„Noi avem înca putini oameni care au autoritate în societatea civila si, din acest motiv, în acesti ultimi doi ani, cand democratia se degrada la noi, nu era suficient sa facem numai rapoarte de analiza si cercetare. A trebuit sa aruncam toata greutatea noastra în joc, ca sa unim PNL cu PD, sa-l aducem pe Basescu drept candidat (Stolojan nu ar fi castigat alegerile, desi ar fi fost un presedinte bun), sa scapam de o reforma electorala care ar fi favorizat PSD, sa organizam CPC si sa gasim bani pentru ea. Asa am parcurs pas cu pas si deliberat etapele unei mici “revolutii portocalii”, asa cum inspirat le descrie d-na Condoleezza Rice”.

„Cat despre regimul actual, o sa vorbim la anul pe vremea asta. Deocamdata, si prin interventiile noastre discrete, dar eficace, s-au depasit puncte sensibile, s-a aprobat declaratia de avere si acum se lucreaza la Ministerul Justitiei la proiectul unui birou de etica/agentie de integritate, care sa faca permanent ce am facut noi exceptional, sa supravegheze integritatea demnitarilor. Deci, deocamdata, bila alba”.

Cotidianul „7 plus” reia astăzi, pe prima pagină, un interviu publicat de revista 22 în ediţia sa din 14-20 iunie 2005 care o are ca protagonistă pe Alina Mungiu-Pippidi. Dincolo de consideraţiile legate de publicarea acestui material la acest moment (pe care le prezentăm ulterior), sunt necesare o serie de observaţii importante care derivă din conţinutul a interviului.

Cel mai exploziv aspect al materialului este demersul explicit al Alinei Mungiu de a poza în arhitectul schimbării politice de anul trecut şi de a pune această schimbare pe seama unei strategii elaborate de SAR. Practic, se descrie mecanismul aplicării unui scenariu de tip „revoluţie portocalie” de un grup (SAR) coordonat de Alina Mungiu, care a gândit de la zero ipoteza acestei schimbări şi a contribuit decisiv la realizarea efectivă a acesteia.

Etapele implicării sale în schimbare sunt explicitate destul de amănunţit.

1.     factorul care îşi asumă responsabilitatea pentru evoluţia societăţii

„În acesti ultimi doi ani, cand democratia se degrada la noi, nu era suficient sa facem numai rapoarte de analiza si cercetare”.

2.    Autorul ideii

„Acum un an, referentii anonimi ai raportului meu scriau ca eu ma însel, ca Alianta D.A. nu are nici o sansa, ca principala sursa de pluralism politic este dihonia dintre Nastase si Iliescu. La fel credeau multi intelectuali, care nu mai aveau sperante”

3.    promotorul ideii

„A trebuit sa ne întrebuintam serios pentru a avea o schimbare si am facut-o pentru ca Adrian Nastase era un adversar al democratiei”

4.    arhitectul proiectului

„A trebuit sa aruncam toata greutatea noastra în joc, ca sa unim PNL cu PD, sa-l aducem pe Basescu drept candidat (Stolojan nu ar fi castigat alegerile, desi ar fi fost un presedinte bun), sa scapam de o reforma electorala care ar fi favorizat PSD, sa organizam CPC si sa gasim bani pentru ea”.

5.    artizanul schimbării

„Asa am parcurs pas cu pas si deliberat etapele unei mici “revolutii portocalii”, asa cum inspirat le descrie d-na Condoleezza Rice”.

