Eficienta punerii in aplicare a unei masuri aparent justificate
Ordonanțele care reglementeazã condițiile de intrare în țãrile Uniunii Europene sunt justificate de nevoia de a controla fluxul din ce în ce mai mare de români care cãlãtoresc în Europa și care, o parte dintre ei, stau la baza comiterii de infracțiuni (inclusiv economice). Deci, din punctul de vedere al utilitãții unor reglementãri pe aceastã zonã, adoptarea de mãsuri este oportunã. Este însã puternic criticabil sensul acestor mãsuri și modalitatea aleasã pentru punerea lor în aplicare.
Scopul vizat, conform acestor reglementãri, este nu de a introduce norme mai stricte, ci de a limita traficul transfrontalier. Pentru cã altfel nu se explicã mãsuri precum obligativitatea deținerii de sume minime de ordinul a 100 euro pe zi de persoanã, sau nevoia de invitație justificativã pentru toate categoriile de cãlãtori, inclusiv oameni de afaceri.
Reacțiile la decizia guvernamentalã nu s-au lãsat așteptate.
Majoritatea covârșitoare au fost critice (atât cele ale societãții civile, cât și ale opiniei publice în general). Dificultatea majorã resimțitã este legatã de modul în care s-a ajuns la aceastã decizie.
– Nu s-a realizat o comunicare realã a intențiilor guvernamentale pe publicul țintã vizat. În consecințã, oamenii întorși în țarã au aflat abia la granițã de aceastã problemã. Aici intervine și o altã discuție, despre retroactivitatea legii.
– Nu s-a asigurat, la granițe, mãsuri de eficientizare a acestui control, pentru a nu se ajunge la blocajele din prezent. Deși se știa cã luna augist este una de trafic intens (pe ambele sensuri), vãmile nu au luat, vizibil, mãsuri suplimentare prin care sã limiteze durata de așteptare. Din aceastã cauzã, mãsura a fost receptatã și mai prost de populație, și a lovit direct în credibilitatea instituțiilor statului român (mai ales cã impresia generalã se formeazã, în acest context, comparativ cu situațiile din alte țãri)
– Nu s-au identificat mãsuri intermediare de sancțiune, care sã nu pericliteze atât de brutal dreptul la libera circulație. Așa cum remarca recentul raport APADOR, ridicarea pașaportului are ca efect anularea dreptului la circulație, în condițiile în care sensul trebuia sã se refere doar la spațiul Schengen.
– Nu s-a dezvoltat o dezbatere publicã pe toate aceste teme înainte de intrarea lor în vigoare, fapt care a fost receptat negativ de societate [1]. De altfel, o astfel de dezbatere (pe baza legii privind transparența decizionalã) ar fi permis guvernului sã argumenteze mai bine mãsura și s-ar fi putut ajunge la soluții mai potrivite.
– Ultima conferințã de presã a reprezentanților MAI aratã cât de puținã receptivitate existã la nivelul instituțiilor statului fațã de criticile existente, și cât de puținã disponibilitate existã pentru eventuale modificãri constructive.
Aceste lipsuri confirmã absența de competențã la nivelul guvernului pe zona elaborãrii și implementãrii de politici publice.
Guvernul a dovedit, pânã acum, cã nu posedã un aparat de lucru eficient în ceea ce privește evaluarea politicilor publice (fiind preferatã, de obicei, orientarea dupã rezultatele sondajelor de opinie). Pe acest fond, se poate ajunge ca, în urma presiunilor societãții civile și a presei în special (se remarcã tonul și cantitatea știrilor despre acest subiect care apar în ultima perioadã la jurnalele tv), sã se înregistreze o scãdere a credibilitãții guvernului, chiar dacã sensul inițial al deciziilor era unul pozitiv și venea în sprijinul eficientizãrii relațiilor cu statele Uniunii Europene.
Efecte de imagine
Din punctul de vedere al imaginii și receptãrii acestei mãsuri de cãtre populație, se poate anticipa cã urmãtoarele coordonate vor fi dominante:
– involuția. Actuala putere retrage sau limiteazã un drept obținut cu greu în mandatul trecut; trebuie subliniat cã, dincolo de semnificația sa practicã, miza imagologicã a obținerii dreptului liber de circulație în spațiul Schengen a fost puternic amplificatã de retorica PSD, care a transformat-o într-una din marile reușite ale guvernãrii sale. Pasul înapoi al puterii va fi privit ca eșec inclusiv în raportarea la PSD.
– pierderea. Pentru categoria de populație direct afectatã de impunerea acestei mãsuri, aplicarea ei constituie un obstacol important; este vorba, în primul rând, de românii care muncesc în strãinãtate fãrã forme legale și, secundar, de dependenții acestora (familie, rude etc); pentru celebrele – și intens publicizatele – localitãți a cãror bunãstare depinde de numãrul considerabil de persoane plecate la muncã în afara țãrii, impunerea acestei decizii ar putea avea ca efect prãbușirea bruscã a nivelului de trai, rezultat reflectat ca atare de mass-media și, implicit, de restul populației. Dacã pânã acum acele zone erau promovate de presã ca enclave de bunãstare, iar muncitorii în strãinãtate – ca modele de reușitã financiarã prin forțe proprii, acum se va construi reversul acestor etichete, cu amendamentul cã, la originea întregului proces, existã un vinovat, iar acesta este statul român.
