Frunzaverde si-a motivat declaratia prin faptul ca PNL si PD aduna mai mult electorat separat decat impreuna. „Nu mai putem vorbi despre un mare partid de centru sau dreapta, ci doar de mai multe partide de centru, dreapta sau stanga chiar – probabil din primavara viitoare”, a spus liderul PD ca replica la propunerea de unificare a fortelor de centru-dreapta. Liberalul Ludovic Orban a aprobat si el ideea abandonarii fuziunii si i-a recomandat presedintelui Traian Basescu sa isi schimbe comportamentul fata de PNL, daca vrea ca liberalii sa il mai sustina. Sociologul Sebastian Lazaroiu a spus ca „Alianta e moarta si daca o mai vedem la geam inseamna ca mai asteapta pensia cateva luni”.

Crin Antonescu i-a felicitat pe pedisti pentru „oportunismul politic” de a se afilia Partidului Popular European. Frunzaverde s-a aparat, povestind ca partidul sau nu s-a simtit niciodata bine in Internationala Socialista. “Nu poti accepta ca o masa intreaga de socialisti sa devina peste noapte populari”, a intervenit Ludovic Orban. 

Interventia lui Orban l-a iritat pe Frunzaverde, care i-a amintit acestuia ca PNL a fost principala sursa de instabilitate in Alianta, in partidul liberal existand „o mai mare lipsa de coeziune si inconsecventa” decat la PD.

 

Atitudinea aproape conflictuală a reprezentanţilor celor două partide componente ale Alianţei  nu mai reprezintă deja o surpriză, fiind anunţată deja de alte elemente de comportament asemănătoare. Faptul că asemenea schimburi de replici au avut loc într-un context “paşnic” şi teoretic lipsit de miză – o dezbatere organizată de fundaţia Horia Rusu – sugerează nivelul de tensiune şi încordare manifestat la ora actuală în cadrul raporturilor dintre PNL şi PD.

Acuzaţiile reciproce au sugerat, în subtext, unul dintre motivele principale ale rupturii. Astfel, democraţii au acuzat PNL de “inconsecvenţă” şi de faptul că au acţionat ca un factor de instabilitate (ceea ce poate însemna insubordonare faţă de direcţiile de acţiune ale preşedintelui Băsescu) iar liberalii au cerut o ajustare de comportament a preşedintelui  faţă de ei. Cu alte cuvinte, PD este nemulţumit de faptul că partenerii nu s-au comportat ca un bloc disciplinat faţă de comandamentele de la Cotroceni, în timp ce PNL reproşează tocmai această aşteptare a subordonării.

Delimitarea clară de proiectul fuziunii, deşi nu este chiar o surpriză, vine concomitent cu declaraţia recentă a preşedintelui Băsescu despre renunţarea la ideea alegerilor anticipate. Coroborate, aceste două mesaje sugerează încheierea unei etape şi inaugurarea alteia în existenţa şi priorităţile Alianţei PNL-PD. Secundar, această reorientare acţionează şi ca o contrapondere la percepţia obsesiei Alianţei în legătură cu schimbarea preşedinţilor de camere. Cu toate acestea însă, nu se poate contracara impresia de eşec, cel puţin în legătură cu anticipatele şi cu fuziunea.

Prin tentativa de redefinire a priorităţilor Alianţei, PD transmite un mesaj important propriului electorat – un mesaj de fidelizare şi de “strângere a rândurilor”, în timp ce PNL reacţionează defensiv şi îşi consolidează raportarea conflictuală faţă de preşedintele Băsescu.


Administratorul