Decizia CCR privind pragul la referendum se inscrie in logica ce a guvernat actiunea celor 9 judecatori aproape de fiecare data cand acestia au fost pusi in situatia de a arbitra jocul politic. In incercarea de a impaca ambele parti sau de a da dreptate si unora si altora, Curtea a iesit, nu de putine ori, cu decizii controversate, ce au avut ca efect amplificarea disputelor politice. Ultima decizie nu face exceptie. Implicatiile sale pentru actorii politici, dar si pentru sistemul institutional confirma inca o data ca rolul functional al Curtii nu este cel de arbitru, ci de arbitru-jucator.
Pentru USL, impingerea referendumului in an electoral poate complica lucrurile doar daca stabilitatea constructiei si unitatea interna vor fi afectate de interesele electorale divergente ale PSD, PNL si PC. Practic, organizarea referendumului constitutional in 2014, eventual odata cu alegerile prezidentiale, obliga partidele componente sa ramana in actuala formula si sa-si asume obiectivele stabilite initial.
- Trebuie totusi avut in vedere ca suprapunerea referendumului cu alegerile prezidentiale face ca noile prevederi constitutionale, cel putin cele vizand atributiile sefului statului, precum si durata mandatului acestuia, sa intre in vigoare odata cu urmatorul moment electoral, in 2019. Prin urmare, rational ar fi ca referendumul constitutional sa aiba loc in paralel cu europarlamentarele – chiar daca nu trece un an efectiv de la modificarea pragului, asa cum impune decizia CCR, spiritul recomandarii Comisiei de la Venetia este respectat.
- La nivel imagologic, USL castiga timp pentru a da consistenta procesului de revizuire, insistand, cel putin discursiv, pe ideea de dialog, consultare si consens.
Lucrurile se complica insa, mult mai evident, pentru Traian Basescu. Presedintele are acum patru optiuni, valabile plecand de la premisa ca un prag de 50% este imposibil de atins, iar riscul nu va fi asumat:
- Renunta la propriul referendum, implicit la discursul sau principial privind suveranitatea poporului. Va fi un nou esec al “presedintelui-jucator”.
- Anunta referendum in paralel cu alegerile europarlamentare – in acest caz, forteaza USL sa organizeze referendumul constitutional in a doua parte a anului 2014, fie in contextul prezedentialelor, fie la o alta data.
- Din acest punct de vedere, USL ar putea profita daca ar anunta inaintea sefului statului ca referendumul constitutional va avea loc in paralel cu alegerile europarlamentare. Va fi dificil pentru Traian Basescu sa vina cu o a treia consultare populara in aceeasi zi – nici Comisia de la Venetia si nici CE nu vor accepta acest lucru.
- Daca referendumul constitutional are loc odata cu europarlamentare, iar Traian Basescu nu-si poate fixa referendumul mai devreme (nu trece un an de la modificarea legii referendumului), singura optiune a sefului statului este in a doua parte a anului 2014, situatie in care demersul sau devine irelevant.
- Celelalte doua optiuni ale presedintelui sunt mult mai dependente de data pe care USL (Guvernul) o va stabili pentru referendumul constitutional, aceasta in conditiile in care miza pentru Traian Basescu este aceea de a-si pozitiona referendumul fie inainte, fie in aceeasi zi cu votul pentru Constitutie.
- Astfel, seful statului poate opta pentru suprapunerea cu alegerile prezidentiale sau pentru orice alta data, in afara celor doua momente electorale din 2014.
Toate aceste calcule insa pot fi date peste cap daca Traian Basescu decide, ca si in alte ocazii, sa riste, sa surprinda, sa activeze in continuare in logica “presedintelui-jucator”. Aceasta inseamna asumarea unui referendum cu prag de validare de 50%. Ce obtine presedintele? Un referendum invalidat, dar, probabil, un scor net favorabil, util in plan discursiv.
Din punct de vedere institutional, decizia CCR poate ridica o problema, pe care, pana acum, doar liberalii o promoveaza in discursul public. Este vorba despre separatia puterilor in stat. Ca si in alte ocazii, Curtea adauga la lege – nu exista nicio prevedere constitutionala care sa justifice conditia impusa de cei 9 judecatori (aplicarea pragului de 30% peste un an). Se pot invoca recomandarile Comisiei de la Venetia, dar ele nu sunt transpuse in norma juridica interna prin decizie a Parlamentului. Ele devin acum obligatorii prin decizie a CCR.
- Totusi, din perspectiva principiala (a valorilor democratice si a bunei guvernari), ceea ce face Curtea este sa oblige Parlamentul sa legifereze, iar pe actorii politici sa actioneze in acord cu bunele practici de la nivel european. Daca forul legislativ nu face acest lucru din proprie initiativa, atunci o fac cei 9 judecatori constitutionali, ceea ce poate fi acceptabil pentru unii cetateni, in special pentru civicii din societatea civila organizata.
Sursa foto: ziuanews.ro
