În ultimele săptămâni am asistat la o adevărată avalanşă a publicării unor sondaje de opinie cu subiecte politice. S-a creat un orizont de aşteptate cu privire la câteva subiecte de interes, cel mai popularizat dintre ele fiind cel legat de întrebarea privitoare la intenţia de vot. În cele ce urmează voi trece în revistă una dintre confuziile comune care se fac în legătură cu indicatorul legat de vot.
Există o standardizare a acestui indicator. Există două variante: fie se foloseşte o întrebare „deschisă”, în care respondentul este lăsat să răspundă liber, fie se foloseşte o întrebare „închisă”, în cadrul căreia există variante predefinite. Cele două tipuri de întrebări conduc la distribuţii diferite ale răspunsurilor, concretizate în diferenţe ale scorurilor electorale prezentate în final.
În cazul folosirii unei întrebări deschise, partidele mari obţin o creştere a ponderii faţă de situaţia relevată printr-o întrebare închisă. Principala diferenţă rezidă însă nu dintr-o „greşeală” metodologică, ci din faptul că cele două întrebări sunt măsurători cu obiective oarecum diferite. În cazul unei întrebări deschise se obţine o reacţie spontană a respondenţilor faţă de principalele partide, în vreme ce în cazul unei întrebări închise se obţine un scor mai apropiat de situaţia de la vot. Este un mit faptul că în cele două cazuri rezultatele prezentate publicului reprezintă predicţii sigure cu privire la configuraţia votului într-o situaţie reală. Chiar şi în cazul unei întrebări închise este greu de crezut că nu există şi raportări false ale respondenţilor.
În sondaje sunt prezente ambele variante de întrebare pentru obţinerea intenţiei de vot. A compara direct rezultatele obţine prin cele două tipuri de întrebări reprezintă, dacă nu o eroare majoră, cu siguranţă un abuz de interpretare. Desigur există o probabilitate foarte mică pentru a obţine răsturnări de ierarhii sau diferenţe de cifre foarte mari. Indiferent de neajunsurile metodologice ale celor două tipuri de întrebări, acestea oferă totuşi o imagine de moment destul de clară cu privire la atractivitatea partidelor. Este însă mult mai grav dacă datele sunt prezentate drept certitudini, care nu pot fi supuse unei interpretări critice. Abuzurile de interpretare contribuie, în cea mai mare măsură, la deprecierea credibilităţii sondajelor.
