Cel mai recent studiu CSCI/Infopolitic, realizat la finalul lunii aprilie, constata ca romanii apreciaza intentia scaderii TVA la alimente, precum si activitatea Guvernului in domeniul luptei anti-evaziune. Echipa Infopolitic a realizat o cercetare foarte ampla, cu o analiza foarte detaliata, care merita parcursa cu atentie. Studiul, pe larg, poate fi citit aici.
Opinia dominanta este una a imbunatatirii economiei, in ciuda oscilatiilor din media. Singurii care au atitudini mai sceptice sunt votantii de dreapta si tinerii fara studii superioare.
Ce inseamna acest lucru din perspectiva modului in care sunt privite Stanga si Dreapta in Romania?
Ce fel de asteptari au romanii de la scaderea TVA si cine sunt cei care cred ca vor scadea si preturile?
Ce fel de taxare isi doresc romanii?
Cati din ei ar fi dispusi sa sustina o diferentiere a impozitelor intre diferitele categorii de venituri?
In ce masura sunt romanii dispusi la a sustine Statul impotriva evazionistilor si cum arata cei care nu vor, sub nici o forma, sa plateasca vreun fel de taxe?
Am analizat, in raportul de care va vorbesc, cifrele sondajului realizat in aprilie, despre taxare, anti-evaziune si dreptate sociala, iar concluziile formulate sunt asumate de echipa Infopolitic.
Cifrele, pe scurt:
- 87% dintre romani cred ca vor scadea preturile dupa reducerea TVA la alimente; 40% cred ca ar putea creste alte taxe; votantii de stanga, dar si tinerii si nehotaratii – printre cei care apreciaza cel mai mult reducerea TVA la alimente
- 52% au asteptari pozitive de la reducerea TVA la alimente, 31% au asteptari mixte si doar 17% au asteptari negative
- 84% sunt de acord cu scaderea generala a TVA de la 1 ianuarie
- Doar 17% cred ca scaderea TVA este o masura de dreapta ce n-ar fi trebuit adoptata de un guvern de stanga
- Aproape 60% dintre romani cred ca scaderea TVA trebuie insotita si de o crestere a taxarii pentru cei cu averi foarte mari
- 73% au o parere buna si foarte buna despre controalele ANAF
- 61% dintre romani au pareri pozitive despre DNA, mai mult decat in toate institutiile politice (presedintie, guvern, parlament)
- Cei mai duri adversari ai ANAF se gasesc printre telespectatorii Realitatii TV, B1TV si Digi24
- 87% dintre romani cred ca averile mari trebuie taxate suplimentar, asta in conditiile in care nu exista nici un proiect privind renuntarea la cota unica; 82% considera ca sunt necesare taxe mai mari pe consumul de lux
- Anarhismul fiscal nu este sustinut – doar putin sub 5% considera ca lucrurile ar merge mai bine in Romania daca lumea nu si-ar plati taxele
- Majoritatea romanilor cred ca Statul nu are bani suficienti pentru ca oamenii nu isi platesc taxele (80%)
Retin insa cateva observatii, care merita a fi mentionate:
- Majoritatea romanilor cred ca vor scadea preturile[1], dar si ca scaderea TVA la alimente va duce la cresterea consumului (deci, implicit, la cresterea puterii de cumparare) si la sprijin pentru firmele romanesti. Scaderea TVA (la alimente dar si pe caz general) este puternic apreciata de publicul de stanga, dar si de nehotarati sau votantii mai tineri de dreapta.
- In acelasi timp, romanii continua sa se teama de noi taxe, ceea ce arata ca momentul 2010 (cand, peste noapte, a crescut TVA cu 5 puncte, alaturi de multe alte taxe) continua sa produca efecte. La aceasta temere contribuie si campania derulata impotriva actualului Guvern, care este perceput de populatie ca fiind un autor al introducerii de noi taxe (in conditiile in care, in realitate, in ultimii ani, conform si rapoartelor internationale, nivelul de taxare a scazut in Romania ). Asadar, chiar si cand primeste o veste buna, romanul mediu este sceptic – are asteptari pozitive legate de efecte, dar se teme ca nu cumva vestea buna sa ascunda si vesti proaste ulterioare.
- Pentru echilibrarea situatiei fiscale, romanii simt nevoia unor masuri mai dure fata de cei care incalca legea, dar si fata de cei cu venituri mari si foarte mari (existand o deschidere inclusiv fata de o viitoare impozitare diferentiata – cel putin la nivel principial). Aplicarea legii pentru toti la fel, o atitudine mai dura fata de cei cu averi mari, precum si constiinta directionarii banilor generati din taxe nu spre coruptie, ci spre dezvoltarea serviciilor publice – acestea par sa fie deziderate normale, care arata o societate echilibrata si moderna.
- Este posibil ca aceste opinii dominante sa fie si rezultatul intensificarii luptei impotriva coruptiei (DNA – sustinuta de tot mai multi romani) si impotriva evaziunii fiscale (activitatea ANAF este foarte apreciata). Altfel spus, romanii sunt adeptii unui sistem de taxare considerat echitabil in masura in care vad ca statul devine eficient, transparent si corect in gestionarea banului public.
- Mass-media conteaza! De exemplu, cu cat scade consumul de TV dar creste consumul de internet, cu atat actiunile ANAF sunt mai apreciate! Cei care navigheaza doar pe internet si nu urmaresc zilnic televiziunea, sustin total ANAF in proportie de 43%, cu doar 22% impotriva. Conteaza si posturile TV urmarite. Cei care urmaresc Antena3 sau RTV sunt mai putin anti-ANAF (22%) decat cei care urmaresc Realitatea, B1 sau Digi24 (30-40%). Aceasta relatie se pastreaza indiferent de directia votului. Astfel, votantii stangii care se uita la Realitatea (de exemplu) sunt mai putin de acord cu actiunile ANAF decat votantii de stanga care se uita la RTV sau Antena3. La fel nehotaratii, la fel votantii de dreapta. Asadar, din perspectiva televiziunilor, cele care stimuleaza cel mai mult mesaj anti-ANAF (conform perceptiei publicului) sunt: Realitatea, Digi24 si B1TV.
- Partea buna pe care o constatam din acest sondaj este aceea ca romanii nu simt o predispozitie in a sustine atitudini anarhiste, anti-statale. Romanii inteleg rolul taxelor, inteleg utilitatea respectarii obligatiilor fiscale, dar in acelasi timp simt nevoia unei mai mari afirmari a autoritatii statului impotriva celor care par sa aiba parte de privilegii sau exceptii. Discursul libertarian anti-taxe si cel liberal anti impozitare progresiva in forma sa cea mai agresiva este insusit de un procent de maxim 5%, dar cu nuantari acesta poate ajunge la 20% din populatie, in general oameni sub 60 de ani din orase, care fie voteaza cu dreapta, fie nu voteaza.
- In spatiul public exista, destul de larg raspandita, perceptia ca Stanga inseamna cresteri de taxe si impozit progresiv, iar Dreapta inseamna taieri de taxe si cota unica. Afirmatia este superficiala, simplificatoare, mainpulatoare chiar, deoarece a taxa si a impozita (atribut suveran al statului) nu reprezinta un scop in sine, ci un instrument. Ceea ce diferentiaza in mod semnificativ Stanga si Dreapta nu este modul de taxare, ci CUM anume sunt cheltuiti banii colectati din taxe si impozite. Niciun stat nu impune taxe si impozite doar pentru a lua bani de la populatie, ci pentru a-i utiliza in anumite scopuri. Spre exemplu, Stanga poate directiona acesti bani spre cei dezavantajati (pentru a crea sanse egale, nu pentru a incuraja nemunca) si spre dezvoltarea serviciilor publice, in vreme ce dreapta ii poate folosi pentru a acoperi eventuale gauri bugetare rezultate in urma oferirii unor beneficii mediului de afaceri.
