Acesta nu este un text tipic pentru mediul online, fiind destul de lung. Va recomand insa sa il parcurgeti in intregime pentru ca poate avea legatura cu voi si cu modul in care ati fost implicati, entuziasmati sau, dimpotriva, dezgustati de recentele alegeri prezidentiale.

Cele doua minute de ura, descrise de Orwell in „1984”, au un corespondent si in Romania zilelor noastre. Cu diferenta ca in locul ecranului gigant din scrierile lui Orwell, noi am stat in fata wall-ului de Facebook, iar cele doua minute au fost in cazul nostru cateva saptamani fierbinti si intense de ura, in care „Goldstein”-ul autohton a fost cautat, gasit si apoi urat cu inversunare.

„Ignoranta este putere”

Propaganda la care a fost supus cetateanul roman a disparut, in linii mari, imediat dupa finalul alegerilor. Era si normal. Raman insa efectele acelei energii negative care s-a revarsat pe paginile noastre timp de cateva luni. Prieteni care, total decuplati si dezinteresati de politica ani de zile – despre care am putea spune ca sunt de-a dreptul ignoranti, au fost atinsi de flagelul campaniei si au alunecat, prin ideile si expresiile pe care le-au imbratisat, pe toboganul periculos al injuriilor demne de un postac de partid. Unii i-ar spune participare politica. Eu o reduc la o forma noua de comunicare politica, (auto)generata la nivel individual ca urmare a contextului electoral incins, dar si a noii logici de comunicare catre care ne indreptam: campania electorala online la nivel de individ, prin (alt) individ.

Oameni care, pentru a-si avertiza reteaua de prieteni cu privire la „pericolul comunist” si „ciuma rosie” care ne paste la colt de Tur 2, au adoptat un discurs care poate fi usor si fara risc de eroare atribuit unei retorici cu iz fascist. Reciproca este, la randul sau, valabila, vizand in special pericolul reintoarcerii „basistilor”, dusmanii care au supt sangele poporului timp de 10 ani.

Alegerile au trecut, apele involburate de pe Facebook s-au retras, iar acei oameni activati in timpul campaniei au ramas tot acolo, revenind in buna masura la atitudinea preelectorala. Vor fi manati, din nou, la lupta peste 2 sau 5 ani, iar resortul care ii va readuce impreuna va fi acelasi vechi si simplu sentiment de ura.

in ultimele saptamani am citit diverse analize si pseudo-analize referitoare la cat de mult a contat mediul online, in general, si Facebook-ul, in special, in campania pentru alegerile prezidentiale din 2014. Nimic nou sub soare. Mediul online a inceput sa conteze, dar fara a fi decisiv, inca de acum 10 ani, de la prezidentialele din 2004. Personal, mi se pare cel putin ironic ca potentialul Facebook este constientizat abia acum de catre multi dintre politicieni. Raspunsul la intrebarea „Cand a contat Facebook-ul in campaniile electorale?” este: din momentul in care a inceput sa fie folosit de primul milion de oameni. Vorbim, deci, si despre o ignoranta in randul unor politicieni in relatie cu noile media.

„Politia gandirii” de pe Facebook

Diversi analisti au mai spus ca retelele sociale ofera romanilor accesul garantat la surse de informare oneste. Au fost prezentate drept media care nu urmaresc sub nicio forma lansarea de intoxicari si nu pot fi mecanisme angrenate intr-un efort orchestrat de propaganda. Fals.

Facebook s-a dovedit, din prea multe puncte de vedere, un spatiu (la fel de) toxic precum unele posturi TV sau ziare de casa. Diferenta este data de faptul ca, in cazul mass-media, sursa (dez)informarilor poate fi jurnalistul. Pe Facebook, informatia este legitimata de cunostintele noastre, printr-un share. Cunoscuti despre care pornim de la premisa ca au parcurs o stire si garanteaza personal pentru credibilitatea sursei si informatiei distribuite. O putem numi complicitate la propaganda. Uneori fara buna stiinta, alteori cu rea vointa.

Tabloul general nu este unul imbucurator, daca adaugam in acest mecanism comunicational si „Politistii Gandirii” online. Ei sunt utilizatorii care te contacteaza personal si iti semnaleaza ca ai deviat de la linia generala impusa „de Wall”. Orwell a pus pe seama „Ministerului Iubirii” infama responsabilitate a organizarii minutelor de ura. Comunicarea pe Facebook a stimulat, sub umbrela protejarii democratiei, a pensiilor si salariilor, a statului de drept sau a valorilor pentru care s-au sacrificat oameni in urma cu 25 de ani, un hate speech infiorator. „Cine nu este cu mine este impotriva mea” a reprezentat norma de la care (prea) putini s-au abatut.

Iluzia elitei – „Cine controleaza prezentul controleaza trecutul”

Da, Facebook este reteaua sociala dominanta in peisajul online romanesc. Este cat se poate de logic ca bataliile comunicationale in orice campanie electorala prezenta sau viitoare, sa fie date cu precadere pe platforma dominanta. Diferenta este ca, pe masura ce platforma se dezvolta si atrage mai multi aderenti, are loc o omogenizare a publicului. Cei care continua sa priveasca aceasta retea sociala si mediul online, in genere, drept o proprietate a unei elite „de dreapta”, fie nu stiu in ce tara traim, fie pur si simplu traiesc intr-o ignoranta totala, netinand cont de schimbarile semnificative care s-au produs (de la preturile scazute de pe piata noastra de telecom, la dezvoltarea abilitatilor de consum new media in randul unui public, considera ei, neavizat) in Romania ultimilor 10 ani.

Revin insa la ura, caci ea a caracterizat, din punctul meu de vedere, campania electorala din mediul online din 2014. Iar ura a facut apel si la timpul prezent, dar mai ales la timpul trecut. Conflictul comunism vs. basism a fost o lupta construita in prezent, dar ancorata in trecut – dovada ca noile media se pot dovedi utile in a (re)construi evenimentele deja desfasurate, in paralel cu a demola din start orice dezbatere serioasa despre elementul de nou, despre viitor.

Gandul nu este o crima, ci o necesitate a retelei sociale!

Facebook se poate transforma intr-o reala platforma de dezbatere politica in masura in care iesitul din rand va fi acceptat si stimulat. Suntem atat de diferiti deja in mediul online incat a incerca tu, utilizator, sa ii reduci sau sa ii filtrezi pe toti ceilalti in functie de propriile preferinte politice si ideologice (in masura in care le ai pe cele din urma) este nu doar o misiune imposibila, ci un efort indreptat tocmai impotriva dimensiunii sociale a retelei. „Crima-ganditul” (acuza cea mai grava la Orwell, in urma careia protagonistii erau vaporizati mental) din mediul online trebuie stimulat, nu redus la tacere. In caz contrar, izolandu-ne de cei din jurul nostru care gandesc altfel, vom deveni  chiar noi acei propagandisti si cenzori pe care, altfel, ii criticam. Cu alte cuvinte, consumatori media care se auto-alimenteaza cu informatii trunchiate, avand la finalul zilei satisfactia ca au dreptate in dezbaterea cu ei insisi.

 

Articol publicat si pe adevarul.ro

Sursa foto: independent.co.uk


Paul Aparaschivei
Paul Aparaschivei este doctor în comunicare, cu o teză pe tema comunicării politice online în România. Are o experienţă de peste 6 ani în marketing politic şi electoral, iar portofoliul său include campanii electorale locale, parlamentare, europene şi prezidenţiale.