Biroul Electoral Municipal a anuntat ca, dupa numararea a peste 90% din voturi, s-a inregistrat un procent de 53% de voturi pentru Adriean Videanu.

Interpretări:

Cel mai important lucru care poate fi remarcat este nivelul spectaculos de mic al participării la vot. El e mai relevant decât chiar şi rezultatul alegerilor (mai ales că se ştia de dinainte care este favoritul cert).

Interpretarea neparticipării se poate face şi prin prisma semnalului pe care aceasta îl transmite societăţii şi scenei politice. Neparticiparea este un sindrom social al respingerii (şi poate fi discutat, în acest sens, chiar şi cu sociologi de prestigiu, precum Septimiu Chelcea, Sebastian Lăzăroiu sau Dorel Abraham).

Cauze ale participării slabe la vot:

– Votul pentru Primăria Capitalei nu a avut o miză reală pentru bucureşteni. Practic, acest scrutin nu a fost privit ca parte a procesului electoral început în anul 2004, ci ca un episod suplimentar şi superfluu. Războaiele electorale ale anului trecut au fost prea intense şi prea recente pentru ca o astfel de confruntare să mai conteze acum. O consecinţă a fost inclusiv campania electorală lipsită de nerv şi de vizibilitate.

– Se poate face o comparaţie şi cu ciclurile olimpice. Astfel, în ciclurile olimpice, se investeşte foarte mult pentru momentul înregistrat o dată la patru ani (atunci când are loc disputa finală). Această investiţie face ca, între ciclurile olimpice să scadă şi forma participanţilor. Din cauza participării masive din 2004 (măsurată nu doar prin vot, ci şi prin alţi indicatori: audienţă ştiri, citire presă, participare acţiuni electorale etc), acţiunea din această lună a fost total neinteresantă. Criteriul dorinţei de a participa la un astfel de eveniment este un indicator de performanţă pentru o societate. Prin urmare, scăderea majoră a participării, la limita cea mai scăzută de după revoluţie, poate fi percepută ca o neîndeplinire a acestui criteriu de performanţă.

– Miza în sine a funcţiei de primar al capitalei a fost una redusă, în afara semnificaţiei sale politice. Miza a fost minimalizată inclusiv prin contrast cu anul trecut, care aducea faţă în faţă un lider al opoziţiei (Băsescu) şi un ministru important al puterii (Geoană); atunci, anvergura confruntării a fost însă amplificată superficial.

– Lipsa de miză a fost accentuată şi de inegalitatea evidentă de statut de la care au plecat principalii candidaţi: Videanu – ministru, un apropiat al lui Băsescu, Vanghelie – un marginal nesusţinut, în primă instanţă, nici de propriul partid.

– Apatia bucureştenilor a fost accentuată (nu cauzată) şi de agenda dominată de două evenimente nepolitice, dar de mare interes şi vizibilitate publică: răpirea jurnaliştilor români în Irak (şi toate speculaţiile din jurul acesteia) şi moartea Papei.

– Dată fiind istoria opţiunilor politice ale bucureştenilor, precum şi confirmarea de anul trecut a trendului anti-PSD, victoria Alianţei era previzibilă, aceasta fiind o altă cauză a neparticipării.

– Demobilizarea electoratului Alianţei este evidentă, pe fondul performanţelor slabe din primele luni de mandat. În perspectiva unor eventuale alegeri anticipate, acesta este un semnal negativ pentru Alianţă.

Anul trecut, Traian Băsescu a obţinut 54.9% din voturi, în condiţiile în care participarea a fost de 43.96%. În 2005, Videanu a obţinut 53,01% din voturi, în condiţiile reducerii la jumătate a participării (23%). Astfel, dacă Băsescu obţinea în iunie 2004 în jur de 400.000 de voturi (adică pentru Alianţă votau anul trecut la fel de muţi oameni cât au venit de data asta la întreg scrutinul). Videanu nu a reuşit să mobilizeze decât jumătate din acest număr de voturi (200.000)

– Prezenţa scăzută la vot confirmă lipsa de apetenţă a românilor faţă de alegerile anticipate. Aceste alegeri sunt un indicator al preocupării românilor faţă de astfel de propuneri (în cazul unor alegeri anticipate, prezenţa la vot poate fi la fel de redusă).

– Neparticiparea indică lipsa de disponibilitate a populaţiei de a accepta formule împotriva intereselor sale. Interesul populaţiei era ca oraşul să fie condus încă de anul trecut.

Ce va urma:

– Deşi procentual se repetă rezultatele de anul trecut (pentru Alianţă şi PSD), există o diferenţă majoră: reprezentativitatea mult mai redusă a lui Videanu, care îi va afecta şi mandatul incomplet.

– Indiferent ce se va întâmpla pe parcursul acestui mandat, anul 2004 nu va putea fi recuperat în planul administrării capitalei. El va fi un an pierdut, într-un fel sau altul, de bucureşteni, în condiţiile în care mandatul actualului primar este de trei ani şi nu de patru. Acest fapt va fi resimţit în scurt timp (deja perioada alegerilor a trecut şi se poate începe tragerea la răspundere a administraţiei pentru probleme). Nevoia unei perioade de acomodare pentru noul primar va fi nejustificată.

– Alianţa se află într-o situaţie dificilă, deoarece controlează aproape total Bucureştiul. Toate eşecurile la nivelul administraţiei locale îi vor fi inevitabil atribuite.

– Videanu devine un lider scos din circuit pentru Alianţa PNL-PD, readucând în discuţie criza de personalităţi prin care pare a trece PD, după alegeri (pot fi amintite plecările din partid, precum şi discutarea refolosirii unor nume controversate, precum Radu Berceanu). Funcţia de primar general nu oferă oportunităţi reale de impunere a unui lider politic fără amplitudine (din cauza dificultăţilor de administrare şi problemelor variate ale capitalei); Băsescu a fost un caz special, care s-a folosit exclusiv de oportunităţile de imagine şi de cele aflate în afara funcţiei de primar.


Administratorul