Mircea Geoana a tunat si a fulgerat ieri impotriva senatorilor partidului Ion Iliescu si Antonie Iorgovan, amenitandu-i cu sanctiuni dure si masuri ferme daca nu se vor potoli cu declaratiile impotriva conducerii pesediste. Geoana este astfel la prima sa iesire extrem de dura, in public, impotriva celui care i-a pus eticheta de „prostanac”, dand startul unei puternice campanii impotriva tuturor acelora care ii vor mai iesi din cuvantul de presedinte al PSD. „Biroul Permanent National al PSD a decis, la propunerea mea, ca Congresul Extraordinar sa nu se organizeze, nu este oportun, iar cei care incearca sa-l intretina vor avea de suferit”, a declarat presedintele PSD Mircea Geoana. El a continuat cu avertismentele, atentionand ca „din acest moment conducerea PSD va manifesta intoleranta fata de cei care nesocotesc linia partidului”, urmand ca in cazul lor sa fie luate masuri ferme.
Această acţiune se înscrie în tactica recentă a lui Mircea Geoană de întărire a autorităţii proprii în PSD.
Trebuie spus că, în ultimele luni, aproape toate acţiunile sale au fost destinate acestui obiectiv şi orientate în scopul consolidarii statutului său de lider, şi nu în funcţie de nevoile şi interesele partidului. Inclusiv discuţia generată pe tema necesităţii unui congres extraordinar sau cea a duratei mandatului de preşedinte a fost declanşată ca o dezbatere în jurul statutului lui Mircea Geoană şi nu a priorităţilor PSD.
Insistenţa cu care Geoană se războieşte cu Iliescu are un singur echivalent pe scena politică la acest moment: obsesia lui Iliescu însuşi legată de “trădarea” care l-a îndepărtat din fruntea partidului.
Ambele presupun investiţii majore de efort, cu o eficacitate sau productivitate minime. Aşa cum Iliescu nu are de câştigat, de pe urma acestei insistenţe, decât eticheta de frustrat, tot aşa Geoană tinde să îşi risipească energia într-o dispută lipsită de orice miză reală. El prelungeşte la nesfârşit o luptă pe care deja a câştigat-o – cel puţin formal – cu un adversar foarte mult slăbit în ultima vreme şi perceput mai degrabă ca marginal.
Acest nou gest de atac la Iliescu sugerează că obiectivul principal al şefului PSD este înfrângerea fostului preşedinte, transformând întreaga idee de reformă în partid într-o vânătoare a lui Iliescu.
Este un semnal explicit de dezbinare, cu atât mai nepotrivit cu cât discursul lui Geoană revine obsesiv la ideea concentrării tuturor forţelor din partid şi a consensului pentru a trece la etapa următoare.
Cel puţin la acest moment, atât Iliescu cât şi Geoană întreţin o dispută care formal s-a încheiat cu 6 luni în urmă, blocând întregul organism de partid într-o eternă etapă de tranziţie către o altă conducere.
Deocamdată, Geoană nu s-a dovedit, în nici un moment important de la preluarea funcţiei de preşedinte al PSD, un generator de stabilitate şi consens în partid. El pare tot mai atras de aplicarea modelului Băsescu de lider politic, întreţinând permanent conflicte cu diverşi alţi lideri, nefiind însă conştient de faptul că îi lipsesc anumite atribute de imagine, personalitate sau context care să-i permită să reproducă exact acest model.
