul “corupţie” (ca motiv al absenţei investiţiilor de amploare) a fost înlocuit de factorul “instabilitate fiscală”. Schimbările bruşte, imprevizibile şi aparent nelimitate din acest domeniu au generat un sentiment de haos şi au generat reticenţe majore nu doar pentru investitorii care erau dispuşi să vină în România, dar şi pentru cei care se află deja aici. Un ultim exemplu este elocvent în acest sens (ne referim la impozitarea investiţiei în mijloacele fixe, măsură care loveşte direct tocmai în impulsul de a transfera profiturile în investiţii).
Deja există semnale care arată ce nivelul de investiţii în România nu numai că nu creşte major, dar chiar începe să scadă. Pe această tendinţă, presiunea asupra actorilor economici interni va tinde să crească, în special în ceea ce priveşte impozitele. Limitarea creşterii economice, dublată de această presiune ridicată, va contribui la încetinirea sensibilă a ritmului de recuperare a decalajului dintre România şi Uniunea Europeană.
[1] Studiul are limite în ce priveşte puterea sa comparativă, din cauza modului în care măsoară ţarile din Europa de Est (respectiv, înlocuind anul trecut statele care au intrat în Uniunea Europeană cu state precum Albania, Bosnia sau Macedonia). Din acest motiv, datele nu trebuie percepute decât strict ca element de informare, orice plasare pe un trend (inclusiv în cadrul cercetării în sine), fiind nerelevantă.
