PROBLEMA REVOCARII – CA FORMULA LEGALA

Decizia Consiliului Naţional de Conducere a coaliţiei privind modificare regulementelor celor două Camere şi revocarea preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor până la 15 septembrie este problematică din punctul de vedere al aplicării. Faptul că reprezentanţii coaliţiei au optat pentru revocarea din funcţie a lui Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu generează o serie de complicaţii procedurale care ar putea chiar împiedica îndeplinirea obiectivelor coaliţiei.

Revocarea presupune o sancţiune dată pentru încălcarea unor reguli ceea ce înseamnă că motivaţia înlocuirii din funcţie a preşedinţilor Camerelor trebuie fundamentată în baza unor ilegalităţi/nereguli comise de Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu.

În actualul regulament al Camerelor nu sunt stabiliti termenii revocării din functie.

Ceea ce înseamnă că ei vor trebui introduşi în noua formulă a Regulamentelor. Numai că, în acest caz, dacă se doreşte respectarea termenului de 15 septembrie, revocarea ar trebui aplicată retroactiv, ea urmând să sacţioneze fapte care s-au petrecut până la acest moment, ceea ce constituie o problemă suplimentară. Firesc ar fi ca după schimbarea regulamentelor Camerelor să se aştepte o perioadă (o zi, o săptămână, o lună) în care să se identifice comportamente/acţiuni ale preşedinţilor camerei Deputaţilor şi Senatului neconforme cu noul regulament şi care să motiveze revocarea. În plus, este complicat de dovedit că atât preşedintele Camerei cât şi cel al Senatului au comis aceeaşi infracţiune/neregulă în acelaşi interval de timp.

Dacă ar fi optat pentru schimbarea celor doi preşedinţi de Cameră pe motiv că nu fac parte din majoritatea parlamentară, coaliţia ar fi avut un argument credibil, acceptabil, dar contestabil din punct de vedere constituţional. Problema coaliţiei este că, din dorinţa de a evita o soluţie neconstituţională, riscă să cadă într-o altă capcană, prin faptul că nu are argumentele legale care să justifice revocarea.

În acest context, este foarte importantă poziţia Partidului Conservator. Purtătorul de cuvânt al PC, Bogdan Ciucă, a declarat că “Noi tot timpul am susţinut că nu vrem să facem o schimbare a Regulamentului pentru sau împotriva unei persoane, pe simpatii sau pe antipatii. Considerăm că orice persoană este revocabilă, numai că această revocare să se realizeze în spiritul legii. De aceea, noi am stabilit că, dacă se consideră că aceasta este o prioritate, vom sprijini această prioritate, cu o singură condiţie, să se realizeze spiritul legii”.

Or, spiritul legii spune că revocarea trebuie să sancţioneze ceva, adică Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu trebuie sancţionaţi pentru ceva. Care va fi motivaţia revocării în cazul celor doi, reprezintă acum principala provocare pentru coaliţiei [1]. In cazul presedintelui tarii, Constitutia prevede motivaţii excepţionale care nu pot fi invocate în cazul particular al lui Năstase şi Văcăroiu.

Nu ştim care partid din coaliţie a propus varianta revocării ca soluţie pentru schimbarea din funcţie a preşedinţilor Camerelor, dar este cert că această procedură nu simplifică deloc procesul de suspendare, dimpotrivă.

În concluzie, neavând o motivaţie solidă pentru revocare şi neputând aplica această decizie retroactiv, pentru fapte comise înainte de schimbarea Regulamentelor, procesul de suspendare din funcţie a preşedinţilor celor două Camere se anunţă foarte complicat.

DIFICULTATEA CONSTITUTIONALA

Încercarea din prezent pare a dori evitarea problemei constituţionale, care ţine de ideea schimbării preşedinţilor de cameră prin intermediul unui regulament care modifică prevederi ale Constituţiei [2].

Singura formulă prin care preşedinţii ar putea fi schimbaţi pe baza acestui articol ar fi prin tratarea preşedinţilor de cameră, în mod forţat, ca membri obişnuiţi ai Birourilor Permanente.

