• In vara, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii au avertizat asupra pericolului declanşării unor epidemii, după valurile succesive de inundaţii care au lovit România. Anunţul Ministerului Sănătăţii evidenţia, printre altele, posibilitatea crescută a izbucnirii unei epidemii de rujeolă. La acel moment, ministrul Cinteză recunoscuse capacitatea scăzută a României de a face faţă unei epidemii de rujeolă (epidemie care era, asadar, prognozată).
  • La finalul lunii noiembrie sunt semnalate primele cazuri de rujeolă în rândul nou-născuţilor. Prima statistică a ministerului a evidenţiat 2600 de îmbolnăviri în toată ţara şi 8 decese din cauza bolii.
  • Abia in urma acestor semnale, pe 28 noiembrie începe campania Ministerului Sănătăţii de vaccinare gratuită împotriva rujeolei. La nivel naţional au fost achiziţionate peste 360.000 de doze de vaccin antirujeolic. Ministrul a cerut Directiei de Sanatate Publica sa depisteze copiii care nu au fost pana acum vaccinati iar acestia sa intre imediat in planul de vaccinare.
  • Într-o conferinţă de presă, ministrul Eugen Nicolăescu găseşte primii vinovaţii pentru epidemia de la nivel naţional: „boala s-a extins, in ultimii ani, din cauza iresponsabilitatii si a inconstientei autoritatilor care desi aveau in stocuri vaccinuri rujeolice nu le-au folosit, numarul cazurilor a crecut exponential din octombrie 2004″. Totodată, ministrul a dispus desfiinţarea Centrului de prevenire şi transmitere a bolilor din cauză că angajaţii nu şi-au făcut datoria.
  • Reacţia PSD este promptă. Pe 29 noiembrie, social-democraţii cer demisia ministrului, învinovăţindu-l pentru răspândirea bolii. Fostul ministru al Sanatatii, Ovidiu Branzan, vicepresedinte al Departamentului de sanatate al PSD a evidenţiat că o epidemie dispărută în secolul al XIX-lea în Europa face victime în România secolului XXI. Ovidiu Branzan il acuza pe Eugen Nicolaescu ca este „prea ocupat de propria imagine si nu are timp sa-si indeplineasca atributiile de serviciu,” precum vaccinarea antirujeolica a copiilor de un an si a celor de sapte ani, care nu s-a facut deloc in 2005.
  • Pe 5 decembrie, Institutul de Boli Infectioase “Matei Balş” raportează 4000 de cazuri de îmbolnăviri cu rujeolă, de 20 de ori mai multe decât în 2004 când au fost raportate 119 cazuri. În ţară se iau şi primele măsuri de carantină.
  • Adrian Streinu, directorul Institutului de Boli Infecţioase “Matei Balş” acuză ministerul pentru situaţia creată.  Acesta susţine ca epidemia a izbucnit deoarece vaccinarea a fost întreruptă în perioada februarie-octombrie 2005, pentru că „Ministerul Sanatatii nu a organizat licitatia pentru achizitionarea de vaccinuri, impiedicind astfel şi procesul de eradicare a rujeolei în Romania“.
  • La şedinţa CSAT din 7 decembrie, epidemia de rujeolă este pusă pe ordinea de zi. Este invitat şi ministrul Nicolăescu pentru a fi discutată situaţia creată în urma epidemiei de rujeolă.
  • Ministerul Sănătăţii emite un ordin prin care medicii de familie sunt obligaţi să le recomande parinţilor vaccinarea antirujeolică pentru copiii de peste 7 luni. Potrivit ultimelor date, au fost vaccinaţi peste 21000 de copii în ultimele 7 zile.
  • Conform declaratiilor prezidentiala, epidemia de rujeola va atinge varful in aproximativ 30 de zile, ceea ce inseamna ca bilanturile din prezent nu sunt inca finale.

Simptomele rujeolei sunt clasice pentru bolile copilăriei, existând de asemenea şi o perioadă de incubaţie de aproximativ două săptămâni. În ţările dezvoltate, copiii sunt imunizaţi împotriva rujeolei la vârsta de 18 luni. În ţările puţin dezvoltate, reujeola rămâne o problemă însă. De altfel, dacă rata de vaccinări scade în interiorul unei ţări, riscul declanşării unei epidemii creşte rapid. Astfel, se ajunge la complicaţii care contribuie la o moralitatea ridicată a copiilor – există la nivel mondial, conform unor surse, 30 de milioane de cazuri pe an şi se ajunge la peste 800,000 de decese.


Administratorul