Caracteristici metodologice ale sondajului Gallup – FSD

Sondajul este realizat pe un eşantion reprezentativ la nivelul populaţei urbane adulte a României, şi are o marjă de eroare de ±2,3%. Volumul eşantionului: 2195 de persoane în vârstă de cel puţin 18 ani. Perioada de culegere a datelor: 19-28 septembrie 2005. Sondajul face parte din proiectul „România Urbană”, finanţat şi implementat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă. Conform prezentării, analiza competă a datelor de sondaj va apărea la sfârşitul acestui an.

Principalele direcţii ale studiului Gallup sunt legate de modul de locuire al orăşenilor, de antreprenoriat, de migraţie. Sunt prezente şi întrebările „clasice”, referitoare la vot, la încredere, şi direcţia în care se îndreaptă ţara, la percepţia democraţiei în România şi la gradul de religiozitate.

Sondajul nu este reprezentativ la nivel naţional

Având în vedere faptul că studiul este realizat doar la nivel urban, orice comparaţie cu rezultatele prezentate public în sondajele din din luna trecută sunt de prisos.

Direcţia în care se îndreaptă ţara

Raportul publicat pe site-ul FSD, reliefează o părere predominant negativă a românilor de la oraş cu privire la direcţia în care se îndreaptă ţara. Astfel 50% susţin că direcţia este greşită şi doar 40% susţin că direcţia este bună, în timp ce 10% nu au o opinie. Direcţia este percepută mai negativ în oraşele mici[1] (53%) şi ceva mai puţin negativ în Bucureşti (48%). Ponderea celor care declară că nu sunt (deloc sau nu prea) mulţumiţi de felul în care trăiesc este de 66 de procente. Doar 19% dintre orăşeni declară că anul acesta viaţa lor este mai bună sau mult mai bună decât anul trecut, , în timp ce 31% spun că trăiesc mai prost sau mult mai prost decât anul trecut. În ceea ce priveşte gradul de optimism, acesta este ceva mai ridicat, 30% sperând că vor trăi mai bine peste un an. În cazul gradului de optimism şi a autoaprecierii nivelului de trai, locuitorii oraşelor mici şi medii dau răspunsuri mai puţin pozitive decât locuitorii oraşelor mari sau bucureştenii. Autorii studiului atrag atenţia: „Este un semnal de alarmă faptul că în general cei care sunt mai puţin satisfăcuţi de situaţia lor din prezent sunt şi mai pesimişti faţă de ce se va întâmpla peste un an. Cei care sunt nemulţumiţi de cum trăiesc în prezent răspund în mai mare măsură că vor trăi la fel sau chiar mai prost peste un an”.

De altfel, populaţia urbană nu percepe schimbări pozitive nici la nivelul localităţii sau al ţării. Astfel, orăşenii susţin doar în proporţie de 10,3% că viaţa concitadinilor lor este mult mai bună sau mai bună decât anul trecut, 38% consideră că viaţa oamenilor din aceeaşi localitate este mult mai proastă sau mai proasă, iar 37% cred că nu s-a schimbat nimic în viaţa oamenilor din localitate, comparativ cu anul trecut. Evaluarea situaţiei oamenilor din întreaga ţară este şi mai negativă, doar 7,3% constatând o îmbunătăţire, în timp ce 49% remarcă o înrăutăţire, iar 28% o stagnare.

Proporţia celor care nu şi-au exprimat o opinie faţă de acest item creşte o dată cu gradul de generalitate al întrebării (de la autoevaluare, la evaluare la nivelul ţării). Gradul de evaluare pozitivă a nivelului de trai scade o dată cu creşterea distanţei sociale (de la autoevaluare – ceva mai pozitivă, la evaluarea generală, ceva mai negativă). Este posibil ca această ipoteză să fie explicată de faptul că oamenii au în general mai puţine cunoştinţe în legătură cu situaţia celor aflaţi în alte localităţi, evaluarea asupra nivelui de trai al acestora făcându-se cu cunoştinţe indirecte (mai puţin mediate de experienţa proprie). Cu alte cuvinte, percepţia despre situaţia generală este influenţată de imaginea formată cu privire la realităţile ţării, care se formează din informaţii mediate de sursele de informare.

Urmările în plan politic ale stării de spirit negative vor fi, probabil, mai atent analizate de către executiv, care va lansa mai multe mesaje legate de problemele sociale, PD şi preşedintele Băsescu având un ascendent asupra PNL pe această temă. Eventualele încercări ale PSD de a specula această temă vor fi probabil anihilate prin dezgroparea sintagmei „grelei moşteniri” lăsate de  guvernarea anterioară.

