Ziua de ieri şi de astăzi au fost dominate aproape exclusiv de tema congresului PSD, la care se aşteaptă deja o decizie importantă în legătură cu configurarea conducerii partidului.

Siguranţa de sine a lui Ion Iliescu a dispărut cu ocazia ultimelor 24 de ore, ca urmare a avalanşei de mesaje de opoziţie care au apărut (şi, mai ales, ca urmare a depunerii mai multor candidaturi împotriva numelor grele din partid). Cea mai importantă este, în mod evident, cea a lui Mircea Geoană.

Miza este foarte importantă, în special pentru Ion Iliescu. O eventuală înfrângere nu l-ar mai legitima să rămână în prim-planul acestui partid. De asemenea, pentru Adrian Năstase o înfrângere ar însemna pericolul retragerii din politică. În cazul lui Geoană, lucrurile sunt mai nuanţate. Prin ultimele sale mişcări, Geoană a arătat că e dispus să mai aştepte inclusiv doi ani pentru schimbare (ceea ce cumva îl califică drept principal contracandidat la conducerea partidului inclusiv pe termen mediu şi lung).

Emisiunile televizate

În premieră pentru ultima perioadă, toate emisiunile de analiză de la televiziuni din seara de ieri au fost dominate de acest subiect. Pe rând, au apărut la televiziuni, reprezentanţii noii generaţii – Victor Ponta, Mircea Geoană, Sorin Oprescu, Daciana Sârbu. Cei mai prezenţi la televiziuni au fost Ponta şi Oprescu. A existat şi o prezenţă a lui Adrian Năstase. E interesant de văzut că majoritatea membrilor PSD au fost întâmpinaţi mai degrabă cu ostilitate la televiziuni (de către Corina Dragotescu, Cornel Nistorescu şi Tia Şerbănescu, cunoscuţi pentru poziţiile lor agresiv anti-PSD). Singurul personaj care a beneficiat de sprijinul invitatului a fost Mircea Geoană (care a participat cu Ion Cristoiu la Naşul).

De asemenea, televiziunile au încercat să inducă în foarte mare măsură un curent de opinie anti-Iliescu, atât prin opiniile moderatorilor, cât şi prin sondajele propuse pe baza opiniilor telespectatorilor. Acest curent de opinie nu este relevant politic, pentru că votanţii nu au legătură cu caracteristicile celor care au impus acest curent. Dar există o presiune suplimentară pentru Ion Iliescu, pe care va trebui să o suporte în aceste zile.

Se pot desprinde câteva atitudini generale: relaxare şi calm la Adrian Năstase (care pare relativ sigur de alegerea sa în funcţia de preşedinte executiv), încredere şi optimism ponderat la Mircea Geoană şi Sorin Oprescu, o oarecare încordare disimulată la Ion Iliescu.

Miza discursurilor

Remarcăm o confuzie la nivel discursiv în ceea ce priveşte asumarea temei schimbării. Pe de o parte, Iliescu vorbeşte de schimbare prin raportarea la greşelile care au dus la pierderea alegerilor. Pe de altă parte, Geoană vorbeşte de o schimbare prin rapoartea la generaţiile care au dominat PSD În ultimul timp, pentru ca PSD să se prezinte mai bine în alegerile viitoare. Prin acest tip de mesaj, Geoană a reuşit să îl transforme pe Iliescu din factor de schimbare în factor de regres (mutând-ul din postura de lider al opoziţiei din partid în aceea de lider al echipei retrograde).

Este interesant de remarcat că la acest mesaj de schimbare a lui Iliescu s-au raliat nu doar Mircea Geoană (contracandidatul direct al lui Iliescu), ci şi Sorin Oprescu (acesta poziţionându-se chiar adversativ faţă de Ion Iliescu şi Adrian Năstase), dar şi alţi lideri. E interesant de văzut că depunerea de mai multe candidaturi a fost interpretată ca o dorinţă a schimbării şi ca o dovadă a curajului membrilor de a se pronunţa împotriva lui Iliescu.

