Închiderea tabloidului „News of the World” nu este primul element al dezbaterii mediatice din Marea Britanie

La originea investigaţiilor derulate de către autorităţi se află problema interceptării conversaţiilor membrilor familiei regale, adusă de către instituţia monarhică la cunoştinţa poliţiei britanice în 2005. Investigaţia, soldată cu arestarea lui Clive Goodman, editorul publicaţiei responsabil cu prezentarea evenimentelor legate de familia regală britanică, condamnat definitv în 2007, a demonstrat că publicaţia apelase la serviciile unui detectiv particular, Glenn Mulcaire, pentru a avea acces la date personale cu privire la viaţa membrilor familiei regale. Investigaţia a arătat că detectivul urmărise şi interceptase şi telefoanele mai multor personalităţi din viaţa politică, sportivă sau artistică din Marea Britanie.

Condamnarea din 2007 a lui Goodman nu a pus însă punct lucrurilor, cotidianul The Guardian publicând cu începere din 2009 o serie de articole în care arăta nu numai că numărul de personalităţi politice vizate de practicile personalului de la News of the World era mult mai ridicat (incluzând persoane cu rang de ministru din itneriorul Cabinetului), ci şi că practica interceptării conversaţiilor şi a urmăririi telefoanelor mobile era cunoscută şi aprobată direct de o parte semnificativă a conducerii publicaţiei.

Campania mediatică (la care între timp se alăturase de la finele lui 2010 şi New York Times, publicând o anchetă care implica în scandalul interceptărilor un număr semnificativ de oameni din eşaloanele superioare ale corporaţiei multinaţionale conduse de Rupert Murdoch) nu a determinat însă reluarea investigaţiilor (conducerea poliţiei britanice decizând în 2010 că reluarea investigaţiilor cu privire la practicile News of the World nu este necesară. Decizia de reluare este însă adoptată în ianuarie 2011 (în condiţiile continuării aceleiaşi campanii de presă împotriva tabloidului britanic), ca urmare a deschiderii de către tot mai mulţi dintre personalităţile ce au căzut victime interceptărilor a unor acţiuni în instanţă împotriva companiei lui Murdoch (audierile şi procedura juridică aducând la cunoştinţa publicului şi a oficialităţilor noi date).

În condiţiile în care mai multe dintre familiile victimelor atentatelor din iulie 2005 au avut telefoanele urmărite (iar un număr de membri ai forţelor de poliţie par a fi oferit informaţii contra unor sume de bani jurnaliştilor NewsCorp, practică ce pare a fi devenit, conform unor alegaţii venite din societatea civilă, relativ curentă în interiorul poliţiei britanice), amprenta judiciară a investigaţiilor s-a extins şi în Statele Unite şi Australia (atât FBI, cât şi Departamentul de Justiţie au anunţat la jumătatea lunii iulie lansarea unor investigaţii separate cu privire la practicile media scrise deţinute de către Murdoch în Statele Unite, în timp ce în Australia există posibilitatea investigării tuturor cheltuielilor firmelor deţinute de corporaţia condusă de Murdoch în ultimii trei ani).

Mizele dezbaterii

1) Legătura dintre spaţiul politic şi presă

Principala problemă relevată de activitatea News of the World este reprezentată de legăturile extrem de puternice între spaţiul politic şi media.

Opoziţia laburistă a încercat să urmărească trei aspecte în intervenţiile publice ale principalilor purtători de mesaj ale acesteia. În primul rând, decizia premierului Cameron de a îl angaja în calitate de consilier, după preluarea portofoliului ministerial, pe fostul editor al News of the World, Andy Coulson (care demisionase din poziţia ocupată în adrul publicaţiei tocmai în urma condamnărilor din 2007) a fost puternic contestată atât în interiorul coaliţiei de guvernare (liberal-democraţii susţinând în repetate rânduri că decizia lui Cameron este o potenţială vulnerabilitate de imagine).