Agenda publică a orăşenilor

Populaţiei urbane i-a fost cerută părerea şi cu privire la principalele probleme cu care se confruntă ţara, oraşul şi respondentul personal. Atât la nivel personal cât şi la nivel naţional, principala problemă identificată este sărăcia (nivelul de trai / lipsa banilor).

În privinţa României, principalele probleme sunt: sărăcia (23%), lipsa locurilor de muncă (12%), integrarea în UE (10%) şi corupţia (9%). Se constată însă o diferenţiere a ierarhiei, în funcţie de mărimea oraşului. Astfel, în timp ce oraşele mici şi medii „dau” agenda naţională (prezintă aceeaşi ierarhie ca la nivel naţional), în oraşele mari şi în Bucureşti scade importanţa lipsei locurilor de muncă (9%, respectiv 6%). O problemă văzută ca fiin importantă pentru bucureşteni este situaţia inundaţiilor (11% faţă de 5% la nivelul întregii populaţii urbane).

La nivelul oraşului în care locuiesc, problemele identificate se diferenţiază şi mai mult. Astfel, pentru oraşele mici topul problemelor este: şomajul (29%), construirea/refacerea infrastructurii (17%), curăţenia (5%). În oraşele medii cele mai importante probleme sunt şomajul (27%), curăţenia (11%), refacerea infrastructurii (8%). În oraşele mari cele trei probleme enunţate mai sus au aceeaşi pondere (14%). În schimb, în Capitală, ierarhia este alta: curăţenia (24%), refacerea infrastructurii (18%), canalizarea (9%). Problema ţomajului este foarte puţin resimţită în Bucureşti (doar 2%). Corupţia este resimţită ca o problemă la nivel local doar de 1% dintre respondenţi.

La nivelul familiei, principalele probleme sunt nivelul de trai (50%), problemele de sănătate (11%), găsirea unui loc de muncă (5%), cumpărarea / construirea unei locuinţe (5%). La nivel personal, tot nivelul de trai este principala problemă (38%), urmând problemele de sănătate (21%) şi găsirea unui loc de muncă (12%). De altfel, la autoevaluarea veniturilor din gospodărie, 37% dintre orăşeni declară că veniturile actuale nu le ajung nici pentru strictul necesar, 37% susţin că acestea le ajung doar pentru strictul necesar, 17% consideră că banii le ajung doar pentru un trai decent, şi doar 8% reuşesc să cumpere şi unele bunuri mai scumpe (cu sau fără restrângeri). Autoevaluarea este mai negativă în oraşele mici (49% au venituri care nu le ajung nici pentru strictul necesar) şi medii.

Se conturează deci o Românie departe de prosperitatea promisă în campania electorală.

Problema nivelului de trai este una prezentă mereu în top, după revoluţie, lipsa de eficienţă a guvernanţilor. Având în vedere diferenţele de nivel de trai între sat şi oraş, este de aşteptat ca, la nivel naţional, această problemă să fie şi mai profundă. Se poate constata diminuarea ponderii corupţiei, în acest top (anul trecut, la nivel naţional se situa chiar şi pe prima poziţie). Efectele de imagine ale măsurilor luate de ministrul justiţiei, Monica Macovei, privind reformarea sistemului judiciar se resimt şi asupra populaţiei urbane. Este probabil, ca efectele pozitive asupra populaţiei ale acestor măsuri să fie speculate politic în perioada următoare de către actuala putere.

Oraşele mici au infrastructura la pământ

Raportul mai dezvăluie o Românie urbană săracă, cu mari probleme legate de infrastructură şi de capital uman. Principalele probleme de infrastructură sunt reprezentate de alimentarea cu apă, lipsa canalizării, alimentarea cu gaz metan, starea drumurilor (situaţia este mai gravă în oraşele mici). Cei mai nemulţumiţi de oraşul şi cartierul în care se află sunt locuitorii Bucureştiului şi ai oraşelor mici, probabil din cauze diferite. Bucureştenii mai săraci se raportează la nivelul de trai mai bun al celor mai bogaţi, în timp ce locuitorii oraşelor mici sunt nemulţumiţi mai direct de condiţiile în care locuiesc. Chiar dacă la nivel general satisfacţia legată de locuire este mare (65-75%), acest lucru se poade datora raportării orăşenilor la condiţiile de locuire de la sat. De altfel, 18% dintre orăşeni se consideră locuitori de zonă rurală (procentul fiind mult mai ridicat în oraşele mici: 39%!).