E remarcabil că, iniţial, în partid era un singur mesaj de opoziţie – cel al lui Ion Iliescu (acesta a criticat comportamentul PSD până acum, a vorbit de nevoia debarasării de oamenii cu probleme, de rezolvarea greşelilor şi de refacerea încrederii în PSD).

Geoană a preluat cumva aceste argumente, la care a adaugat şi nevoia întineririi conducerii prin renunţarea la Iliescu. S-a conturat astfel o nouă dispută între conservatori (Iliescu, Năstase, Mitrea chiar) şi reformatori, lăsându-se la o parte celelalte probleme de fond ale Congresului (cele legate de reorientarea partidului şi de preluarea activă a rolului de principal partid de opoziţie).

Congresul

În ziua congresului, cel puţin până la începutul discursului lui Ion Iliescu, s-au conturat şi mai clar cele două tendinţe existente în partid la acest moment: cea conservatoare, care pledează pentru menţinerea echipei Iliescu-Năstase la conducere, şi cea contestatară, care susţine schimbarea.

Iliescu este forţat să descrie o nouă diferenţă specifică faţă de aripa reformistă, pentru că altfel nu mai reuşeşte să redevină factor de schimbare. Discursul său de la Congres a arătat că nu prea pare capabil să definească noi diferenţe specifice (menţinându-şi criticile la nivel teoretic şi generalist, spre deosebire de mesajele mult mai aplicate ale oponenţilor săi, din zilele anterioare).

Un moment inedit, care a confirmat – probabil involuntar – distincţia clară dintre aceste două curente a fost introducerea lui Iliescu la discursul lui Năstase; fără să intenţioneze probabil, fostul preşedinte l-a introdus pe “tovarăşul” Năstase, corectându-se apoi rapid. Această scăpare nu a făcut decât să consolideze poziţionarea de “vechi”, de “reprezentant al trecutului” a lui Iliescu şi, implicit, a aliatului său Năstase.

Tonul discursurilor lui Năstase (cu un singur moment diferit, emoţional) şi Iliescu a menţinut această percepţie, ele fiind liniare şi nesurprinzătoare.

Adrian Năstase şi-a consolidat totuşi o poziţie relativ bună, dovedită de susţinerea de care s-a bucurat la finalul discursului, momentul în care şi-a încheiat practic mandatul în faţa partidului (aplauzele aparent sincere sugerau că există în continuare sprijin puternic pentru Adrian Năstase).

Pe de altă parte, într-o declaraţie acordată Realitatea TV, Mircea Geoană a afirmat fără rezerve că va vota pentru “schimbare” la toate funcţiile de conducere din PSD.

Toate aceste elemente adâncesc şi consolidează percepţia celor două tabere din PSD, percepţie care va fi importantă în continuare, indiferent de rezultatul votului. Oricare ar fi tabăra câştigătoare, diferenţa clară dinte priorităţile şi direcţiile preferate de fiecare dintre ele se va menţine şi în continuare.

Este de aşteptat ca tabăra perdantă să nu fie redusă la tăcere. În funcţie de modul în care se vor repoziţiona reprezentanţii celor două curente în interiorul partidului, există în continuare posibilitatea scindării. Indiferent dacă ea se va produce sau nu de facto, percepţia celor două “partide” din interiorul PSD va exista în continuare, pentru opinia publică.

Precizare: la acest Congres va fi foarte importantă dimensiunea negativă a votului. Această componentă este decisivă, deoarece niciunul dintre reprezentanţii aripii reformatoare nu va fi votat în special datorită calităţilor personale sau popularităţii lor (votul pentru Geoană, Oprescu sau Ponta va fi mai ales unul negativ). În perspetivă, o astfel de legitimare este extrem de periculoasă.


Administratorul