Judecatorii instantei supreme au decis, ieri, ingroparea Dosarului Flota, prin retrimiterea la Departamentul National Anticoruptie pentru refacerea rechizitoriului. Dosarul nu va putea fi finalizat decat prin disjungerea cauzei fata de Traian Basescu, actual presedinte, care nu poate fi cercetat decat pentru inalta tradare. Astfel ca dosarul va mai ramane, probabil cel putin patru ani, in sertarele procurorilor. Judecatorii au stabilit ca, in aceasta cauza, rechizitoriul nu a fost semnat asa cum cerea legea de procurorul general al institutiei, Ioan Amarie, si, conform legii, acest lucru constituie motiv de nulitate a actului de sesizare a instantei.
Procurorii care au inceput ancheta in aceasta cauza au fost Ioan Otel si Vasile Draghici, fostul sef al Sectiei 1 din Parchetul National Anticoruptie. Imediat dupa preluarea mandatului de presedinte, Traian Basescu preciza, la o vizita facuta la PNA, ca nu are nimic impotriva magistratilor care au instrumentat cazul.
Cateva luni mai tarziu, in aprilie 2005, presedintele statului sustinea in fata judecatorilor instantei supreme ca solicita sa fie scos din cauza pentru ca are imunitate. Traian Basescu spunea in fata completului ca in dosar au fost facute mai multe falsuri chiar de procurorii Vasile Draghici si Ioan Otel. „Daca se va judeca, vom vedea ce se intelege prin «stat ticalosit», care e in stare sa utilizeze si justitia impotriva oricarui om, si nu numai a mea ca politician”, le spunea atunci Traian Basescu, magistratilor.
Procurorii Ioan Otel si Gheorghe Suhan au solicitat, la inceputul acestui an, Consiliului Superior al Magistraturii pensionarea. De asemenea, magistratul Vasile Draghici a fost mutat, dupa schimbarile la varf din PNA, la Parchetul din Constanta.
Amânarea acestui dosar semnifică, în fapt, o închidere a discuţiei pe marginea cazului Flota până la finalul mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu, dacă nu chiar mai mult. De altfel, actualul preşedinte este parţial protejat de implicaţiile de imagine ale acestui dosar tocmai prin recursul politizat la acest subiect, de-a lungul timpului, de către adversarii săi. Practic, prin reluarea sa mai ales în contexte electorale, Flota a ajuns să fie perceput ca un refren al inamicilor lui Băsescu, de care aceştia uzează când se află în criză de subiecte de atac. Prin folosirea prea frecventă, tema în sine a ajuns să se demonetizeze; de fapt, nu se ajunge niciodată la discutarea fondului său.
Politizarea subiectului a fost cea mai bună soluţie pentru imaginea şi credibilitatea lui Traian Băsescu. Este evident că actualul preşedinte ar fi avut mari dificultăţi în cazul în care tema ar fi fost discutată pe fond (nu neapărat pentru că ar fi fost considerat vinovat de la început, ci pentru că ar fi fost asociat cu un caz de mare corupţie, din cele pe care el însuşi le-a folosit ca exemple împotriva cărora luptă ca om politic).
Pe de altă parte însă, Traian Băsescu se află în situaţia delicată de a avea la activ două dosare cu suspiciuni de corupţie, amânate din motive de imunitate. Numele său este profund implicat în amândouă şi, dincolo de politizare şi imagine, el nu s-a delimitat sau dezvinovăţit niciodată convingător sau suficient.
Rămâne de văzut dacă, în timp, existenţa acestor precedente va afecta decisiv imaginea de incoruptibil pe care a insistat actualul preşedinte sau acesta va reuşi cu succes delegitimarea cazurilor folosind motivaţia atacurilor cu substrat politic.
