Informatiile care urmeaza sunt extrase dintr-un studiu[1] privind legislatia din diferite tari referitoare la ONG-uri:
Danemarca:
In acesta tara nu exista o legislatie specifica sub auspiciul careia sa intre finantarea ONG-urilor sau controlul activitatilor financiare ale acestora. Singura referire la acest aspect tine de faptul ca o parte a veniturile produse din activitati comerciale care implica numai membrii nu sunt impozabile, conform sectiunii 6, paragraful 1 din legea privind Impozitarea Companiilor.
Estonia:
In Estonia, ONG-urile nu sunt automat scutite de taxe, ci, daca doresc acest lucru, trebuie sa faca o solicitare in acest sens. Pentru a li se raspunde pozitiv la solicitare este necesar sa corespunda anumitor criterii stabilite de catre guvernul estonian, care se refera in primul rand la sfera de activitate (vezi documentul original). In ceea ce priveste finantarea, acesta poate fi si din surse private cat si din surse publice (finantarea din surse publice se poate realiza in baza unui contract de prestare de servicii sau prin donatie publica). In afara de aceste aspecte, activitatea financiara a ONG-urilor se subscrie legilor care reglementeza zona organizatiilot for-profit.
Finlanda:
In general ONG-urile sunt scutite de cea mai mare parte a taxelor, iar daca activitatea acestora este considerata de interes public pot fi scutite de toate taxele. Conditiile pentru scutirea totala de taxe sunt stipulate in Legea privind Scutirea de taxe a unora dintre organizatiile non-profit, datand din 1976. Conform Legii privind Ajutorul de Stat, ONG-urile pot beneficia de sprijin financiar public (vezi conditiile in documentul original).
Letonia:
In acesta tara este o situatie mai speciala, in care ONG—urile pot solicita statului ca donatorii lor sa fie scutiti de impozitul pe venit. Pe de alta parte, in cazul Letoniei este o neclaritate. Se subscriu sub termenul de ONG o serie de fundatii care sunt infiintate sau activeaza la ministere (ceea ce pune in discutie ideea de non-guvernamental).
ONG-urile pot primi si finantare publica, prin contract de servicii, acorduri privind implementarea unor anumite activitatii sau subventii. In ceea ce priveste controlul financiar al ONG-urilor nu am gasit informatii (in sensul in care nu m-am limitat doar la studiul de fata).
Lituania:
Pentru a beneficia de scutire de taxe ONG-urile trebuie sa se inregistreze cu un statut special. Acest statut poate fi anulat la cererea organizatiei sau pentru frauda fiscala ori spalare de bani.
ONG-urile se bucura oricum de un tratament preferential in ceea ce priveste impozitele fiind scutite de anumite taxe chiar daca din activitatea lor rezulta profit. De asemenea exista o serie de domenii, cum ar fi educatia, care sunt scutite de TVA, dar acest fapt este o regula generala si nu priveste activitatea ONG-urilor din acel sector. Aceasta scutire de TVA a fost decisa pentru alinierea la Directiva Consilului Europei 77/388/EC.
Daca un ONG are in folosinta bunuri publice, activitatea lor va fi controlata conform Legii privind Controlul si Auditul Intern (10-12-2002 No. 12 IX-1253)
Polonia:
In Polonia un ONG poate solicita acordarea statului de “organizatie in beneficiu public”. Daca corespund criteriilor necesare acordarii acestui statut, organizatiile non-guvernamentale sunt scutite de o serie de taxe. Si in Polonia, in ceea ce priveste finantarea, este valabila regula 1% (acesta regula stipuleaza ca un contribuabil poate directiona 1% din impozitul pe care il plateste la stat catre un ONG).
Rusia:
Din punct de vedere al activitatilor financiare, in Rusia ONG-urile sunt tratate asemeni organizatiilor cu profit fiind obligate sa platesca taxe in acelasi cuantum. Deasemenea in Rusia nu exista nici un cadru special in care ONG-urile sa primeasca finantare de la stat.
Suedia:
Guvernul suedez acorda ajutor financiar semnificativ sectorului ONG. Dat fiind vorba de fonduri publice, autoritatile guvernamentale sunt cele care controleaza distributia si modul de utilizare al acestor bani.
Pe de alta parte, organizatiile non-profit nu se bucura de un tratament preferential in ceea ce priveste impozitarea, cu exceptia acelora a caror activitate este definita ca fiind de interes public.
In statele mai sus mentionate nu exista o legislatie a ONG-urilor ci referiri la statutul acestora. De asemenea, in termeni de control, informatiile sunt vagi, mai mult deductibile, ceea ce le face incerte.
De altfel, in majoritatea statelor europene nu exista o legislatie a ONG-urilor. Activitatea acestora este subscrisa celei privind fundatiile sau asociatile, ne avand un statut aparte (in unele cazuri de altfel termenul ONG defineste toate aceste categorii).
Japonia– articolele selectate le gasesti in documentul ONG
Nu am gasit referiri pentru a vedea daca prevederile legislative in ceea ce priveste ONG-urile sunt implementate sau este vorba de un proiect legislativ propus de organizatiile non-guvernamentale.
Conform documentului autoritatile definite cu atributii de control al activitatii organizatiilor non-profit sunt prefecturile si Ministerul Agentiei de Planificare Economica.
La inceputul fiecarui an (fiscal, in cazul in care s-a stabilit un astfel de an) organizatiile non-profit trebuie sa prezinte autoritatii competente o serie de documente, printre care o declaratie privind veniturile si cheltuielile. Autoritatea competenta poate face publice aceste documente.
Totodata, daca autoritatea competenta considera ca exista suspiciuni cu privire la activitatea organizatie, poate solicita acesteia un raport, sau poate chiar efectua o inspectie. Daca se decide efectuarea unei inspectii, autoritatile sunt obligate sa prezinte membrilor organizatiei un document care sa ateste motivele controlului.
[1] Acest studiu a fost realizat de catre Council of the Baltic Sea States (CBSS)
