Din punct de vedere instituţional, soluţiile şi deciziile Consiliului de Vară din luna iunie confirmă deja tendinţa de „autonomizare” a guvernelor naţionale – guvernele pot reintroduce în acest moment controale la frontierele naţionale atunci când acţionează pentru a preveni efectele generate de fenomenul imigraţionist, dar fără a avea nevoie (ca în prezent) de aprobarea Comisiei Europene. În acelaşi timp, introducerea de controale excepţionale la frontierele externe ale Uniunii păstrează posibilitatea „intervenţionismului” extern – soluţia oferă practic posibilitatea statelor celor mai ameninţate de fenomenul imigraţiei de a încerca să „blocheze” fluxul de persoane la frontierele altor state, fiind neclară însă dimensiunea instituţională concretă. La fel de relevantă este introducerea (pentru noii membri care doresc să adere la Uniunea Europeană) a unor mecanisme mai dure de aderare la Spaţiul Schengen (care combină într-o mare măsură atât caracterul tehnic al vechilor reglementări, cât şi prevederi legate de corupţie conţinute de Mecanismul de Coordonare şi Verificare, soluţie sui generis adoptată în cazul României şi Bulgariei).

Din punct de vedere politic, perspectiva aderării celor două state la Spaţiul Schengen este facilitată de două elemente încă nespeculate; pe de o parte, decizia Parlamentului European, care confirmă respectarea de către cele două state a criteriilor tehnice ale aderării şi care face dificilă blocarea sine die a aderării; pe de altă parte, încercarea (puternic susţinută de Olanda) de conectare a evoluţiei României şi Bulgariei în cadrul MCV de aderarea la Schengen; acest lucru presupune o modificare instituţională a regulilor stabilite prin tratatul de aderare, iar eventuala ei acceptare trebuie decisă inclusiv de statele care fac obiectul MCV.

Dacă din punct de vedere instituţional există puţine elemente care să justifice o decizie negativă cu privire la aderarea României şi Bulgariei, lucrurile pot fi blocate la nivel politic (nediscutarea aderării la Consiliul de Vară de luna aceasta arată că amânarea poate fi operaţionalizată pe baza unor criterii exclusiv birocratice – neincluderea pe agenda discuţiilor a aderării celor două state). În acelaşi timp, având în vedere modificarea regulilor pentru noile aderări la Zona Schengen, este posibil ca susţinerea accederii României şi Bulgariei să devină obiectul unor negocieri politice (asumarea în continuare a unor măsuri ce limitează autonomia celor două state în interiorul Uniunii UE sau susţinerea unor propuneri controversate ale principalilor actori la nivelul comunitar).

Sursa foto: exclusivnews.ro


Administratorul