Prima țintã de la Palatul Cotroceni
Elena Udrea a evoluat în noua echipã prezidențialã de la statul de anonimã, la cel de ținã predilectã a atacurilor mass-media.
Stilul sãu neconvențional, declarațiile belicoase, gafele și chiar ținuta vestimentarã au constituit subiecte savuroase de presã care, de cele mai multe ori, au acroșat în sens negativ imaginea președintelui. Ascensiunea fulminantã a Elenei Udrea este inexplicabilã pentru cei mai mulți observatori ai scenei politice. CV-ul ei nu o recomandã drept o specialistã într-un domeniu anume, motiv pentru care, poziția importantã pe care o ocupã – aceea ce șef al cancelariei președintelui – a fost pusã pe seama loialitãții (doveditã încã de pe vremea în care Traian Bãsescu era primar general).
O patã de culoare: Elena Udrea a pãrut de la bun început ca un element exotic în peisajul cenușiu asociat cu Palatul Cotroceni. Personaj neconvențional, controversat, dar și atractiv, Elena Udrea atrage atenția instantaneu.
Rolul de paratrãsnet
Dincolo de activarea naturalã a presei pe aparițiile sale publice, s-a remarcat și un efort de promovare a personajului Elena Udrea. Din acest motiv, devine plauzibilã ipoteza cultivãrii sale deliberate, inclusiv cu dimensiunile negative, cu scopul transformãrii într-un paratrãsnet care sã capteze atacurile la adresa instituției prezidențiale. În acest fel, Traian Bãsescu este ferit de multe teme sâcâitoare care i-ar putea mãcina credibilitatea (atât în ce privește deciziile prezidențiale, cât și în ce privește managementul structurii prezidențiale). Avantajul construirii unui astfel de personaj constã în faptul cã, în momentul în care acumulãrile depãșesc un nivel tolerabil, problema se rezolvã prin scoarea sa din joc.
Ca fapt divers, remarcãm transformarea unui instrument care pãrea la un moment dat unul progresist (respectiv, promovarea femeilor) într-un instrument de apãrare a imaginii prezidențiale.
Urmãrile pentru Bãsescu
Primul efect negativ al promovãrii execesive a Elenei Udrea este cã ea a devenit singurul membru vizibil al echipei de consilieri a președintelui. Andrei Pleșu s-a retras, Theodor Stolojan a rãmas retras, cu excepția tentativei de puci în PNL, Renate Weber preferã un rol de eminențã cenușie care activeazã în umbrã, în principal pe tema reformãrii justiției, iar restul consilierilor lipsesc din prim-plan.
Mai mult, faptul cã în scandalul declanșat de atacurile președintelui la adresa primului ministru, Elena Udrea pare a juca un rol important ca martor al celebrei întâlniri “oculte” Tãriceanu – Patriciu – Sorin Roșca Stãnescu, accentueazã expunerea ei negativã. Postura sa îl ajutã oarecum pe președinte pentru a ieși dintr-o situație și mai gravã. Astfel, a pune în sarcina doamnei Udrea informațiile privind discuțiile lui Tãriceanu cu Patriciu, Imre și Roșca Stãnescu e mult mai tolerabil decât a considera cã respectivele date au provenit (mai mult sau mai puțin legal) de la structurile de informații. Astfel, potențând aceastã variantã, Bãsescu are avantajul de a ieși foarte puțin vulnerabil dintr-o situație relativ delicatã.
Altfel, riscurile de imagine ale lui Bãsescu vin tocmai din creditul necondiționat pe care pare a-l acorda Elenei Udrea. Faptul cã președintele o promoveazã în continuare în condițiile în care ea a devenit personajul negativ major (conform presei scrise de ieri) al celui mai grav scandal politic îi creeazã o vulnerabilitate importantã și dificil de gestionat. Dacã subiectul va continua sã fie vizibil și dacã nu se va clarifica prezența Elenei Udrea în toatã construcția, va crește presiunea ca președintele sã se delimiteze de aceasta.
