Aceasta ar fi varianta SMURD din perspectiva noii legi a sanatatii, dar si din perspectiva sustinatorilor prezidentiali ai acestei legi. Intr-un mod tipic basescian, de cateva zile discutam despre o disputa personala intre Traian Basescu si Raed Arafat. O disputa care, pe fond, nu are cum sa aiba alt castigator decat doctorul Arafat, un om cu o reputatie foarte solida, cu un trecut ireprosabil in sistem si cu un capital major de incredere in randul oamenilor obisnuiti. Dar una care ascunde o miza mult mai mare, de ordinul a miliarde de euro – atat cat reprezinta, pe fond, bugetul actual al sanatatii.

Asistam la o noua manipulare a presedintelui Basescu. Incercand sa acopere o afacere foarte murdara, presedintele sustine un mesaj profund gaunos si mincinos. Cateva argumente:

Vorbeste despre nevoia mixului public-privat, ca si cum aceasta ar fi o noutate fara precedent in Romania in sistemul medical. In realitatea pe care o cunosc toti romanii, zona privata deja a preluat o parte din sistem (chiar si cu sprijinul legii actuale). Sugereaza ca exista doua viziuni concurente in sanatate, intre doua proiecte (unul al sau, modern, occidental, si altul, al lui Arafat, de sorginte socialista). In realitate, proiectul sau este cel la care si americanii vor sa renunte, iar miza sa pare sa fie cea de privatizare a ceea ce nici o societate occidentala civilizata nu privatizeaza: datoria statului de a salva viata fiecarui cetatean. Il acuza pe Raed Arafat ca incearca sa creeze panica in legatura cu schimbarile, dar realitatea este ca oamenii nu sunt inca speriati suficient – schimbarile vor fi atat de radicale si de profunde, incat socul de dupa va fi mult mai mare. Anunta ca nu va lasa guvernul sa adopte legea prin angajarea raspunderii, dar guvernul nu a anuntat nici o secunda ca va evita aceasta solutie! Dimpotriva, nu exista nici un motiv practic pentru care majoritatea guvernamentala sa evite aceasta forma de deresponsabilizare totala.

Lista argumentelor gaunoase este lunga. Din pacate, in prezent nu exista nici un motiv si nici un instrument prin care puterea actuala sa fie oprita. Are suficienta majoritate parlamentara, are suficiente mecanisme interne de santaj pentru a se asigura de soliditatea majoritatii sale si are suficienta aroganta pentru a rezista in fata oricarui argument de bun-simt.

Societatea romaneasca sufera, la acest capitol, la fel ca si la celelalte, de disparitia reperelor in societatea civila, care sa sustina un cor vehement de argumente impotriva actualei puteri, suficient de vocal si de extins incat actualei puteri sa-i fie frica sa inainteze cu acest demers (stiu, e caraghios in contextul actual sa sugerez ca puterii actuale chiar i-ar putea fi frica de ceva). Astazi, doar presa, liderii USL si voci de pe Facebook sar, in realitate, in sprijinul lui Raed Arafat. Normalitatea ar fi trebuit sa fie aceea in care vocea profesionistilor sa nu fie contestata decat de catre alti profesionisti. Si in care politicienii tin cont de acestia, in loc sa declanseze campanii impotriva lor.

Ministerul Sanatatii este, paradoxal, total absent din aceasta discutie. Desi initiator pe hartie, e prins la mijloc intre interesele Palatului Cotroceni (cel care guverneaza, de fapt, prin comisiile sale) si dorinta UDMR de a ramane la guvernare. Numirea lui Tudor Ciuhodaru drept consilier onorific este chintesenta acestei situatii absurde – e numit un traseist in locul unui om de onoare, preluand un titlu onorific in locul unei functii fundamental executive. Sigur, atunci cand esti in ultimul an de guvernare (asa cum este PDL), cand nu mai ai nimic serios de privatizat (criza economica face inutila tentativa de a vinde alte active din industrie), cand ai nevoie de bani si multe-multe datorii de platit – solutia vanzarii pe bucati a unuia din cele mai complexe sisteme publice pare naturala. Pana la urma, asa s-a intamplat si cu Flota, nu-i asa?


Dan Sultanescu
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro