AFP: Gerhard Schröder si-a reafirmat sustinerea pentru aderarea Romaniei si Bulgariei la UE, lansand un apel catre celelalte state membre sa „nu inchida usa” in fata celor doua tari.
Jean Asselborn, reprezentantul Presedintiei Uniunii Europene si ministrul luxemburghez al afacerilor externe a declarat ca este multumit de progresele constante pe care Romania le realizeaza in ultima perioada de timp in contextul prepararii pentru aderarea la UE
Olli Rehn a apreciat eforturile facute de noul guvern roman in reformarea justitiei, felicitand-o pe Monica Macovei pentru integritatea de care da dovada si pentru determinarea cu care urmareste aplicarea reformelor in sistemul judecatoresc.
Surse diplomatice, citate de Reuters, afirma ca respingerea Constitutiei europene de catre francezi si olandezi a sporit riscul amanarii Romaniei.
Presedintia luxemburgheza a Uniunii Europene intentioneaza sa recomande celor 25 de sefi de stat si de guvern participanti la summit-ul de la Bruxelles „o pauza de reflectie” asupra Constitutiei europene, a declarat, ieri, liderul grupului parlamentar conservator din Parlamentul european, Hans-Gert Pottering, citat de Mediafax.
O noua Europa ar putea aparea din actuala criza europeana in cazul in care liderii UE prezenti la summit-ul de la Bruxelles se vor ridica la inaltimea evenimentului, a apreciat, ieri, presa britanica, preluata de Mediafax.
Jurnalele franceze anunta izolarea Frantei (Ziua)
Recentul Consiliu European de la Bruxelles a confirmat lipsa de unitate din interiorul Uniunii Europene şi a dat noi argumente celor care susţin că UE este în criză. Statele mari au venit la Bruxelles determinate să îşi susţină propria poziţie, dând astfel senzaţia apariţiei unor noi tipuri de naţionalisme, determinate de valul de nemulţumire populară faţă de efectele integrării.
Eşecul referendumurilor nu este cauza crizei, ci este catalizatorul resuscitării unor dispute mai vechi, în care elementul esenţial este apartenenţa naţională (a se vedea disputa franco-britanică pe tema bugetului UE). Se rediscută adevăratele probleme interne (cele de natură economică), cele rezultate în urma a câţiva ani de scădere a ritmului de creştere şi de influenţă a unui raport defavorabil euro-dolar. Faptul că s-a ajuns la acest nivel de încordare politică este însă, paradoxal, un lucru bun pentru Uniunea Europeană, deoarece în acest fel se realizează o întoarcere a clasei politice europene către agenda reală a populaţiei (cea care a părut a fi ignorată timp de mai mulţi ani în vederea realizării construcţiei europene). Pentru mulţi dintre liderii ţărilor UE, o astfel de reorientare s-ar putea să conducă la consolidarea propriilor poziţii în faţa electoratelor europene.
Semnalăm şi posibilitatea unor reaşezări în interiorul statelor europene, în sensul scăderii ponderii actualei elite pan-europene. De asemenea, discursul europena se va diminua ca anvergură şi ca resursă de legitimare inclusiv în Europa.
Îndemnul preşedinţiei luxemburgheze a UE de a se opta pentru o perioadă de reflexie este sindromul cel mai clar al lipsei de unitate din interiorul UE. Pentru ca şansele de realizare a construcţiei europene să rămână constante, e nevoie de această perioadă, precum şi de găsirea altor mecanisme de relaţionare care să depăşească barierele naţionale. Pentru câţiva ani, liderii UE au reuşit să poarte discuţii în cadrul Consiliilor Europene de pe poziţii similare unei politici interne comune. Acum se revine la relaţiile diplomaţiei tradiţionale, în care liderii politici sunt reprezentanţi ai naţiunilor. Dimensiunea confederativă pare a se fi dizolvat. În acest fel, se anulează legitimitatea construcţiei supranaţionale a UE şi se pune sub semnul întrebării funcţionalitatea acesteia. Marea provocare a următoarei perioade ( luni sau ani) este aceea de a redefini funcţionalitatea UE şi a instituţiilor sale. Dacă se va reuşi acest lucru, se poate spune că integrarea României, atunci când se va produce, va genera efecte pozitive asupra societăţii noastre. Dacă nu se va reuşi redefinirea structurilor UE, aderarea României s-ar putea să fie doar una formală, fără efectele vizate anii trecuţi.
În ce priveşte aderarea efectivă a României, este destul de clară absenţa unui consens în legătură cu decizia politică ce trebuie anunţată în toamna acestui an. Fiindcă, dincolo de declaraţiile diplomatice ale liderilor europeni, nu există garanţii ale păstrării termenului existent în tratatul de aderare. Dimpotrivă, multe semnale indică o creştere a exigenţei UE faţă de România, iar sursele citate de Reuters indică posibilitatea forţării amânării integrării celor două ţari doar pentru a se câştiga acea perioadă de timp necesară reconsolidării structurilor europene.
E de apreciat mesajul cancelarului german, Gerhard Schroeder, ale cărui intenţii se leagă însă foarte mult de cauza Croaţiei. Integrarea acestei ţări depinde foarte mult de continuarea procesului de extindere. Din această perspectivă, cancelarul german devine un susţinător al României, chiar şi în condiţiile în care România a ignorat aproape explicit dezvoltarea unor relaţii cu această ţară în ultima vreme.
Mai există o declaraţie spectaculoasă, referitoare la Monica Macovei, ale cărei reforme sunt apreciate de Uniunea Europeană în premieră. Este un semnal foarte puternic (destul de puţin mediatizat însă), care anihilează multe din criticile formulate de PSD în legătură cu pachetul de legi supus asumării răspunderii. Trebuie făcută însă precizarea că mesjul lui Olli Rehn este referitor mai degrabă la intenţii decât la rezultate efective. De asemenea, se atrage foarte serios atenţia că problema României nu este adoptarea unor legislaţii pozitive, ci aplicarea acestora (metafora despre „budinca pe care trebuie sa o iei din tigaie si sa o mananci”). Din această perspectivă, acest comentariu favorabil nu echivalează cu o notă bună în raportul de ţară. Dimpotrivă, este o formă diplomatică de a da un nou avertisment (Monica Macovei este susţinută în faţa politicienilor din opoziţie, dar susţinerea de care se bucură echivalează cu o asumare a răspunderii faţă de aprecierile care vor exista în raportul de ţară).
Remarcăm că declaraţiile liderilor europeni, dincolo de confuzia referitoare la finalităţile procesului de extindere, cuprind o foarte mare doză de responsabilizare a autorităţilor române. În acest sens, se înţelege foarte clar că, dacă se va ajunge la amânarea aderării cu un an, va fi exclusiv din cauza modului de acţiune a autorităţilor (guvern şi preşedinţie).