- Datele sociologice prezentate mai sus arata ca, din punct de vedere al fiscalitatii, clivajul Stanga – Dreapta, chiar si in maniera sa simplificatoare, nu functioneaza deoarece nu exista un echilibru, nici macar relativ, intre cei doi versanti. Marea majoritate a romanilor sustine masuri fiscale asociate cu Stanga, dupa cum constatam si in cercetare.
- Majoritatea romanilor si-ar dori un impozit progresiv si impozitarea averilor si luxului (chiar si cei cu mijloace financiare peste medie, studii superioare, bucuresteni, chiar daca intr-o mai mica masura), mai ales cei mai in varsta care au ca mijloc de informare doar televiziunea. Taxarea diferentiata are suport foarte larg: 87% marile averi, 85% impozit progresiv, 82% taxarea luxului. Acest nivel poate fi rezultatul unor stereotipuri consolidate in timp (spre exemplu, ca cei care au reusit sa se imbogateasca in acesti 25 de ani au facut-o pe cai ilicite), dar ele reflecta si o dorinta a unei largi categorii de public de a simti un tratament echitabil, in functie de venituri.
- Legitimitatea unei formule diferentiate de taxare nu are nici ea neaparat un fundament ideologic. Perspectiva liberala clasica pledeaza tocmai pentru taxare diferentiata, rezonand ca cei mai avuti indivizi ai societatii au mai mult de castigat din mentinerea ordinii sociale si mult mai mult de pierdut decat restul populatiei din distrugerea ei. Discutia din Romania este insa blocata, si ma tem ca va mai fi blocata inca mult timp…
- Taxarea diferentiata sau taxarea suplimentara a marilor averi se justifica in termenii mentinerii unui echilibru relativ in societate (saracia nu este calculata absolut, ci la nivelul societatii de referinta).Taxarea progresiva poate fi necesara, la fel ca si taxarea marilor averi, tocmai datorita faptului ca supozitiile cu privire la rolul major al marilor proprietati in dezvoltarea economiei s-au dovedit false, pe parcursul crizei: cresterea marilor averi nu are efecte directe asupra consumului, cresterii economice sau locurilor de munca, marirea acestui capital favorizand insa puternic tranzactiile speculative.
- Legitimitatea implicita a strategiilor guvernamentale nu este data neaparat de nivelul taxarii, ci de un alt fenomen – credibilitatea Statului, a institutiilor publice, a regulilor fundamentale ale comportamentului cetatenilor in spatiul public. In conditiile unei neincrederi aproape funciare cu privire la capacitatea statului de a aduna veniturile proprii si de a le cheltui eficient, intensificarea actiunilor ANAF ataca o problema non-ideologica, dar care sta la baza functionarii oricarui sistem: fie ca vorbim de stat minimal sau de statul bunastarii, institutiile publice trebuie sa isi realizeze eficient sarcinile. De aici si pana la o foarte necesara discutie despre intarirea Statului roman, mai este doar un foarte mic (dar absolut necesar) pas!
*Analiza de fata surprinde opiniile romanilor fata de mai multe ipoteze fiscale. Tema impozitarii diferentiate este una tatonata de politicieni de mai multi ani, sustinuta de romani in sondaje, dar neasumata de nici un Guvern dupa 2005. Dimpotriva, proiectele guvernamentale contin planul mentinerii cotei unice si chiar a scaderii acesteia, incepand cu 2018.
[1] Percepția scăderii prețurilor este preluată și de o parte din analiștii economici din România, care anunță inevitabilitatea acestui lucru, dar și efectele pozitive ale acestei situații – http://www.zf.ro/opinii/nu-va-fie-frica-preturile-pica-14238305
Dan Sultanescu
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
