Raportul pe care Comisia Europeana l-a definitivat in aceasta saptamana va marca inceputul luptei electorale a acestei toamne, cu o prima intrebare: va mai conta sau nu tema luptei impotriva coruptiei la votul din noiembrie?

Formularile, ca de obicei elegante si diplomatice, vor fi intoarse pe toate partile de emisiunile de analiza si de analistii si politicienii care inca nu au plecat in vacanta. Si, cu siguranta, se vor extrage cele doua concluzii previzibile: pe de o parte, vor exista cei care spun ca justitia ar vrea sa se reformeze, dar nu este lasata de politicienii care vor sa o controleze si care blocheaza condamnarile in dosarele de mare coruptie; acestia ar putea fi sustinuti de un mesaj de la Cotroceni, care ar reafirma angajamentul presedintelui pentru a concretiza ceea ce a fost principala sa tema de campanie.

Pe de alta parte, vor exista ceilalti, care nu se raporteaza la justitie in sine, ci la acea justitie pe care presedintele Basescu o controleaza si care vor arata ca nu se poate vorbi de o reforma, ci de incercarile presedintelui de a folosi acest instrument pentru a lovi in adversarii sai politici. In acest cor, vocile guvernamentale, care vor emite in acelasi limbaj formal ca si cel de la Bruxelles mesaje despre nevoia de reforma si despre consistenta eforturilor executivului, vor fi pierdute in decor.

Presa va prezenta pe larg nu doar diversele sintagme mai mult sau mai putin picante, dar si deja binecunoscuta comparatie cu vecinii bulgari, de aceasta data mult mai afectati decat noi. Iar motivul pentru care Bulgaria va suferi de aceasta data serios (in sensul ca se pune problema blocarii unor fonduri europene) este de-a dreptul ironic: Bulgaria chiar a inceput sa acceseze pe scara larga fondurile europene, iar modul corupt in care o face este palpabil si masurabil. Spre comparatie, coruptia din Romania in legatura cu aceleasi fonduri este doar la un nivel de asteptare: este o prezumtie de vinovatie pentru un viitor care se amana tot mai mult. Or, cata vreme Romania inca nu fraudeaza fonduri, pentru ca nici macar nu le acceseaza, este greu de afirmat ca nivelul coruptiei de la noi este la acelasi nivel ridicat din Bulgaria. Beneficiind de experienta directa si clara a vecinilor nostri, poate ca momentul accesarii miliardelor europene va fi mai atent gestionat de autoritatile romanesti.

Cat despre tema justitiei si a luptei impotriva coruptiei, este inca greu de spus categoric daca ea va conta sau nu la alegerile viitoare. Toate semnalele arata insa ca opinia publica este tot mai putin sensibila la acest subiect. Dupa trei ani si jumatate in care s-a vorbit atat de mult si s-a facut foarte putin vizibil, este greu de reincalzit aceasta „supa”. Dimpotriva, publicul a devenit mult mai cinic si stie sa judece diferentele. In 2004, publicului i s-a spus ca saracia are o cauza directa: marea coruptie. Cu acest discurs, Basescu a devenit presedinte si a promis un silogism simplu: distrugand coruptia mare, va permite romanilor sa beneficieze nu doar de democratie, dar si de cresterea economica, pentru a trai mai bine. Acum, acest discurs se apropie de scadenta. Pentru lupta impotriva coruptiei, Traian Basescu a cerut totul si a primit totul: a avut un ministru care a facut legi pentru cresterea puterii executive, a schimbat procurori si judecatori intr-un ritm fara precedent, a dat unda verde pentru toate cercetarile penale incepute de procurori (cu exceptia notabila a casei din Mihaileanu). Pana la ruptura de PNL, Traian Basescu a avut chiar si forta politica parlamentara pentru a nu avea obstacole. Opinia publica a fost de partea sa, iar procurorii pareau ca vor incepe o campanie similara cu ceea ce s-a intamplat in Italia anilor ’90.

Rezultatele acestei ofensive nu au aparut insa. Discutia este lunga si complicata, ea osciland intre argumentele celor care vorbesc de conspiratia tuturor politicienilor impotriva presedintelui si argumentele care scot in evidenta slabiciunile de fond ale procurorilor, care nu sunt capabili sa probeze nici macar un dosar in care dovezile sunt filmate. Cu judecatori si procurori numiti in functii in ultimii ani, e greu de spus ca sistemul este acelasi de dinainte de 2004 si ca el continua sa i se opuna presedintelui. Dimpotriva, avand totul la dispozitie (inclusiv sprijinul serviciilor secrete), responsabilitatea lipsei de performanta in sistemul de justitie trebuie sa apartina, firesc, si presedintelui.

Intre timp, cresterea economica a continuat si, cel putin pentru o parte a electoratului (surpriza – in special pentru cel care a votat cu Traian Basescu), bunastarea a inceput sa apara si independent de lupta impotriva coruptiei. In prezent, problemele sociale sunt de alta natura si tin de polarizare, de status, de relatiile tot mai stranse cu statele europene, de calitatea serviciilor furnizate de stat, de infrastructura etc. Problemele de la acest nivel nu mai pot fi explicate discursiv prin coruptia mare. Eventual, un rol poate avea coruptia mica, o tema total ignorata in ultimii ani. Dar discursul despre pestii mari care blocheaza accesul publicului larg la bunastare nu mai tine la fel de mult. Nu mai tine la publicul sarac, pentru ca acesta vede ca politicile sociale vin din alte parti decat dinspre Cotroceni. Si nu mai tine la publicul emancipat, fiindca acesta are tot mai multe parghii la dispozitie pentru a se descurca singur.

Acest raport, indiferent de cat de critic ar fi el, nu va produce o revolutie in Romania. Si asta e grav nu neaparat pentru politicienii care vor gasi si alte teme de lupta, ci pentru cei care se vor confrunta, zi de zi, cu lipsa de dreptate si de echitate. Daca nu va exista si o consecinta materiala a raportului (or, Comisia Europeana a dat deja un semn clar ca nu va exista o astfel de consecinta), el nu va mai putea fi altceva decat o stire de vara. La fel ca raportul preliminar din februarie, el va fi doar un gest administrativ. Din pacate, asta va scadea si mai mult interesul clasei politice de a reforma cu adevarat sistemul. Iar justitia, cu cele aproximativ doua milioane de procese desfasurate anual, isi va continua drumul la fel de politizata si de deprofesionalizata.

Articol publicat si in Ziarul Financiar


Dan Sultanescu
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro