Oricat de mult am vrea sa ne ocupam cu altceva, presedintele Basescu reuseste sa ne ofere, saptamanal, material de reflectie. „Inca vedem structuri ale statului ticalosit actionand in viata de zi cu zi, inca ne jucam cu infractori care ne scapa, inca avem tentatia sa raspundem la comenzi politice, inca exista in institutiile statului tentatia de a se considera clanuri” – este declaratia presedintelui la depunerea juramantului de credinta de catre absolventii Academiei de Politie. Mesajul este absolut rezonabil. El ne aduce aminte de acel presedinte care impresiona, undeva la inceputul anului trecut, cand vorbea despre necesitatea schimbarii radicale a acestui sistem care a permis PSD-ului sa capete o putere prea mare.

Nu este rezonabil insa ca, dupa un an si jumatate, presedintele sa recurga la exact acelasi discurs. Mai ales ca, in tot acest interval, Traian Basescu nu a stat linistit. Dimpotriva, in virtutea propriei viziuni asupra mandatului sau, a intervenit foarte mult. Conform unui studiu realizat de Institutul PRO, presedintele Basescu a dat, in 15 luni, peste 700 de decrete referitoare la schimbari in interiorul sistemului judiciar (procurori si judecatori), cu mult peste nivelul mandatelor precedente (cand se dadeau doar 20-30 de decrete de acest fel, in acelasi interval de timp). Cand avem un presedinte atat de implicat in schimbarile institutionale, cum poate fi interpretat mesajul sau despre sistemul ticalosit? In niciun caz ca venind din afara respectivului sistem. Si atunci, ori schimbarile operate de el nu sunt eficiente (caz in care raspunderea ineficientei se rasfrange si asupra sa), ori sunt eficiente (caz in care discursul nu isi are rostul).

Tind sa cred ca schimbarile (care chiar s-au produs) nu aveau cum sa fie eficiente. Nu neaparat din perspectiva functionalitatii sistemului, ci din perspectiva raportarii la obiectivele pe care chiar presedintele le-a trasat la nivel discursiv. Basescu si Alianta, desi anuntau „revolutii”, au facut pasi inapoi – guvernul a preluat structura ministeriala a fostului cabinet, iar presedintele a pastrat, pana de curand, aproape totii sefii pe care i-a gasit. Aici a intervenit o problema de perceptie: e buna sau nu continuitatea pentru sistem? Presedintele a schimbat foarte multi oameni in sistem, dar in acelasi timp a pastrat si nume-cheie din vechea echipa de conducere. De asemenea, a promulgat pachete de legi radicale (precum e cel legat de reforma din justitie), prin care teoretic se schimbau regulile. Asadar, a schimbat oameni si legi. Dar iata ca, dupa un an si jumatate, discursul sau se refera tot la „sistemul ticalosit”, ca si cum ar fi trecut doar cateva zile de la alegeri.

Disonanta dintre imagine si actul politic este o grava cangrena a sistemului nostru politic. „Ticalosia” deriva aici tocmai din lipsa de raspundere a politicienilor, care tind sa isi acopere propria implicare/raspundere/ineficienta prin discursuri corecte politic, dar care nu au nicio legatura cu realitatea. E adevarat – sistemul e ticalosit. Dar aceasta nu inseamna ca sunt vinovati doar cei fortati sa isi dea demisia. Daca acceptam onestitatea discursului prezidential, atunci vinovatia trebuie cautata peste tot: la procurorii care aproba actiuni la limita legii (cum e procurorul care a acceptat celebra adeverinta medicala fara parafa in cazul Hayssam) sau la limita moralei (cazul procuroarei ce i-a dat voie lui Iskandarani sa plece din tara in timp ce alte persoane, cu situatii mult mai putin grave, sunt fortate fie sa nu paraseasca tara, fie chiar sa stea in arest); vinovatia exista insa si in cazul sefilor acestor oameni (si aici ajungem la cazul a doua personaje care nu au fost deloc chestionate in scandalul demisiilor, desi aveau o raspundere foarte directa – ministrul justitiei, ca sef al procurorilor mai sus amintiti, sau ministrul de interne, sef al celor insarcinati cu aducerea lui Hayssam in fata instantei).

Atitudinea presedintelui arata foarte clar cat de bine delimiteaza palierul actional de cel imagologic. El poate sa lanseze sobru si grav mesaje despre sistemul ticalosit, pentru ca apoi sa mearga sa se distreze la ziua de nastere a ministrului caruia nu i-a cerut pana acum socoteala – Vasile Blaga. Nu-i cere nimeni presedintelui sa ramana toata ziua in biroul sau si sa rezolve rapid criza generata de respectivele demisii. Ii putem cere insa sa renunte la a mai prezenta situatia ca fiind atat de grava, cand el insusi se autodelegitimeaza prin comportamentul post-discursiv.

Si, desi avem cu totii dovezi ca situatia nu e atat de grava pe cat ni se prezinta, continuam sa o analizam si sa o disecam. Principalul beneficiar de imagine al acestei situatii este, evident, presedintele Basescu. El a dat poporului semnalul unei intransigente fara precedent. Fara o voce credibila si neutra (societatea civila nu e nici una, nici alta), nimeni nu ii va atrage atentia lui Basescu cat de mult rau face el insusi, prin asemenea gesturi, institutiilor pe care se lauda ca vrea sa le intareasca. Politicienii din celelalte partide cer demisii suplimentare pe care nimeni nu le ia in calcul, iar presedintele asteapta o noua ocazie de a defini agenda publica – fie prin vizita in SUA, fie prin activitatea comisiei prezidentiale, legata de situatia ministrului Atanasiu, despre care nimeni nu a mai spus nimic in aceste zile. Situatia seamana tot mai mult cu celalalt eveniment major al acestei perioade – nunta lui Irinel, personajul in jurul caruia roiesc gazetarii in cautare de rating, care si-a aratat si el virilitatea la ceas de seara, in direct, nu printr-un cearsaf insangerat (asa cum se obisnuia in trecut), ci mai delicat, prin anuntul ca Monica e insarcinata. Romania a aflat in ultimele zile ca presedintele e viril. Ramane de vazut ce fel de viitor se va naste de aici.

Articol publicat si in Ziarul Financiar

Persoane de interes:    Traian Basescu   

Dan Sultanescu
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro