Alegerile locale din acest an au fost marcate de mai multe premiere care, într-o măsură mai mare sau mai mică, şi-au pus amprenta atât asupra campaniei electorale, cât şi asupra rezultatelor finale:

– au fost primele alegeri locale desfăşurare după aderarea la UE; pe lângă relevanţa simbolică, acest aspect a mărit miza alegerilor deoarece resursele publice la care câştigătorii au acces sunt foarte mari, iar perspectivele economice şi sociale sunt favorabile unei guvernări de succes.

– legislaţia electorală s-a modificat permiţând alegerea în mod direct a preşedinţilor de CJ; din nou miza alegerilor a crescut.

– spaţiul politic a fost şi este unul conflictual, fiind influenţat de un preşedinte care doreşte să domine. Tensiunile cresc, iar atitudinile se radicalizează de fiecare dată când conflictul partizan este structurat în jurul unui personaj antagonic, maniheist.

harta-alegeri-locale-2008-CJ

ATMOSFERA DE CAMPANIE

Campania a început foarte, foarte târziu. Partidele au aşteptat ca ceilalţi să îşi desemneze candidaţii. S-a aşteptat mult să se vadă dacă se introduce votul uninominal la CJ. Din aceste cauze, multe decizii strategice s-au luat cu doar câteva săptămâni înainte de campanie. În consecinţă, candidaţii şi-au lansat programele abia în campanie, unii având nevoie de mult timp pentru a-şi agrega echipe, fonduri, resurse. Impresia de noncombat, sugerată de Băsescu, a fost şi o consecinţă a acestei întârzieri.

La Bucureşti, s-au confruntat două paradigme:

– Bucureşti pro sau contra actuala administraţie (deci, sentimentul anti-Videanu devenea justificarea unei schimbări care, dusă până la capăt, însemna şi un vot de blam pentru Băsescu); extensia argumentului este Bucureştiul unui independent vs Bucureştiul partidelor (a tuturor de până acum)

– Bucureşti pro Băsescu vs Bucureşti pro Iliescu (PDL a forţat argumentul că direcţia oraşului e bună şi că o schimbare poate însemna întoarcerea la Iliescu şi la cei 322)

Spre deosebire de alţi ani, niciuna dintre aceste paradigme nu a fost dominantă. De aici, disiparea voturilor.

DIFERENŢE DE FOND

 

Alegerile locale din 2008 sunt foarte diferite ca miză de alegerile locale din anii trecuţi. Au apărut trei factori noi care trebuie luaţi în calcul atunci când se face o analiză:

– În primul rând, vom discuta despre bugete mărite, amplificate de fondurile europene, precum şi de creşterea economică. Aceasta face ca interesul pentru funcţiile locale să fie mai mare. Bugetele unor judeţe tind să devină foarte importante, mai ales din perspectiva de gestionare a fondurilor de dezvoltare venite de la UE.

– În al doilea rând, votul uninominal la Consiliile Judeţene a personalizat profund competiţia, punând partidele pe un plan secund şi aducând în prim-plan performanţa personală a celor care aspiră la această funcţie. Perspectiva de a se legitima public această funcţie, asociată în trecut doar cu atribute negative de imagine, a mobilizat energii noi.

– În al treilea rând, contează şi perspectiva votului uninominal de la Parlament, care a făcut ca cei care vor să aibă o şansă în plus de a deveni senator sau deputat să intre şi mai puternic în competiţie, pentru a-i ajuta pe candidaţii locali. Fiindcă de cei care vor deţine funcţii în administraţie va depinde la toamnă, sau în primăvara viitoare – oricând se vor desfăşura alegerile generale, obţinerea unui atu poate decisiv.

DUPA TURUL DOI.

În urma alegerilor locale 2008 pot fi desprinse trei tipuri de concluzii: politice, instituţionale şi imagologice.

 

CONCLUZII RELEVANTE ÎN PLAN POLITIC:

– Ne aflăm în prezenţa unui sistem multipartidist fără partid dominant;

– Matematic şi simbolic există un câştigător, iar acesta este PSD. PSD are cei mai mulţi primari, cei mai mulţi preşedinţi de CJ şi cei mai mulţi consilieri locali. Anvergura administrativă oferă partidului perspective în cazul alegerilor parlamentare. Nici PD-L nu stă rău la acest capitol, la fel şi PNL. Ca atare, la toamnă va avea câştig de cauză cel care va reuşi să-şi maximizeze cel mai bine câştigul obţinut la locale.

CONCLUZII RELEVANTE ÎN PLAN INSTITUŢIONAL:

– Deşi campania a fost apatică, analiza politică arată că aceste alegeri chiar pot schimba faţa sistemului politic românesc.

– Votul majoritar în colegiu uninominal nu va duce la o creştere a reprezentativităţii, ci la o scădere a acesteia.

– Există riscul declanşării unor crize politice, cu rădăcini instituţionale, în condiţiile în care preşedinţii de CJ vor intra în conflict cu diferite majorităţi ostile. Această situaţie, similară coabitării de la nivel naţional, poate produce blocaje instituţionale.

– Alegerile au fost, în multe locuri, defectuos organizate. Dovadă stă numărul mare de contestaţii şi de fraude semnalate. Mita electorală a devenit un laitmotiv al acestor alegeri, iar asta este extrem de grav. Mesajul latent acestei campanii este următorul: dacă ai bani pentru a cumpăra voturi atunci ai succes.

– Se impune tot mai mult nevoia de reformare a sistemului administrativ, în sensul descentralizării. Trebuie acordată o mai mare autonomie autorităţilor locale alese în gestionarea serviciilor publice. Oamenii au aşteptări de la cei aleşi, aceştia promit mult în campanie, iar ulterior sunt legaţi de mâni şi de picioare, fiind dependenţi în mare parte de guvernul central.

CONCLUZII RELEVANTE ÎN PLAN IMAGOLOGIC:

– PSD este perceput drept câştigătorul acestor alegeri; nu numai pentru că a obţinut cel mai mare număr de primari sau de consilieri judeţeni, ci pentru că se află pe linie cu partidul prezidenţial. Se dovedeşte acum că PD-L a fost umflat artificial în ultimul an şi că forţa lui reală este mult inferioară faţă de ceea au încercat să spună şi să arate liderii săi. PSD se află pe un trend ascendent, lucru ce va fi testat la alegerile parlamentare.

– Alegerile locale au însemnat o înfrângere a lui Traian Băsescu. Faptul că şeful statului s-a implicat direct în campanie facilitează o astfel de interpretare. Şi nu este vorba despre o înfrângere personală, ci despre o sancţionare de către electorat a stilului de politician reprezentat de Traian Băsescu. Şeful statului a riscat, dar de data asta nu a mai avut câştig de cauză. A riscat din două motive:

PERSPECTIVE

Sintetizând aceste concluzii, putem anticipa următoarele consecinţe pe termen mediu:

– PDL nu capitalizează aproape deloc din potenţialul său electoral sugerat de sondaje şi are în faţă o campanie parlamentară dificilă

– PSD se întăreşte organizatoric, dar nu îşi tranşează problemele interne; semnalele despre fracturile (poate decisive) din interior vor continua să apară, dar Geoană personal nu pare să fie pus în pericol

– PNL nu va cunoaşte mari crize interne, fiindcă Orban nu va fi legitimat de vot; organizarea alegerilor parlamentare va întări poziţia lui Tăriceanu

– UDMR are şansa de a tranşa lupta cu UCM, dacă preia conducerea în Covasna

– Partidele mici vor dispărea treptat ca pondere, pe măsură ce devine clar mecanismul de atribuire a mandatelor la alegerile parlamentare

– Calculele pentru viitoarea majoritate guvernamentală va menţine clasa politică în fierbere şi scena politică blocată; guvernarea va rămâne minoritară

– Traian Băsescu va încerca puternic în viitoarele luni să preia din nou ofensiva, profitând probabil şi de semnalele negative care vor veni de la Bruxelles

– Începerea folosirii fondurilor europene de către noile CJ va duce la puverizarea şi mai puternică partidelor

Sursa foto: Adevarul.ro


Administratorul