– restricția impusã de europeni. Dacã în primã instanțã personajul negativ perceput ca fiind în spatele acestei mãsuri este puterea din România, ulterior se va ajunge la un nivel de înțelegere axat pe efectele nefaste ale procesului de integrare europeanã. Astfel, tot mai multe explicații – în primul rând cea oficialã a autoritãților – vor insista asupra necesitãții introducerii acestei prevederi ca parte a armonizãrii cu legislația europeanã. Pentru publicul românesc, percepția va fi aceea a europenilor care ne impun restricții pentru a se proteja pe ei înșiși.
Chiar dacã existã o largã categorie de populație care nu s-a aflat și nu se va afla, în viitorul apropiat, în situația de a uza de dreptul de a cãlãtori în spațiul Schengen, totuși imaginea acestei mãsuri în spațiul public este dictatã de relatãrile mediatice și de luãrile de poziție ale organismelor aparținând societãții civile, toate fiind predominant critice. În acest fel, populația în sens larg ajunge sã recepteze aceastã mãsurã pe coordonate negative.
Este foarte dificil de presupus cã publicul românesc (sau, cel puțin, o parte semnificativã a sa) va ajunge sã internalizeze argumentația oficialã oferitã de autoritãți și se va situa în favoarea acestei decizii, din motive care țin de prevenirea emigrației ilegale. Dimpotrivã: în funcție de durata dezbaterii acestei teme în mass-media, existã chiar oportunitatea apariției unui curent de opinie anti-european, care nu trebuie sã fie împãrtãșit în mod obligatoriu de publicul caracterizat de atitudini naționaliste.
Nemulțumirea oamenilor de afaceri
Asociația Oamenilor de Afaceri din România a contestat decizia Guvernului cu privire la înãsprirea regimului documentelor necesare cãlãtoriilor în strãinãtate a oamenilor de afaceri pe motiv cã pune în inferioritate întreprinzãtorii români fațã de cei strãini.
Nereciprocitatea: critica AOAR este întreptãțitã dacã avem în vedere faptul cã oamenii de afaceri strãini nu sunt supuși unui asemenea regim la intrarea în România.
Compromisul sugerat miercuri de Uniunea Naționalã a Patronatului Român privind înființarea la nivelul Ministerului Afacerilor Externe a unui birou la care oamenii de afaceri sã depunã lunar cazierul juridic ca alternativã la restricționarea cãlãtoriilor de afaceri nu reprezintã o soluție viabilã având în vedere imensele complicații birocratice, ca și imposibilitatea practicã a MAE de a înființa o structurã care sã primeascã caziere juridice din întreaga țarã. În plus, nu trebuie uitate nici costurile implicate de o asemenea operațiune.
Prevederile ordonanței de urgențã referitoare la oamenii de afaceri sunt neinspirate și acoperã în bunã mãsurã, ca imagine publicã, justețea motivației inițiale (îngrãdirea imigrației ilegale). Este de așteptat ca protestele oamenilor de afaceri sã se intensifice, nu doar la nivelul comunicatelor de presã, ci și prin presiuni directe asupra autoritãților.
Implicații politice și electorale
Din punct de vedere politic, decizia guvernului a provocat o premierã: una din organizațiile reprezentative ale societãții civile – APADOR – CH – a criticat cabinetul D.A. pe motiv cã sancțiunile guvernului sunt disproporționate.
Chiar dacã deocamdatã este doar o speculație, nu putem exclude cu totul ipoteza ca atacul Apador-CH sã aibã o motivație politicã. Aceastã organizație non-guvernamentalã este foarte apropiatã de consilierul prezidențial pe probleme juridice Renatte Weber, care s-a aflat la conducerea ei o perioadã, iar paradigma conflictuale în care s-au înscris deja relațiile președinte – premier, ar putea justifica o asemenea interpretare.
Din punct de vedere electoral, în mod cert Alianța va pierde voturi. Nu este însã foarte sigur cã ele se vor întrepta înspre PSD. O asemenea mãsurã creeazã printre categoriile afectate nemulțumiri puternice care, de obicei, se traduc în atitudini politice extremiste. Prin urmare, aceastã mãsurã a guvernului ar putea întãri zona extremistã, euroscepticã, mai ales dacã autoritãțile vor insista cã este vorba de mãsuri cerute de țãrile Uniunii Europene.
[1] Exista in prezent o dezbatere publica initiata pe pagina MAI, dar aceasta se refera doar la o componenta a discutiei, respectiv la cuantumul sumei necesare la iesirea din tara, nu si la toate celelalte aspecte. Iar in ce priveste masura intrata in vigoare la 1 august, informarea orientata catre cei care deja se aflau in straintate a lipsit.
