Basescu avertizeaza Franta sa inceteze sa mai dea lectii Romaniei in privinta legaturilor sale stranse cu Londra si Washingtonul, pe fundalul pregatirilor in vederea semnarii Tratatului de aderare. El afirma ca presedintele Jacques Chirac a jignit tarile candidate in 2003, cand le-a spus sa-si tina gura in chestiunea Irakului si ca ministrul de externe francez Michel Barnier a impins si mai departe insulta atunci cand a afirmat, recent, ca Traian Basescu nu ar avea „un reflex european”. „Romania este o tara care se respecta. Franta este unul din principalii nostri sustinatori, dar nu ne plac acest gen de declaratii”, spune presedintele Romaniei. Intrebat ce model economic prefera, seful statului afirma ca este unul „liberalizat intr-o mai mare masura”. „Vrem ca statul sa aiba o implicare minima in economie”, subliniaza presedintele Romaniei.
Articolul din Financial Times nu precizează explicit sursa declaraţiilor lui Băsescu – nu este clar dacă este vorba despre un interviu acordat publicaţiei britanice sau despre o sinteză a afirmaţiilor lui Băsescu din ultima vreme (inclusiv cele apărute in Le Figaro). Acest detaliu contează însă mai puţin. Important este tonul cu care prestigioasa publicaţie abordează poziţia preşedintelui român, precum şi faptul că atitudinea critică vis-a-vis de Franţa devine vizibilă în Europa.
Semnificativă pentru receptarea acestei atitudini în Europa este construcţia articolului din Financial Times.
În primul rând, opţiunea liderului de la Bucureşti pentru o relaţie strânsă “specială” cu Londra şi Washington este considerată “deconcertantă” pentru Paris, dată fiind istoria şi tradiţia apropierii dintre cele două state. Poziţia României este prezentată, în termeni destul de transparenţi, ca aliniată politicii promovate de Washington (nu întâmplător se aminteşte conceptul de “New Europe” lansat de Donald Rumsfeld).
De asemenea, după ce 80% din articol este centrat pe prezentarea poziţiei orgolioase a preşedintelui de la Bucureşti, culminând cu declaraţia sa “România este o ţară care se respectă”, ultimul segment este o scurtă sinteză despre România, axată pe următoarele idei: 1. ţara se luptă cu corupţia şi sistemul judiciar, care au făcut obiectul unor critici dure ale UE; România va fi cea mai săracă ţară care va intra în UE, iar unele state vor impune restricţii pentru a împiedica muncitorii români să caute slujbe în vest; intrarea României în UE va confrunta Europa cu o serie de probleme grave, de la instabilitatea regiunii Mării Negre până la nevoia accentuată de bani pentru agricultură, dar şi alte sectoare. În fine, ultima frază a articolului subliniază faptul că 86% dintre români sprijină necondiţionat perspectiva integrării.
Ce înţelege cititorul european din lectura articolului astfel structurat?
“România e o ţară săracă şi dominată de probleme nerezolvate, care deşi a fost sprijinită de Franţa în procesul de integrare, întoarce acum spatele tradiţionalului său prieten pentru a deveni un instrument al americanilor în Europa. Oricum, după integrare, România va reprezenta o sursă nesfârşită de probleme pentru celelalte state membre”.
Acest tip de condescendenţă este cu siguranţă stimulată de declaraţiile nediplomatice şi orgolioase ale preşedintelui Băsescu. Dincolo de efectul pe care mesajele sale naţionaliste demne l-ar putea avea în ţară (efecte pe care nu le discutăm aici), în Europa ele vor fi receptate ca nepotrivite cu statutul României de “stat care primeşte”.