6.    artizanul transformării profunde a rolului societăţii civile

„Capacitatea societatii civile a crescut cu pragmatismul ei, fiind un raport între putere si sarcina. Noi am fost selectivi cu sarcinile, le-am filtrat mai realist decat se obisnuia acum cinsprezece ani si ne-am dezvoltat si capacitatea, nu mai suntem generalisti, suntem experti, formulam si rezolvam probleme, si aici si în alte tari”

7.    îndrumătorul din umbră al guvernării

„Cat despre regimul actual, o sa vorbim la anul pe vremea asta. Deocamdata, si prin interventiile noastre discrete, dar eficace, s-au depasit puncte sensibile, s-a aprobat declaratia de avere si acum se lucreaza la Ministerul Justitiei la proiectul unui birou de etica/agentie de integritate, care sa faca permanent ce am facut noi exceptional, sa supravegheze integritatea demnitarilor”

Cel mai important element care derivă din această luare de poziţie este modificarea percepţiei asupra schimbării politice din 2004. Astfel, dacă până acum procesul care a permis producerea acestei schimbări a fost prezentat opiniei publice ca fiind unul spontan, derivat din nevoile fireşti ale unei părţia electoratului şi dorinţa sa de schimbare, prin această intervenţie pretenţia de spontaneitate este delegitimată şi se vorbeşte deschis despre strategie şi planificare. Mai mult, nu protagoniştii înşişi ai acestei schimbări sunt autorii acesteia, ci un grup, coordonat de o persoană (Alina Mungiu), sprijinit sau nu de alte forţe.

Trebuie precizat că analiştii fenomenului revoluţiei portocalii din Ucraina vorbesc despre orchestrarea acestuia de către grupuri din cadrul administraţiei americane, iar Alina Mungiu menţionează în cadrul acestui interviu numele Condoleeza Rice, fără nici o legătură aparentă cu logica argumentaţiei sale.

Efecte politice

 

Unul din elementele speciale legate de acest interviu se referă la lupta pentru postul deţinut până de curând de Elena Udrea la Cotroceni. Rodica Stănoiu anunţa recent că succesorul Elenei Udrea ar urma să fie Alina Mungiu. Publicarea, astăzi, a unor extrase din interviul acordat de Alina Mungiu revistei 22, arată că există interese care se opun eventualei veniri a preşedintei SAR la Cotroceni. Alina Mungiu este demascată în presă ca parte la o făcătură de imagine şi, în acest fel, i se atacă credibilitatea. Nu este prima dată când se întâmplă acest lucru (a existat şi momentul decredibilizării sale ca specialist în sondaje de opinie).

Oricum, prin această publicare (şi prin eventualele continuări ale cazului), Traian Băsescu este forţat să ia atitudine:

–         fie o acceptă pe Alina Mungiu în funcţia Elenei Udrea, caz în care va trebui să explice foarte multe lucruri (respectiv, diferenţa dintre realitate şi imagine în campania electorală de anul trecut)

–         fie nu o numeşte pe Alina Mungiu în această funcţie (şi se fereşte de un scandal complicat, legat de propria sa ascensiune şi legitimitate).

Alina Mungiu are şi o miză personală. Este evident, din declaraţiile sale, că a contribuit la campania electorală a Alianţei şi a lui Traian Băsescu, anul trecut (formă asupra căreia nu există însă nici o clarificare din punct de vedere juridic, câtă vreme nu se arată care este cadrul implicării doamnei Mungiu). E la fel de evident că doamna Mungiu nu este mulţumită de recunoştinţa primită din partea noii puteri (fapt care ar motiva lansarea acestor declaraţii în primă instanţă, într-o publicaţie relativ anonimă în prezent, într-o perioadă de vară, când nu se poate miza pe impact mediatic).

Un conflict, care ar fi trebuit rezolvat în cadru privat, e pe cale să fie extins către public (situaţie care va extinde discuţia şi către alte zone, precum cea a finanţării campaniilor electorale şi a implicării societăţii civile în campaniile electorale). Remarcăm, cu acest prilej, că societatea românească nu a abordat aproape deloc până acum tema implicării societăţii civile în mod partizan în politică şi, cu atât mai puţin, nu şi-a pus problema controlării de către stat a acestei implicări. 

Persoane de interes:    Elena Udrea   

Administratorul