Oricum, Constituţia are o incoerenţă, prin aceea că nu există nici o referire expresă la revocarea/schimbarea din funcţii a preşedinţilor, ci numai la cea a membrilor Biroului Permanent. Şi în cazul preşedintelui României există precizate cazuri concrete de suspendare. Această incoerenţă se rezolvă nu prin adoptarea de regulamente mai clare la nivelul camerelor, ci prin modificarea Constituţiei. Prin urmare, tentativa Alianţei de a rezolva rapid această problemă se loveşte de o complicaţie constituţională majoră.

Aşadar, şi varianta schimbării actualilor preşedinţi de camere pe cale constituţională este extrem de dificil de realizat. Dacă ţinem cont că formulele legislative implicate sunt, în această situaţie, chiar mai complicate decât cele referitoare la alegerile anticipate, este evident că pentru Alianţă va fi complicat să şi explice demersul său opiniei publice.

IMPLICAŢII POLITICE

Va fi importantă şi disputa purtată la nivelul imaginii (adică acolo unde se încearcă persuadarea opiniei publice în legătură cu propria variantă). Previzionăm două tipuri de argumente care vor fi folosite: cele politice şi cele constituţional-legale.

1. Argumentele politice vor fi arma principală de atac a Alianţei. Pe baza lor se va încerca justificarea inclusiv a unei dispute la limita legalităţii sau constituţionalităţii. Dificultatea acestui set de argumente va fi legată de absenţa unor motivaţii legale solide. Iar absenţa acestor motivaţii va împiedica Alianţa să îşi pună în aplicare obiectivul, oricât de credibile ar fi argumentele sale de imagine.

2. Este de aşteptat ca poziţia PSD să se concentreze în primul rând asupra aspectelor juridice ale iniţiativei puterii. Contestarea modificărilor la Curtea Constituţională este o mişcare firească a social-democraţilor. Dacă această instituţie este consecventă, e de aşteptat ca decizia să fie favorabilă PSD. În acest sens, sunt de urmărit şi jocurile politice pe care le vor face PC, dar mai ales UDMR, care au exprimat deschis că vor susţine schimbările numai în cadrul legal.

Social-democraţii au şi argumente politice (rezultatul alegerilor din 2004, relativa eficienţă a Parlamentului şi absenţa motivaţiilor concrete de înlocuirea celor doi). Dar aceste argumente nu sunt la fel de susţinute de formatorii de opinie şi, prin urmare, nu constituie elemente de sprijin suplimentar pentru poziţia PSD.

Se poate spune că jocul UDMR şi PC este unul inteligent, raportat la obiectivele raţionale ale acestora. Astfel, timp de câteva săptămâni, s-a amânat discuţia despre alegerile anticipate, cel puţin până la momentul unui vot în Parlament. Şi după acest vot, dacă va exista o contestare constituţională, tema anticipatelor va fi amânată din nou. Şi, în această situaţie, partidele mici nu mai pot fi acuzate de ineficienţa Alianţei şi a guvernării.

Concluzionăm remarcând că o temă strict politică tinde să acapereze în mod prioritar atenţia guvernanţilor, în condiţiile în care problemele integrării au revenit în actualitate. Agenda guvernării este trecută conştient într-un plan secund, cu toate riscurile de rigoare. Aceasta face ca riscurile implicate de acest joc politic să fie foarte mari pentru Alianţă, care forţează câştigarea unei poziţii politice mult mai bune printr-o acţiune care, dacă este nereuşită, o poate costa supravieţuirea politică în această formulă.



[1] In cazul presedintelui Romaniei, Constitutia Romaniei spune ca presedintee poate fi suspendat in cazul unor fapte grave care incalca prevederile Constitutie (art 95) sau ca vacanta functiei de Presedinte al Romaniei intervine in caz de demisie, demitere din functie, de imposibilitate definitiva a exercitarii atributiilor sau de deces (art 97).

[2] Articolul 64 din Constituţie, la alineatul 2 arată că “Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului.”

Persoane de interes:    Adrian Năstase   

Administratorul