Deşi devenise o obişnuinţă ca tema să apară constant în spaţiul public, cu dezvoltări temporare şi eminamente discursive, de această dată, ea a cunoscut şi o evoluţie instituţională. În prealabil, într-o intervenţie publică, Traian Băsescu a anunţat un calendar (unilateral) al revizuirii, ce presupune adoptarea legii de către Parlament la începutul anului 2012 şi organizarea referendumului în paralel cu alegerile locale.
Conform art. 50, alin 1. din Constituţie, revizuirea „poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.” Astfel, în martie, Guvernul a dat start procedurii, elaborând şi trimiţând Preşedintelui un proiect de revizuire. Acesta a intervenit asupra textului şi l-a trimis spre avizare Consiliului Legislativ, iar ulterior Curţii Constituţionale. Preluând o expresie folosită în spaţiul mediatic, Curtea „a desfiinţat Constituţia lui Băsescu”, declarând ca neconstituţionale mai multe articole ale proiectului de lege – este vorba despre principalele modificări, cele asupra cărora şeful statului a insistat discursiv.
Deşi deciziile CCR sunt general obligatorii, şeful statului a preferat să trimită la Parlament proiectul de lege în forma iniţială, însoţit de decizia şi motivaţia Curţii. Mai mult, Traian Băsescu a contrazis Curtea şi i-a îndemnat pe parlamentari să găsească formule pentru a menţine acele prevederi neconstituţionale – este vorba în primul rând despre imunitatea parlamentară şi despre confiscarea extinsă a averii (prezumarea caracterului licit al averii). Trebuie reţinut totuşi că preşedintele nu avea neapărat obligaţia de a trimite spre Parlament un proiect de lege pus în acord cu poziţia CCR. Parlamentul este cel care dă forma ultimă proiectului de lege, el fiind cel obligat să ţină cont de decizia Curţii. În acest moment, proiectul de revizuire a Constituţiei se află la Parlament. El urmează să fie discutat începând cu 1 septembrie de Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, termenul de adoptare fiind de 60 de zile.
Poziţionarea USL a fost, ca şi în trecut, una reactivă şi minimalistă. Opoziţia a încercat să evite capcana de a intra pe tema impusă de la Cotroceni, dar valul mediatic creat a fost imposibil de evitat. USL a precizat din start că nu susţine revizuirea Constituţiei în forma şi în maniera propusă de Traian Băsescu; a contestat urgenţa acestui demers (în raport cu temele aflate pe agenda populaţiei) şi a încercat să decredibilizeze întreg demersul invocând lipsa de credibilitate şi de legitimitate atât a majorităţii parlamentare (create prin „trădare” şi migraţie), cât şi a preşedintelui Băsescu. Mai mult, opoziţia a susţinut că procedura de revizuire este viciată (neconstituţională) deoarece şeful statului ar fi intervenit major pe textul propus de guvern, modificând mai mult de jumătate din articole. În acest fel, proiectul nu este propus de Guvern, ci de Preşedinte – promotorul şi susţinătorul acestui argument a fost Adrian Năstase. Oricum, la nivel imagologic, paternitatea proiectului de revizuire îi aparţine lui Traian Băsescu (se vorbeşte despre „Constituţia lui Băsescu”).
În pofida acestor paşi instituţionali care s-au făcut, subiectul este, în continuare, lipsit de consistenţă. Valoarea şi miza lui continuă să fie de natură exclusiv imagologică, fiind pregătit ca temă de campanie electorală, pentru 2012. Posibilitatea votării în Parlament a proiectului de revizuire este extrem de mică, dacă nu egală cu zero. Aceasta deoarece, atât în Comisia juridică, cât şi la votul în plen este nevoie de o majoritate calificată (de două treimi). Din perspectiva lui Traian Băsescu, situaţia este una de tip win-win:
- – Dacă legea trece, obţine o victorie politică şi simbolică importată; în plus, primeşte un instrument extrem de folositor în campania pentru locale.
- – Dacă legea nu trece – ipoteză probabilă – obţine muniţie discursivă şi posibilitatea de a reactiva o serie de teme „clasice” („statul lui Iliescu”, „sistemul ticăloşit”, „opozanţii reformării şi modernizării statului” etc.).
Dezavantajul lui Traian Băsescu este acela că nu se mai află în poziţia pe care o deţinea în urmă cu câţiva ani: mesajul său nu mai are acelaşi impact, şi-a pierdut din credibilitate, încrederea de care beneficiază în rândul populaţiei a scăzut.
Proiectul de revizuire propus de Traian Băsescu nu aduce modificări fundamentale în privinţa regimului politic şi al raporturilor dintre autorităţi. Totuşi, şeful statului face câteva „corecţii” ce întăresc latura prezidenţială a regimului:
- Parlament unicameral, cu maxim 300 de membri;
- La numirea şi revocarea membrilor guvernului, premierul e obligat să se consulte cu preşedintele;
- Procedura de suspendare a şefului statului este condiţionată de avizul favorabil al CCR; dacă avizul nu e favorabil, procedura încetează.
La nivel discursiv, Traian Băsescu a pus accent pe două modificări ce pot fi speculate imagologic şi care au impact la nivelul populaţiei[1]. Este vorba despre:
- eliminarea din textul constituţional a prezumării averilor ca licite şi preluarea conceptului de confiscare extinsă a averii (este vorba despre transpunerea în legislaţia naţională a Deciziei-cadru nr. 212/2005 a Consiliului Uniunii Europene).
- Revizuirea imunităţii parlamentare, în sensul în care percheziţia, reţinerea sau arestarea parlamentarilor nu mai necesită încuviinţarea Parlamentului.
De remarcat este că unele dintre propunerile prezidenţiale au doar un caracter propagandistic, din moment ce pentru punerea lor în practică nu este nevoie de modificarea Constituţiei, ci doar de adoptarea unor legi: USL a depus la Parlament un proiect de lege privind modificarea normei de reprezentare, astfel încât numărul de parlamentari să scadă la aprox. 300; de asemenea, opoziţia va depune zilele următoare un proiect de lege privind confiscarea extinsă a averii.
[1] Traian Băsescu a mai propus: reducerea numarului de magistrati din CSM de la 14 la 10; marirea numarului de reprezentanti ai societatii civile in Consiliu de la doi la sase; presedintele CSM poate fi ales si din randul reprezentantilor societatii civile. Judecatorii CCR au consdierat ca toate aceste prevederi au ca efect incalcarea independentei justitiei.