În al doilea rând, critica faţă de premier face aluzie la legăturile strânse dintre acesta şi mai multe persoane legate de conducerea trusturilor de presă (aspect discutat mai mult de către media şi mai puţin de către tabăra laburistă). Astfel, nu numai numirea fostului redactor demisionar al News of the World i-a fost imputată lui David Cameron, ci legăturile strânse cu mai mulţi dintre cei aflaţi astăzi în rândul arestaţilor sau al acuzaţilor. David Cameron a participat în mai multe rânduri la petrecerile organizate de Rebekah Brooks (vicepreşedintele News International, compania lui Murdoch) unde s-a întâlnit, conform relatărilor mediatice, în mai multe rânduri cu James Murdoch.

Potenţial vulnerabil şi pentru laburişti (în special pentru liderii mai în vârstă, asociaţi cu New Labour-ul lui Tony Blair) unul dintre motivele pentru care disputa politică este şi un motiv de disensiune internă este că foştii premieri britanici Blair şi Brown erau parte a aceluiaşi cerc (la nunta lui Brooks participând atât Brown cât şi Cameron). Posibila recompensare a politicienilor cu posturi în interiorul corporaţiei multinaţionale conduse de către Murdoch, precum şi implicarea lui Murdoch indirect în disputele politice (publicaţiile sale britanice au susţinut direct conservatorii în anii ’80 şi începutul anilor ’90, pentru a avea o atitudine favorabilă sau neutră în perioada laburistă marcată de Blair) nu face decât să amplifice efectul imaginii legăturilor mult prea strânse între spaţiul politic, cel mediatic şi cel economic.

2) Reflexele birocratice şi competitive

Pentru o parte importantă a comentatorilor publici, problema nu este legată neapărat de conexiunile şi relaţiile extrem de prietenoase dintre oamenii politici şi conducătorii trusturilor media sau economice, ci modul în care instituţiile independente ale statului au funcţionat în raport cu acţiunile de interceptare şi urmărire a convorbirilor private ale cetăţenilor.

Dincolo de problema mai largă a competenţei şi independenţei poliţiei britanice, în opinia publică sunt avute în vedere două aspecte. Primul este legat de stoparea investigaţiilor în 2007 (şi blocarea repornirii lor în 2010), în ciuda unor apeluri tot mai puternice din partea media care investigau cazul şi a societăţii civile. Practic, în dubiu este pusă nu numai ancheta din 2005-2007, şi implicit rezultatele ei, ci şi modul în care conducătorii poliţiei britanice au refuzat de două ori în ultimii trei ani să extindă câmpul investigaţiei (în ciuda semnalelor tot mai evidente cu privire la incorectitudinea practicilor News of the World).

Suplimentar, chestiuni suplimentare de etică şi deontologie sunt aduse în discuţie – practica plătirii agenţilor de poliţie de către jurnalişti pentru furnizarea de informaţii pare a fi devenit relativ instituţionalizată (raportul către Parlament din 2006 al Biroului Comisarului pentru Informaţii arăta că 305 jurnalişti efectuaseră peste 3000 de tranzacţii ilegale având drept obiect informaţii personale ale unor terţi). În acelaşi timp, cazul lui Andy Hayman (conducătorul investigaţiei din 2005, devenit ulterior editorialist al publicaţiei pe care o urmărise) devine simptomatic pentru presupusele practici neortodoxe ale conducerii poliţiei.

În acelaşi timp, o întrebare serioasă legată de independenţa poliţiei este născută de decizia fostei conduceri a poliţiei (în prezent atât Paul Stephenson, conducătorul poliţiei londoneze, cât şi adjunctul său, John Yates au demisionat) de a-l angaja în calitate de consultant pe un fost editor al News of the World, Neil Wallis.

Justificarea deciziei de angajare a acestuia pare a fi fost mai degrabă reflexul birocratic al conducerii poliţiei – în condiţiile în care guvernul conservator părea o certitudine în urma procesului electoral, iar jurnaliştii de la cotidianul deja închis păreau a se bucura de favoarea şi de încrederea prezumtivului premier, David Cameron, cei doi ofiţeri superiori au considerat că angajra lui Wallis ar putea deveni un avantaj în disputele birocratice de rutină legate de alocările bugetare (şi un avantaj major în condiţiil eîn care reducerile generate de recesiunea economică urmau să afecteze sectorul public).


Administratorul