Autorităţile au nevoie de un plan de reconstrucţie a ţării

Această situaţie este generată de lipsa de preocupare a autorităţilor româneşti, după 1989, faţă de condiţiile de locuire ale românilor. Dacă până acum nu au existat planuri şi strategii de dezvoltare urbană (de altfel, nici de dezvoltare rurală), problema trebuie asumată şi trebuie elaborate viziuni de reconstrucţie profundă a ţării, dublată însă şi de instrumentele financiare necesare.

Migraţia externă, în special pentru muncă

Condiţiile proaste de locuire au un impact negativ şi asupra stării capitalului uman. Dacă la recensământul din 2002 s-a constatat un fenomen îngrijorător – migraţia orăşenilor la sate – efectele se resimt şi în plan antreprenorial. Astfel, 80% dintre orăşeni nu au o afacere proprie şi nici nu intenţionează să pornească vreuna. Pe de altă parte, în peste 12% dintre gospodării există o persoană plecată în străinătate, aproape 70% dintre cei plecaţi fiind la muncă. Majoritatea celor plecaţi (55%) au vârste cuprinse între 20 ţi 40 de ani.

Alianţa DA, în fruntea preferinţelor electorale ale orăşenilor

În ceea ce priveşte intenţiile de vot, trebuie precizat că întrebările folosite au fost deschise. Efectul acestor tip de întrebări este acela de atragere a voturilor către patridul aflat la putere. Astfel, distanţa dintre Alianţa DA (prin cumularea voturilor PD şi PNL) şi PSD este destul de mare (35%). Este cunoscut însă faptul că în mediul urban Alianţa s-a bucurat mereu de o susţinere mai largă decât la nivelul satelor. În lipsa unei alte măsurători de acelaşi tip nu putem sesiza evoluţia intenţiilor de vor pentru principalele forţe politice. Este interesant însă, că din totalul votanţilor atribuiţi Alianţei (59%), o treime au precizat separat unul cele două partide componente (PD – 11%, PNL – 10%). De remarcat însă, spre deosebire de sondajele anterioare, în care distribuţia voturilor în cadrul Alianţei dădea un avans PD-ului (la nivel naţional) ponderea celor care menţionează spontan unul dintre cele două partide din cadrul Alianţei este egală. Chiar dacă acesta nu este un indiciu perfect comparabil cu situaţia în care este pus respondentul care este pus să aleagă între cele două partide, este totuşi de remarcat şi de luat în considerare această distribuţie egală a voturilor în urban între PD şi PNL.

Se pot ridica aceleaşi semne de întrebare asupra modului în care au fost cumulate intenţiile la vot pentru Alianţă, chiar dacă, de această dată Gallup susţine că s-a folosit o întrebare deschisă. De altfel, rezultatele sunt publicate şi pentru fiecare partid în parte.

Altfel, Alianţa DA (separat) obţine scoruri mai bune în oraşele mari (42%) şi în Bucureşti (43%), PD este preferat în Bucureşti (16%), PNL obţine scorurile cele mai bune (depăşind PD) în oraşele mici (15%). PSD stă mai bine în oraşele mici (27%) şi medii (29%).

În privinţa intenţiilor de vot pentru eventuale alegeri prezidenţiale, Traian Băsescu atrage preferinţele a 63% dintre cei care îţi exprimă opinia, urmat la mare distanţă de Adrian Năstase cu 13%, Corneliu Vadim Tudor – 10%, Mircea Geoană – 5%, Theodor Stolojan 3%, Ion Iliescu – 1%. Popularitatea lui Traian Băsescu este mult mai mare în Bucureşti (73%), dar acesta se menţine pe primul loc şi în oraşele mici (59%). Adrian Năstase obţine un scor mai bun în oraşele medii (19%), în timp ce Corneliu Vadim Tudor este mai bine văzut în oraşele mici (12%).

Lansarea sondajului în această perioadă poate crea noi controverse

Este interesantă lansarea acestui sondaj în această perioadă, la puţin timp după scandalul legat de modul de realizare a întrebărilor în cadrul sondajului realizat de Gallup pentru SAR. Este cunoscut faptul că fostul preşedinte al FSD, Renate Weber, este acum consilier prezidenţial. Lansarea acestui sondaj poate crea impresia de creştere a Alianţei la nivel naţional, în condiţiile în care scăderile evidenţiate de sondajele realizate în august erau îngrijorătoare pentru Alianţă.



[1] Conform metodologiei Gallup, oraşele mici sunt cele cu o populaţie sub 30.000 de locuitori, oraşele medii au între 30.000 şi 100.000 locuitori, iar oraşele mari au peste 100.000 de locuitori. Bucureştiul este tratat separat. Structura eşantionului a urmărit şi crearea a patru subeşantioane reprezentative la nivelul celor patru entităţi.


Administratorul