Curtea Constitutionala a decis, luni seara, ca schimbarea presedintilor celor doua camere parlamentare, Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu inainte de incheierea legislaturii este neconstitutionala. Curtea a admis astfel contestatiile facute de PRM si PSD privind noile regulamente ale celor doua foruri legislative.
Dupa acest rezultat articolele contestate se reintorc la Parlament pentru a fi modificate in conformitate cu decizia Curtii Constitutionale. (jurnalele de stiri TV)
Deși temeiurile – asumate – pe care s-a luat această decizie sunt juridice, este evident că interpretările care i se dau sunt aproape exclusiv politice. Cu excepția celor direct vizați, și care înregistrează cu această ocazie o victorie, este de așteptat ca atât puterea, cât și presa să insiste asupra dimensiunii politice. De altfel, primele comentarii mediatice care s-au înregistrat sunt axate mai ales asupra influențării deciziei de către componența Curții Constituționale (cu cei 7 membri apropiați PSD).
Presa va continua probabil speculatiile incepute inca de ieri. Spre exemplu, la jurnalele de ştiri TV s-a insistat asupra unui moment din după-amiaza de ieri, când s-au intrerupt dezbaterile de la Curte (moment neexplicat si aparent inexplicabil). Aceste speculații vor legitima dcredibilizarea Curții ca instituție independentă si vor permite mutarea discuției din zona faptelor (a elementelor juridice invocate de decizie) înspre zona politică (in care argumentele sunt mult mai puțin nuanțate).
Interesant este că, în dezbaterea publică românească, va fi aproape imposibil să se ia în discuție acest subiect – tentativa puterii de a schimba președinții celor două camere și decizia Curții Constituționale în acest sens – și să fie discutat pe criterii de constituționalitate, analizându-se strict corectitudinea celor două procese, deoarece, de la început, această temă a avut o intensă conotație politică.
Din punctul de vedere al consecințelor, deși formal se poate vorbi despre o victorie a PSD, imagologic aceasta nu are impactul pe care l-ar fi avut, de cealaltă parte, o victorie a puterii.
Adrian Năstase obține un succes, prin posibilitatea de a-și păstra funcția, dar este dificil de anticipat cât va conta el în raportul intern de forțe din PSD. Pentru opinia publică, este de așteptat ca această reușită să nu modifice în vreun fel percepția fostului premier; mai mult, tenacitatea de care a dat dovadă în a face față ofensivei puterii ar putea fi reflectată negativ, în sensul obsesiei pentru rămânerea în funcție. Deși argumentația sa în acest sens este axată pe nevoia de respectare a legii, totuși pentru public impresia dominantă este aceea că Năstase a luptat pentru a-și păstra funcția.
În competiția pentru dominație în partid, cel puțin formal Năstase capătă un avans față de Mircea Geoană. Astfel, fostul prim-ministru a obținut o victorie pentru partid, în timp ce actualul președinte nu își poate aroga nici un merit pentru vreun succes adăugat bilanțului partidului. Mai mult, dacă Năstase a dovedit tenacitate, Geoană a fost inconsistent și fluctuant (v. mai multe exemple de modificare a discursului său pe anumite chestiuni concrete).
Surprinzător, unul dintre perdanții majori ai acestei evoluții ar putea fi Traian Băsescu. Ideea schimbării președinților de camere îi aparține, după cum și soluția apelului la arbitrajul Curții Constituționale a fost sugerată tot de la Cotroceni. Reorientarea discursului său va fi interesant de urmărit, în condițiile în care este vorna despre o nouă temă identitară care nu s-a dovedit a fi fructuoasă.
